Eminescu, un profet al actualității românești

Ion Longin Popescu
Au trecut 164 de ani de când pronia cerească l-a adus printre pământeni pe Mihai Eminescu, poetul național al românilor.

Dar pe cât de mare i-a fost harul poetic, la fel de mare i-a fost înzestrarea de jurnalist și de vizionar al vii­torului. Actualitatea operei publicistice a poetului nostru național este absolut incredibilă, datorită vizionarismului lui profetic, de mare cunoscător al... "eternității locale". A scris în 1880, dar pare a descrie actualitatea politică de azi. Reluăm câteva exemple pentru a marca și pe această cale luminoasa aniversare de la 15 ianuarie.
Despre lumea românească de azi: "Plebea de sus face politică, poporul de jos sărăcește și se stinge din zi în zi de mulțimea greutăților ce are de purtat pe umerii lui... Clasele productive au dat îndărăt; țăranii au sărăcit; industria de casă și meșteșugurile s-au stins cu desăvârșire, iar clasele improductive, oamenii ce încurcă două buchi pe hârtie și aspiră a deveni deputați și miniștri, advocații, s-au înmulțit cu asupră de măsură, dau tonul, conduc opinia publică".
Despre politică și economie: "De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politicește sus și economicește jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizația economică e muma celei politice. Nu există alt izvor de avuție decât sau munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă și fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva".
Despre mită și alegeri: "Mita e-n stare să pătrunză orișiunde în țara aceasta; pentru mită capetele cele mai de sus ale administrației vând sângele și averea unei generații. Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocu­pă funcțiuni înalte, în loc de a-și petrece viața la pușcărie. Func­țiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricați, loviți de sentințe judecătorești... Elemente economice nesănătoase, jucători la bursă și întreprinzători șarlatani se ur­că, cu repejune, în clasele superioare ale societății omenești".
Despre partidele politice: "Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute nației în ajunul alegerilor și trec, totuși, drept reprezentanți ai voinței legale și sincere a țării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia și Camorra, care miroase de departe a pușcărie".
Despre administrație și emigrație: "Oare nu e carac­teristic pentru tratamentul de care se bucură populațiile noastre din partea administrației și a fiscului când constatăm că, în același timp în care zeci de mii de străini imigrează în fiece an, românii, din contră, părăsesc țara lor, ca șoarecii o corabie care arde, și că emigrează?".
Despre clasa politică: "Uzurpatori, demagogi, capete de­șarte, leneși care trăiesc din sudoarea poporului, fără a o com­pensa prin nimic, ciocoi boieroși și fudui, mult mai în­fu­mu­rați decât coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale țării".
Despre guvernanții de azi: "Părerea mea individuală e că politica ce se face azi în România și dintr-o parte și din­tr-alta e o politică necoaptă"...
Despre viitorul neamului românesc: "Vom avea de-acum înainte dominația banului internațional, impusă de stră­ini; libertatea de muncă și tranzacțiuni. Peste tot cre­dințele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura se­colului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ame­nință toată clădirea măreață a civilizației creștine. Shakespeare cedează în fața bufoneriilor și dramelor de in­cest și adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven, ideile mari asfințesc, zeii mor".