Un edificiu ce seamănă mai degrabă cu o vilă cochetă dintr-un cartier liniștit al Bucureștiului. Dacă pe unul dintre pereții exteriori n-ar fi însemnele stabilimentului, iar prin curte nu ai vedea asistenți medicali care însoțesc la plimbare persoane în vârstă, ai spune că este o casă obișnuită. Cu atât mai mare surpriza când pătrunzi în interior: clădirea de pe str. Ciacova nr. 9 din București are o funcție cu totul neobișnuită, în ziua de azi, la noi: se ocupă de recuperarea persoanelor vârstnice cu probleme de sănătate. Un fapt demn de remarcat, atât timp cât serviciile medicale uzuale nu acoperă acest tip de îngrijire. Mai mult, la această clinică am observat un lucru mai puțin obișnuit: bătrânii zâmbesc și sunt fericiți. Care o fi secretul?
D-na dr. NINA-MARIA DIACONESCU, medic specialist în medicină internă, geriatrie și gerontologie, directoarea stabilimentului, este mai mereu ocupată: în biroul său plin de icoane, studiază fișele pacienților săi și dă indicații personalului medical, mereu cu zâmbetul pe obraz! Cunoscând-o, mi-am dat seama că pe lângă profesionalism, absolut necesar într-o astfel de activitate, calitatea umană aduce beneficii mai mari decât orice tratament.
"Pacienții în vârstă refuză orice asociere cu ceea ce le amintește de un spital"
- Îngrijirea persoanelor vârstnice, pe lângă știință, cere afecțiune și enorm de multă răbdare. Ce v-a determinat să vă orientați către un domeniu medical așa de special?
- Am o experiență de 26 de ani în servicii medicale de geriatrie, la stat și în particular. Am condus Centrul de Îngrijire și Asistență Barbu Delavrancea, una dintre cele mai mari unități de recuperare din țară, cu 750 de paturi. În această perioadă, am acumulat experiența conducerii unor astfel de instituții, am învățat nevoile pacienților de vârsta a treia, căile de adresabilitate, cum trebuie să arate o unitate de îngrijire a bătrânilor - toate acestea, pentru că serviciile și caracterul funcțional sunt total speciale, față de o unitate de îngrijire sanitară normală. Se adresează nu numai pacienților cu deficiențe psihice sau motorii, ci și celor cu patologii cronice. Să nu uităm că, după o vârstă, ne confruntăm cu diferite boli cronice, iar pacienții au nevoie de servicii complete: hrană, îngrijire corporală, îngrijire personală, recuperare și mobilizare, tratament neurologic etc. Pot să spun că este un domeniu dificil și greu de abordat, pentru că îmbină serviciile de asistență medicală cu asistența socio-economică. Acest tip de servicii aduce beneficii la nivel național: unitățile private de îngrijire degrevează spitalele și serviciile medicale de urgență de patologiile cronice ale bătrânilor. Majoritatea fiind bolnavi cronic, ei au nevoi speciale, care ocupă foarte mult timp și implică diverse servicii de sănătate publică.
Din experiența primilor 15 ani în domeniul public, văzând că pacienții au nevoie de mai mult decât poate oferi statul, m-am gândit să fac un parteneriat public-privat, care pe atunci era imposibil de aplicat în structura noastră economică. În timpul specializării mele în managementul sanitar, mi-am ales ca lucrare de specialitate formarea unei clinici de asistență în sistem privat și am încercat cu experiența administrativă, cu structura financiară și legislativă existentă să-mi fac lucrarea conform normelor care se impuneau la acea vreme. Fiind o lucrare apreciată de profesori, mi-a venit ideea s-o pun și în practică. Iar Dumnezeu m-a ajutat, astfel că am înființat prima instituție privată de îngrijire a bătrânilor din țară, care funcționează din 2005.
- Ce servicii medicale asigurați persoanelor internate în clinica dvs.?
- Ne adresăm în special bolnavilor cronic, care au nevoie de îngrijiri medicale complexe, de recuperare și de urmărire permanentă. Avem pacienți cu pierderi de memorie și demențe (inclusiv Alzheimer), cu accidente vasculare, cu fracturi de col femural, cu patologii cardio-respiratorii, renale sau uro-genitale, de multe ori asociate altor boli cronice. De regulă, persoanele în vârstă au o patologie multiplă, de aceea este greu să fie consultate fragmentat: la cardiolog, neurolog, ortoped, psihiatru etc.; ele au nevoie să fie urmărite unitar! Este foarte greu să faci evaluări dispersate; cineva trebuie să-și facă o idee de tratament, adunând la un loc toate punctele de vedere și, mai ales, să stabilească medicația, ținând cont și de contraindicațiile medicamentelor. Pacienții în vârstă nu-și pot administra singuri tratamentul, nu știu să urmărească o schemă de tratament, deci au nevoie de supraveghere permanentă.
În același timp, asigurăm servicii de igienă corporală și vestimentație. Alimentația o alegem în funcție de patologia pacientului și de dificultățile în administrare (avem pacienți cu deglutiția alterată, care necesită hrană specială: pasată, mixată, sondă naso-gastrică, sonde gastrice etc.). Diabeticii au nevoie de 6 mese zilnic; ei trebuie să mănânce din 3 în 3 ore, tocmai pentru menținerea unei linii glicemice constante. Pe lângă supravegherea medicală, făcută de către medici și asistenți medicali, maseurii și kinetoterapeuții asigură, prin masaje și exerciții de mobilizare locomotorie, recuperarea după fracturi de col femural și după accidente vasculare cerebrale.
De asemenea, avem psihologi buni, care intervin prompt în cazul în care depistăm episoade de depresie, anxietate ori probleme afective majore, cum ar fi tulburările bipolare sau tulburările psihotice. Zilnic, psihologii fac terapie ocupațională recreativă, prin care urmăresc atât eliminarea rutinei, cât și reînvățarea activităților uzuale și a altor noțiuni, pentru că în profilaxia și tratarea demenței Alzheimer se pune foarte mare accent pe neurogeneză. Prin exercițiile de reînvățare, funcțiile cognitive se conservă și chiar încep să se îmbunătățească. La pacientul vârstnic cu afectare cognitivă este important să urmărim senzația de plăcere, să aibă o motivație pozitivă. Trebuie să-i asigurăm un tip de terapie ocupațională pe care s-o poată finaliza. Dacă îi dăm lucruri sofisticate, pe care nu le poate realiza, devine dezinteresat. În general, pacienții cu tulburări cognitive sunt anxioși, pentru că posibilitatea lor de explorare și de integrare în mediul ambiental este limitată. Totul începe de la dezinteres: nu vreau să citesc, nu mă interesează televizorul, nu discut cu colegul, nu vreau să văd pe nimeni... Ulterior, prin această introvertire, neavând cu ce să-și ocupe timpul, devin anxioși, se manifestă zgomotos, au tulburări de somn etc. De obicei, în aceste forme incipiente de demență se intervine cu sedative. Dar sedativele nu sunt un tratament, ci din contră, creează probleme: le alterează gândirea și ideația pe care o mai au și le anulează toată performanța cognitivă. Sedativele pot fi folosite doar ca o măsură de corecție iminentă! Aici este important rolul psihologului: să adapteze terapia la nevoile pacientului. Când au timpul ocupat cu o activitate, anxietatea este mult diminuată!
- Într-o muncă așa de complexă, bănuiesc că e nevoie de o echipă rodată la maximum...
- În orice unitate geriatrică, important este lucrul în echipă: psihologul, medicul geriatru, asistenții medicali, kinetoterapeutul și maseurul pot obține doar împreună rezultate bune. Acesta este și avantajul unei astfel de clinici: activitatea asociată a mai multor specialiști, pentru beneficii în calitatea vieții pacientului. Pe lângă hrană și igienă, care pot fi asigurate de oricine și acasă, într-o astfel de instituție se beneficiază și de ajutor specializat și urmărire non-stop a evoluției statusului patologic. Dacă nu are cine să-l controleze, pacientul poate avea pusee de tensiune sau alte probleme, poate să ajungă la valori extreme, fără să-și dea seama cineva, iar atunci calitatea vieții lui scade, și posibilitatea de apariție a complicațiilor este foarte mare. În instituția noastră, pacientul este monitorizat tot timpul de asistenții medicali, apoi medicii îi apreciază starea evolutivă a patologiei și iau măsuri.
"Și bolnavii de cancer beneficiază de tratamentele clinicii"
- Ce condiții le asigurați pacienților?
- Oferim cazare în camere comune, cu două, trei și patru paturi, deoarece în geriatrie nu este recomandată izolarea. Comunicarea, socializarea sunt foarte importante. În al doilea rând, este necesar să putem fi avertizați rapid la orice problemă apărută - și asta, pentru că indiferent cât și-ar dori fiecare, nu avem la dispoziție un salariat pentru fiecare pacient. Căutăm să punem în aceeași cameră persoane cu grad comun de instrucție, performanțe cognitive, hobby-uri, astfel încât să existe o armonie între ele. Fiecare cameră este dotată cu televizor, iar poziția paturilor este gândită astfel încât să-i asigure pacientului o distanță optimă de vizualizare.
Camerele cu patru paturi sunt destinate pacienților imobilizați, care de regulă fac recuperarea în același spațiu și au nevoie de personal mai mult, deoarece trebuie mișcați la fiecare jumătate de oră, pentru că sunt dispuși la escare, au nevoi speciale. Este necesară monitorizarea, hrănirea și hidratarea lor permanentă; avem situații în care acești pacienți sunt vegheați 24 de ore din 24, timp în care se notează cât lichid și ce alimente consumă, ce valori ale tensiunii arteriale au, diureză, scaune etc. Totul se monitorizează, pentru a li se ajusta tratamentul la nevoie. Vă dați seama că și nevoile de personal sunt mult mai mari.
Am organizat clinica astfel încât avem la dispoziție spații adaptate special pentru procesul de recuperare, deoarece pacienții în vârstă refuză orice asociere cu ceea ce le amintește de un spital. Am renunțat chiar și la sălile de mese, la dorința lor; le servim masa fie în cameră, fie în holurile dintre camere, asimilate ca sufragerii. Practic, ne adaptăm cerințelor și nevoilor bătrânilor, asigurându-le confortul pe care și-l doresc. Din acest punct de vedere, trebuie să fim foarte flexibili și înțelegători, astfel încât să nu apară nemulțumiri!
- Cu ce boli vă confruntați cel mai des în recuperarea persoanelor de vârsta a treia?
- Ne confruntăm des cu accidente vasculare cerebrale, care de regulă dau afectări motorii, iar bolnavii trebuie recuperați. De obicei, aceștia au și alte boli asociate: hipertensiune arterială cronică, fibrilație atrială cronică, diabet zaharat sau alte tulburări care produc în timp ateromatoză, cu afectare vasculară pe sistemul nervos. Acești pacienți, mai ales în faza acută sau post-acută, au nevoie de îngrijire permanentă, cu monitorizare completă. Recuperarea trebuie făcută progresiv, în funcție de posibilitățile fiecăruia, de aceea este foarte greu să se realizeze la domiciliu... Alți pacienți sunt purtători de sondă, au incontinențe, deci nevoi speciale, pe care noi le putem acoperi cu personal calificat.
Avem și mulți pacienți cu fracturi de col femural (șold). Sunt operați, se simt bine în general, însă unii pot fi mobilizați precoce - la câteva zile de la operație, alții la 4-6 săptămâni, fără să aibă voie să pășească pe partea operată. Noi îi ajutăm în recuperare, dar căutăm și cauza ascunsă a problemei. Este clar că pacientul a căzut dintr-o cauză ascunsă: fie un puseu de hipertensiune, fie un mic accident vascular tranzitoriu, fie un spasm cerebral, și abia în ultimă instanță este starea de neatenție (pacientul nu a văzut unde pune piciorul, nu a observat covorul etc.). De fapt, în spatele unei căderi din care rezultă o fractură de șold se află o patologie tranzitorie, cu un puseu culminant. Chiar dacă pacientul este reabilitat locomotor prin protezare, pentru mobilizare și deplasare sunt necesare eforturile coordonate ale kinetoterapeutului și maseurului, pentru a obține rezultate bune, într-un timp scurt.
O altă categorie de pacienți care beneficiază de serviciile noastre sunt cei cu cancer. Avem pacienți cu neoplasme cu localizări diverse: colon, pancreas, chiar și tumori cerebrale. Le asigurăm medicația oncologică adecvată și încercăm să evităm complicațiile, prin măsuri preventive. Cel mai frecvent și mai puțin dramatic este adenocarcinomul de prostată, care impune purtarea permanentă de sondă - un factor necesar, dar nociv, care dă complicații în timp: infecții urinare recurente, cu germeni rezistenți, care creează o stare de profund disconfort pacientului. El trebuie monitorizat, tratat corespunzător, cu urmărirea uroculturilor, un lucru foarte greu de făcut acasă.
Mulți bătrâni sunt hipertensivi, cu insuficiență cardiacă sau infarct în antecedente. Ei își mențin în mare măsură gradul de independență și ajung la noi doar în stadiul în care familia nu are cum să le asigure supravegherea acasă și mai intervin alte nevoi medicale.
"În România există o imagine greșită despre instituțiile pentru persoanele de vârsta a treia, în sensul că oamenii consideră că-și abandonează părinții"
Însă pacienții care solicită cel mai mult clinica sunt cei cu tulburări cognitive, respectiv demențe. Noțiunea în sine a cuvântului înseamnă "în afara minții", de unde vă dați seama că bătrânii se confruntă cu tulburări de memorie, dar și cu alte deficiențe ce rezultă din această problemă. Familia constată că nu-i mai interesează nimic, că devin introvertiți, uită cine sunt membrii familiei, uită focul sau lumina aprinse, uită apa curgând și astfel încep accidentele domestice. De multe ori, pleacă din casă și nu mai știu să se întoarcă, folosesc banii fără rațiune, iar relațiile în familie devin deformate. Este clar că devin o problemă, și de aici iau naștere discuții, pentru că primul impuls al oricărui copil este să-și protejeze părintele. În România există o imagine greșită despre instituțiile pentru persoanele de vârsta a treia, în sensul că oamenii consideră că-și abandonează părinții. Dar nu se gândesc că acel om, mai ales dacă este singur, e condamnat să stea toată ziua în fața televizorului, fără să interacționeze cu nimeni! Copiii lui adulți merg la serviciu, nepoții nici nu-l bagă în seamă, n-are cu cine să schimbe o vorbă toată ziua! Indiferent de confortul pe care-l are acasă, omul bătrân va fi nemulțumit de această situație! Dacă mai suferă și de tulburări cognitive, familia încearcă să-i satisfacă nevoile în același mediu, îl plimbă de la un doctor la altul, ceea ce este foarte greu... Avem puține persoane abilitate să facă îngrijire la domiciliu, mai ales de calitate profesională, cu o anumită pregătire, pentru că pacientul are nevoi speciale. Într-un final, membrii familiei gândesc că cel mai bine e acolo unde mama sau tata sunt îngrijiți 24 de ore din 24. De fapt, așa se întâmplă peste tot în Occident: după o anumită vârstă, persoanele merg singure la instituții de îngrijire a persoanelor bolnave cronic, cu dizabilități etc. La noi, în unitățile de stat, oamenii sunt nemulțumiți din cauza lipsurilor, dar într-o instituție privată trebuie neapărat să existe o structură profesională completă. Altfel, serviciul de îngrijire devine carențial.
"Urmărim permanent să le creăm bătrânilor mediul de acasă"
- Bătrânilor nu le lipsesc totuși familia, mediul de acasă?
- Aici au condiții habituale și servicii de îngrijire și recuperare foarte bune. Toți sunt mulțumiți! Urmărim permanent să le creăm bătrânilor mediul de acasă. Socializarea cu ceilalți oameni de aceeași vârstă este un alt element pozitiv pentru bătrânii pe care-i avem în grijă. Poate nu vă vine să credeți, dar luna trecută, pacienții nu au vrut să se ducă acasă de sărbători. Consideră că aici e noua lor familie și se simt la fel de bine ca acasă. Au avut un program special de sărbători, ca în toți anii. Vin copiii cu colindul, cântă împreună cu bătrânii, îi fac să se simtă bine. Din punct de vedere alimentar, am căutat să le facem toate poftele, după tradiția culinară românească, dar adaptate nevoilor fiecăruia: mai fără sare, mai fără grăsimi. De Anul Nou au băut și șampanie, dar fără alcool... Au rămas plăcut impresionați! Și familiile lor, din discuțiile pe care le-am avut, au un grad ridicat de satisfacție.
Avem grijă și de nevoile spirituale ale bătrânilor, majoritatea fiind foarte credincioși. Ori de câte ori doresc, le aducem preotul din parohie pentru împărtășire, spovedanie, rugăciune. Pacienții sunt foarte mulțumiți, iar preotul paroh le este tare drag.
- Câți dintre clienții dvs. se recuperează în urma tratamentelor pe care le aplicați?
- Avem pacienți care vin pe targă și pleacă pe picioare. Este important ca familia, când aduce pacientul într-un astfel de centru, să-i cunoască posibilitățile biologice, starea fizică și de sănătate. Sunt situații în care avem așa-numitul potențial restant pe care-l putem exploata și recuperăm pacientul, dar sunt și patologii la care, cu toată dragostea, cu tot tratamentul și recuperarea, prognosticul este nefavorabil. Nu din cauza serviciilor medicale, ci din cauza stării patologice avansate a pacientului. Este important ca și atunci când acesta are un prognostic rezervat sau scăzut, familia să fie mulțumită că din punct de vedere medical s-au făcut eforturi și că pacientul este îngrijit corespunzător, până în ultima clipă.
Pe lângă bătrânii cu fracturi de col femural recuperați integral, care se duc înapoi acasă, avem numeroși pacienți care nu se puteau deplasa deloc, iar acum merg în cadru. Din cei cu demență, care la început refuzau să se deplaseze și nu-și recunoșteau familia, mulți sunt acum în stadiul în care pot să comunice coerent și-și recunosc apropiații. Rezultatele diferă în funcție de patologia pacientului și posibilitățile de recuperare, însă gradul de satisfacție al pacienților este mare, clinica își menține un statut foarte bun, fapt ce face să fim solicitați permanent.
- La ce sumă ajung costurile de îngrijire?
- Momentan, costurile de îngrijire, în care sunt incluse toate serviciile (cazare, masă, vestimentație, monitorizare, terapii de recuperare, consult medical, terapie psihologică etc.) sunt de 133 ron pe zi. Nu includem în aceste costuri medicamentele și pamperșii.
D-na dr. NINA-MARIA DIACONESCU poate fi contactată la Clinica de Îngrijire și Asistență GERONTO LIFE MED, str. Ciacova nr. 9, sector 1, București, tel. 021/667.40.60,
e-mail: office@gerontolifemed.ro, www.gerontolifemed.ro