SELECȚIA "FORMULA AS"

Adriana Bittel
George Marcu, "Perso­na­li­tăți feminine con­tem­porane din Ro­mânia. Dicționar biografic", Edi­tura Meronia (tel. 021/210.38.70), 484 p., cu 300 de por­tre­te color, 59,95 lei.

Mi se pare un fapt de toată lauda că la editura Me­ronia, condusă de istoricul Horia C. Matei, se publică și volume con­sa­­­crate femeilor din România care s-au re­marcat în va­riate domenii. În această serie au apărut "Dicțio­na­rul per­sonalităților feminine din România" (2009), ca­re aco­perea istoria națională din Evul Mediu până azi, și "Enciclopedia personalităților feminine din Ro­mâ­nia", ambele elaborate de George Marcu și Ro­dica Ilin­­­ca. Primul e specialist în istoria medievală și cea a Europei de Sud-Est, cea de a doua, în istorie mo­­dernă și contemporană, și ambii au acribia de a se­lec­ta, do­cu­men­ta și concentra in­for­mații definitorii. Acum, prof. George Marcu a alcătuit de unul singur un dic­­țio­nar biografic cu personalități feminine în via­ță. Ter­menul de personalitate e o valiză cuprin­ză­toare și cred că d-l Marcu l-a luat inițial în sensul de "per­soa­nă cu aptitudini deosebite și cu alese însușiri in­te­lec­tuale și morale, care are o contribuție valoroasă în­tr-un anumit domeniu de activitate", adăugându-l și pe acela de "persoană care deține o funcție importantă în viața po­­litică, socială, culturală". Fiindcă numirile în funcții im­por­tante se fac la noi du­pă al­te criterii decât com­pe­tența (ca să nu mai vor­bim de în­su­șirile morale), se­lecția a pus probleme și a operat une­ori discu­ta­bil. Au­­­torul a fost ten­tat să țină sea­­­ma și de popu­laritatea anu­­mi­tor nu­me, deși valoarea con­tribu­ți­ei lor e îndoielnică. De pil­dă, de ce să fi­gureze ca per­­so­na­litate în jur­na­lism Si­mona Gher­ghe, rea­li­za­toa­re de emi­siuni tri­via­­le, dar să lip­­­sească jurna­lis­te și scri­i­toa­­­re de va­loa­­re, precum Tia Șer­­bă­nes­cu sau Ro­di­ca Pa­la­de? Dic­țio­narul conține 600 de nu­me de fe­mei aflate în ac­ti­vitate în literatură, arte, sport, ști­in­țe, po­litică, afa­ceri, mass-media etc. Fiecare articol res­pectă o anu­mi­tă structură: data nașterii, studii, rea­li­zări profe­sio­nale, funcții, dis­tincții pri­mite (pre­su­pun că unele in­for­mații au fost lua­te di­rect de la su­biecte și puse în pagină ca atare, miro­sind a laudă de sine).
Lectura dicționarului e însă extrem de interesantă, în special în privința nu­melor feminine de vârf din știin­țe, mai puțin cu­nos­cute în afara cercurilor de spe­cialiști. Avem azi nume­roase femei-savanți de repu­tație inter­națională (știu că sin­tag­­ma asta nu se mai poate folosi după impostura cea­u­șistă, dar, în cazul lor acoperă un adevăr obținut cu mun­că dedicată și inte­li­gență ieșită din comun). Ar fi bine ca, în loc de me­dia­tizarea de­șăn­­­­­țată a unor femei de mo­ravuri ușoare, lip­site de edu­­­­cație și cu minte de găi­nă, să fie popu­la­rizat și exem­­plul unor doamne cu stră­lucite cariere ști­ințifice și artistice. Prin­tre acestea am gă­sit-o în pagi­ni­le dic­țio­narului și pe Tatiana Vassu-Dimov, fiica ex­cep­țio­na­lu­lui poet Le­­­onid Di­mov, de­ve­nită profesor uni­ver­sitar de biolo­gie gene­tică la Uni­versitatea Bucu­rești, direc­tor al Cen­­­­­trului de Cercetare în Micro­bio­logie, Ge­ne­tică și Bio­­­tehnologie, autoare de tratate și de­ți­nă­toare a nu­me­­roase brevete de inven­ție. (Cred că ar fi intere­sant de fă­cut cu dânsa o carte de convorbiri, nu nu­mai des­pre ta­­­­tăl ei, care ne-a părăsit în 1997 și e azi o figu­ră mi­ti­za­tă de tinerii poeți, ci și des­pre pro­priul par­curs ca om de știință într-un domeniu fas­ci­nant). Răs­fo­ind noul dic­­ționar al lui Geor­ge Marcu ne dăm sea­ma că în se­colul XXI nu mai există domenii pro­­fe­sionale rezer­va­te exclusiv bărbaților. Doar că, la noi, men­talitatea se schimbă mai greu. Altfel cum s-ar ex­plica faptul că, de exemplu, în Academia Română, din 157 de membri ti­tulari și corespondenți, plus 131 de membri de onoa­re din țară și străinătate, doar 12 sunt femei? Preju­de­cățile cu privire la rolul femeii în so­­cietate sunt mai persis­ten­te decât evidența capaci­tă­ții lor. O demonstrează chiar acad. Eugen Simion, în pre­­fața la această carte, încheiată cu o între­bare: "Cine va lua locul în fa­milie femeii eminente când aceasta va merge la o întrunire politică sau la se­diul unei firme care are 500 de salariați? Cine va pre­lua rolul esențial până acum în pro­cesul edu­cației și în celelalte care țin de com­ple­xitățile familiei post­moder­ne?".