Acatistul Rugului Aprins

Cititor Formula AS
Mărturisesc că nu mi-a fost prea ușor să mă hotă­răsc pentru a vă scrie câteva rânduri.

Spun aceasta știind bine că mă adresez unui brav colectiv de profesioniști în arta cuvântului și a interpretării. Înțele­gând bine că sunteți nu numai maeștri ai scrisului, ci și autentici trăitori cu suflete alese, îmi cer, totuși, permi­siunea de a vă mărturisi și eu două dintre marile mele bucurii spirituale, care mi-au copleșit inima de frumos și de adevăr. Evenimentele despre care vă voi povesti pe scurt s-au petrecut în ziua de 14 decembrie 1998, în partea a doua a zilei. Mai întâi, am primit în chip minu­nat mult-râvnita rugăciune denumită Acatistul Rugului Aprins. Despre această rugăciune mult-valoroasă și mult-folositoare de suflet am aflat abia atunci, cu ocazia unui scurt pelerinaj de numai două zile la Schitul Rarău (din munții cu același nume). Părintele Cleopa, pe atunci în viață, le-a arătat credincioșilor care-l încon­jurau o carte numită "Cartea celor trei acatiste", a neuitatului și preaînduhovnicitului părinte Daniil Tudor, despre care am aflat că s-a nevoit în viața lui pămân­tească și la acest schit.
Auzind pentru prima dată acest acatist, citit în fața Icoanei Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului, am rămas profund impresionată, nu numai de măiestria artistică, cu totul și cu totul îngerească, ci și de înaltul ecou al mesajului divin care ne-a cucerit inimile de creș­tini. Această rugăciune către sferele înalte ale Ceru­lui este, după părerea mea, cea mai transfigu­ratoare din câte am cunoscut. Am realizat atunci că sosirea acestei cărți în casa mea nu era deloc o simplă întâmplare ci, mai curând, o binemeritată bine­cu­vântare de la Maica Dom­nului. Citeam, cândva, într-o carte de suflet, că rugăciunile către Maica Domnului efec­tuate cu toată evlavia, cu toată inima și cu tot sufletul ara­reori rămân fără răsplată. Așa se face că și eu cred, cu toată ființa mea, că și rugăciunile mele din această perioadă nu s-au dovedit deloc zadarnice. Făcând o corelare și cu alte evenimente din viața mea, pot spune cu vădită convingere că acest minunat și prea luminat Sfânt Acatist a pătruns în casa mea singuratică, precum o răsplată a eforturilor și ostenelilor din Postul Maicii Domnului. Era un dar neprețuit de la Moș Cră­ciun, un dar pentru ființa mea neînsemnată și poate uitată de toți, un dar neprețuit de care aș dori să se bucu­re toată făptura omenească din toate marginile pămân­tului românesc. Este o rugăciune divină! Spun aceste cuvinte fiind încă sub influența tainică a cuvintelor preotului Cleopa, care atunci, la despărțirea din august 1998 (de noi, pelerinii), ne-a spus cu voce harică, cutre­murătoare: "Cine are în casa lui acest minunat Acatist, are adevărata lumină"; "Cine-l va citi zilnic, sărutând Icoana Maicii Domnului de la Rarău, Făcătoare de Minuni, acela va cunoaște efectele luminii harice". Inima îmi spărgea pieptul de-o bucurie nebănuită la vederea cărții. Cu ochii setoși de o așteptare încordată, de peste trei luni, iată, mă aflam în posesia rugăciunii pentru care am suspinat neputincioasă atâta vreme. Redau aici câteva îndemnuri creștinești din această a doua ediție a cărții: "Cine se va ruga citind Acatistul Rugului Aprins va simți fiorul celui rănit de dragostea lui Hristos, va cunoaște, prin experiență, că adevărul iese la iveală în baia suferinței și se va strădui nu să schim­be lumea, ci să se sfințească pe sine, sfințind astfel și lumea". Îmi răsună și azi în minte glasul de clopot al părintelui Cleopa care, prin citirea sa, dădea amploare trăirilor, punând în evidență muzicalitatea și măsura versetelor care reușeau să ne desprindă de pă­mânt. Erau trăiri unice în viața mea. Acele octave su­blime, acele ritmuri divine și rime parcă nefăcute de minte omenească ne sporeau tot mai mult dorința de a "părăsi toată grija cea lumească". Am simțit atunci cu toată ființa mea forța rugăciunii: o căldură lină, o lu­mină în care ne scăldam sufletul, o ușurare benefică. Erau, cred, efectele celei mai puternice rugăciuni către Maica Domnului, Împărăteasa Cerului și a Pământului. O recomand tuturor cititorilor revistei care cred în forța mântuitoare a rugăciunii și-și sprijină viața pe ea.

Învățătoare ILEANA SOFIA - Fălticeni, jud. Suceava