- Aș putea răspunde simplu, "potrivit legislației comerciale și civile în vigoare." Tot așa s-a organizat și până acum și, iată, nu am rămas fără țară, Doamne ferește. Nici întreprinderile privatizate nu au plecat de pe meleagurile noastre, ci, dimpotrivă, au rămas, majoritatea într-o situație mult mai bună decât atunci când erau deținute de statul român. Din găuri negre, Petrom și Sidex Galați au devenit contributori la bugetul de stat, iar Dacia-Renault este poate singura companie cu care ne putem mândri în exterior. Nu-mi amintesc să fi scos din țară altceva decât mașinile pe care le exportă cu succes în toată Europa. În plus, a obligat și ineptele autorități române să construiască o șosea de acces la Mioveni, șosea pe care altfel probabil că nici urmașii urmașilor noștri nu ar fi văzut-o altfel. În contrapartidă, nu cred că investitorul român Gruia Stoica ar fi fost o binefacere pentru CFR Marfă, iar Oltchim, rămas în mâinile românilor, s-a dovedit doar o pradă pentru compatrioții noștri, care, cu zel patriotic, l-au căpușat până când l-au omorât, deși combinatul ar fi putut fi perfect viabil economic.
Mulți se tem că străinii vor cumpăra România "la bucată", odată cu expirarea interdicției aplicate cetățenilor străini, în speță ai UE, de a cumpăra terenuri în țara noastră, și de aici pleacă a doua parte a răspunsului meu: nu putem "organiza" comercializarea terenurilor, agricole sau de altă natură, decât în conformitate cu normele europene și cu tratatele la care suntem parte. Nu putem deci trata UE "à la carte", adică să luăm doar ceea ce ne convine și să refuzăm ceea ce ni se pare că ne-ar dezavantaja. Ca să citez un caz concret, nu putem să ne revoltăm când unele state UE vor să prelungească interdicția aplicată accesului românilor și bulgarilor pe piața muncii din statele lor și, în același timp, să încercăm să prelungim noi o interdicție aplicată comercializării terenurilor. UE înseamnă piață liberă și liberă circulație, cu tot ce implică ele. Totodată, situația de pe teren este ceva mai complexă decât în discursurile populiste: cetățenii străini interesați au achiziționat deja terenuri în România, fie prin societăți comerciale, fie prin interpuși români. Dacă statul ungar, căci de el se tem unii, ar fi dorit să "cumpere" România, ar fi făcut-o până acum prin astfel de societăți. Declarația nefericită a unui funcționar de rang inferior al Ambasadei Ungariei la București, potrivit căreia Budapesta ar avea un program de achiziții de terenuri în Transilvania, nu a fost confirmată oficial, pentru că un astfel de program este interzis de legislația UE, cum a precizat comisarul european Dacian Cioloș, amintindu-ne că UE nu permite nici un program care are la bază criterii etnice. Istoria noastră și a altor state nu consemnează cazuri de ocupație prin astfel de achiziții, iar românii din Ardeal nu au dispărut nici când se aflau sub ocupație austro-ungară. În sfârșit, pentru că ați făcut o paralelă cu privatizările, amintesc că terenurile la care ne referim sunt în proprietate privată, nu de stat, și nu avem dreptul să ignorăm punctul de vedere al proprietarilor, majoritatea țărani. Dacă ar avea cineva curiozitate să-i asculte, ar afla că tot ce doresc este să obțină un preț avantajos, fie și de la străini, și că nu au nici un fel de temere că astfel și-ar "vinde țara". Nu ar fi prima oară când țăranii s-ar dovedi mai înțelepți decât politicienii.
- Mulți dintre marii arendași ai țării exploatează terenuri ale statului. În cazul în care acestea vor fi scoase la vânzare, prețul va fi politic sau real? Cine îl stabilește?
- Nu este profesional să faci previziuni, dar putem să ne ghidăm după experiența de până acum a statului român post-decembrist, care nu a avut nici o jenă să-și favorizeze clientela. Să ne amintim doar de scandalul de la începutul anilor 1990, legat de vânzarea la prețuri ridicole a imobilelor confiscate de comuniști și revendicate de proprietarii legitimi. Să nu uităm nici cum terenurile aflate la CAP și IAS au fost oferite cu prioritate "revoluționarilor", în dauna proprietarilor de drept care le revendicau și care - fie nu au mai primit nimic, fie au primit terenuri proaste pe alte amplasamente. Mai recent, avem cazurile unor imobile și terenuri aflate în proprietatea unor instituții ale statului, pe care atât guvernul Tăriceanu, cât și guvernul Ponta, le-au trecut în domeniul privat al statului, de unde le poate vinde mai ușor. Când era ministrul justiției, Monica Macovei a refuzat să avizeze aceste demersuri și a declarat public că guvernul fură prin ordonanțe de urgență. Se poate argumenta însă că este stupid să ne opunem vânzării unor proprietăți ale statului, dacă o tranzacție este avantajoasă. Multe state și-au vândut o parte din proprietăți atunci când au avut nevoie de fonduri. Din păcate, la noi astfel de tranzacții au fost făcute doar în beneficiul unui grup de "inițiați", favorizați de puterea politică, în spatele cărora suspectăm că s-ar afla o întreagă rețea de politicieni actuali, în cârdășie cu reprezentanți ai vechiului regim comunist. Cum, altfel, ar fi obținut Gigi Becali, de pildă, terenuri extrem de valoroase de la MApN, în schimbul terenurilor mult mai puțin valoroase pe care le deținea? Avem deja un ministru al apărării și un general din MApN după gratii în acest caz, dar am suspiciunea că nu ei au fost beneficiarii principali ai tranzacției, ci doar executanții. Mai invoc și cazul terenurilor din Băneasa ce au aparținut Academiei de științe agricole, în urma unei donații a Regelui Mihai, și care au ajuns, prin tot felul de manevre, în proprietatea unor oameni de afaceri controversați, care le-au obținut practic pe nimic. Procesele legate de ele trenează în mod suspect.
În sfârșit, invoc situația imobilelor RA-APPS scoase la licitație. Acest simulacru de privatizare are toate elementele pentru a-i descuraja pe potențialii investitori onești și pentru a reduce astfel la un nivel minim prețul de vânzare al unor imobile cu valoare considerabilă. Dacă lucrurile merg cum au început, personaje ca Mircea Geoană ar putea intra în posesia unor vile de lux, fără să scoată prea mulți bani din buzunar. Nu avem niciun motiv să credem că se va întâmpla altfel cu terenurile pe care Agenția Domeniilor Statului le-ar putea scoate la vânzare. Și apoi, cine ar putea împiedica ADS să acorde un drept de preempțiune arendașilor? Sau termeni financiari avantajoși? Adevăratul preț se va plăti, suspectăm, în alte conturi decât cele ale statului, stat care va rămâne la fel de sărac și ne va împovăra cu noi taxe pentru a-și echilibra bugetul.