S-a împlinit o lună de când, isterizate ca la o comandă unică, tabloidele britanice "țipau" cu litere de o șchioapă că sărmanul Albion urma să-și dea duhul, sub cotropirea româno-bulgară, mai ceva ca sub inundațiile care, în aceste zile, fac ravagii în partea de sud a insulei. S-a împlinit o lună, și nimic din spaimele paranoice de pagina întâi nu s-a întâmplat. Românii nu au dat buzna peste Canalul Mânecii. Mulți cititori, dar mai ales jurnaliștii adevărați și-au dat seama de grosiera manipulare din "Daily Mail" și "The Sun", campioanele știrilor contrafăcute "de la București", și au avertizat, în cotidienele de prestigiu, asupra acestei campanii anti-românești. Unul dintre britanicii care au respins cu calm scenariile copilărești din foile de pripas amintite este editorialistul de la cunoscutul site de știri american "The Huffington Post" (ediția britanică), Rupert Wolfe Murray. Locuiește, alternativ, la Londra și la București, ca reprezentant european al Castle Craig Hospital (www.castlecraig.ro), o clinică originară din Scoția, dedicată tratamentului dependenței de alcool, droguri și jocuri de noroc. Editorialul "Thank you, Romania", semnat de d-l Murray, în primul jurnal online din lume, adică în "The Huffington Post", și răsplătit cu Premiul Pulitzer, este deopotrivă o lecție de profesionalism și onestitate jurnalistică, adresată acelor compatrioți care s-au lăsat furați de patima tabloidizării.
"Britanicii îi vor accepta pe români atunci când își vor da seama cât sunt de muncitori și de respectuoși"
- În textul dvs. afirmați că tabloidele britanice ar trebui să-i mulțumească României. De ce, domnule Murray?
- Tabloidele "The Sun", "The Daily Mail", "The Daily Mirror", "The Daily Express" au avut mari titluri inspirate din România, începând cu "revoluția televizată" din 1989, și de aceea ar trebui să-i fie recunoscătoare țării care le-a ajutat să-și umple paginile. Aceste tabloide urmăresc întotdeauna știri senzaționale. Când, spre exemplu, au reportaje din străinătate (cum au fost acelea cu copiii din orfelinatele românești), ziariștii lor pot scrie ce le trece prin cap, pentru că 99,9% dintre britanici nu știu nimic despre situația din România. Fac asta pentru că așa e modelul tabloid, urmăresc să sperie publicul cu știri despre uciderea unor copii, despre răpiri, despre furturi și imigranți care vin să ia slujbele britanicilor și să le consume ajutoarele sociale. Totuși, imaginea românilor în media din Marea Britanie nu este în totalitate negativă. Publicațiile de calitate (quality), cum ar fi "The Independent", publică multe lucruri pozitive despre românii care vin la noi, iar ziarul "The Economist" a publicat, la sfârșitul anului 2013, un editorial în care le-a urat bun venit românilor și și-a cerut iertare pentru eventualele atitudini rasiste pe care le vor întâlni. În fine, același ziar i-a avertizat pe britanici că-i vor accepta pe români atunci când își vor da seama cât sunt ei de muncitori și de respectuoși.
- De ce inventează aceste tabloide "sperietori" venind din România și Bulgaria?
- Povestea începe, de fapt, cu imigranții polonezi. Când cetățeni din Polonia și din celelalte țări admise în UE, în 2004, au fost acceptați să lucreze liber în Marea Britanie, ne-am confruntat cu o adevărată invazie de imigranți: aproape un milion de polonezi. Și atunci, ziarele de calitate, economiștii, academicienii etc. au spus că acești muncitori vor aduce numai beneficii economiei britanice, dar tabloidele au ales să-și sperie cititorii, sugerându-le că își vor pierde slujbele, din cauza imigranților din Est, au incitat la frică și la respingere. În cele din urmă, polonezii au reușit să se integreze, prin contribuții remarcabile atât la dezvoltarea economică din țara adoptivă, cât și acasă, în Polonia natală, unde criza economică nu s-a resimțit aproape deloc. De aceea, cred că și românii vor fi acceptați. De câte ori mă duc la Londra, aflu vești pozitive despre ei, întrucât sunt apreciați pentru cât de mult lucrează. Uneori, e adevărat, aflu diverse lucruri despre cerșetorii romi, dar n-am întâlnit niciodată un englez care crede că românii sunt romi și că toți romii vin din România (o greșeală pe care o promovează, din păcate, tabloidele românești!). Oricine știe că toate țările au o minoritate romă. Numai în SUA trăiesc peste un milion de romi!
"Cei mai mulți britanici nu cred în tabloide, dar uneori le cumpără pentru amuzament"
- De fapt, ce este un tabloid, în accepțiunea britanică? Când a fost inventat acest gen de publicație?
- Cred că primele tabloide au fost tipărite în timpul primului război mondial. Erau foarte apreciate de clasa muncitoare. Dacă ne aruncăm un ochi pe tabloidele dinainte de 1970, observăm că erau cu mult mai puțin senzaționaliste decât astăzi. Întreaga industrie s-a schimbat odată cu cumpărarea, în anii '80, a ziarelor "The Times" și "The Sun", de către miliardarul Rupert Murdoch. A desființat sindicatele și a orientat conținutul asupra unui singur lucru: să facă cât mai mulți bani pentru acționari. Așa că au ales să transforme povestioare obișnuite în senzații naționale, prin exagerări grosolane. Au reușit să-i facă pe britanici să creadă că străzile sunt pline de răpitori și criminali, iar Marea Britanie este un loc nesigur. Rezultatul este că, în zilele noastre, copiii nu mai sunt lăsați să se joace afară fără supraveghere părintească constantă. Libertatea pe care, copil fiind, am cunoscut-o în Scoția, a dispărut. Până la urmă, Murdoch a făcut o mulțime de bani, dar a mai făcut ceva: a corupt jurnalismul. Editorii lui sunt și acum în tribunale, anchetați pentru interceptarea ilegală a telefoanelor unor celebrități, victime ale unor fapte oribile care au afectat și Familia Regală. Faptul că marele mogul a scăpat de Justiția britanică arată cât de multă putere are Murdoch asupra sistemului juridic al Marii Britanii.
- Cred cititorii din Marea Britanie în ceea ce scriu tabloidele?
- Cei mai mulți nu cred în tabloide, dar uneori le cumpără pentru amuzament. Ne place să aruncăm o privire fugitivă la o fată sexy, să ne amuzăm puțin cu titlurile înfricoșătoare, să prindem din zbor ceva știri sportive. De multe ori, le tratezi ca pe benzile desenate (comics). Parcurgi întreaga ediție în mai puțin de cinci minute. Dacă citești titlurile, ai prins întreaga poveste. Câteodată, însă, aceste ziare au articole bune, pentru că au bani să plătească investigații serioase, cum a fost cazul adopțiilor internaționale de copii răpiți din China. În fine, tabloidele au și articole bune despre femei, sănătate, călătorii, mâncare și alte teme nepolitice.
"Bucureștiul este un loc unde-ți place să lucrezi, prețurile sunt mici și transportul în comun funcționează bine"
- Există, în ziarele bulevardiere din Marea Britanie, ură împotriva românilor?
- Nu cred că vreun jurnalist britanic îi urăște pe români. El își face doar treaba pentru care e plătit, nu se implică emoțional. De fapt, nu numai la Londra, ci și în București, am cunoscut jurnaliști de tabloide care iubesc România, dar publică tot felul de povești negative, senzaționaliste, după criteriul "o știre pozitivă nu este știre". Ceea ce e interesant este că media din România pare a selecta numai articolele negative din tabloidele britanice, și de aceea au ajuns unii români să creadă că sunt urâți în Regatul Unit. Sunt sigur că există și britanici care poate îi urăsc pe români, dar aceiași oameni îi urăsc și pe francezi, pe americani, pe germani, pe scoțieni sau pe irlandezi, probabil se urăsc și pe ei înșiși. Avem mulți cetățeni ale căror vieți sunt definite de ură.
- Cum s-a întâmplat că ați ajuns să scrieți editoriale împotriva tabloidelor britanice, luând apărarea românilor? Cum sună pentru dvs. adevărul despre România?
- Trăiesc în București și iubesc această țară. Bucureștiul este un loc unde-ți place să lucrezi, prețurile sunt mici și transportul în comun funcționează bine, chiar și sub o jumătate de metru de zăpadă. Din București poți zbura oriunde în lume. Oamenii de aici m-au făcut să mă simt binevenit, niciodată nu m-am simțit un outsider. M-am căsătorit aici și am doi copii minunați, un băiat de 11 ani și o fetiță de 14. I-am înscris la o școală locală, unde primesc o bună educație. Băiatul s-a născut aici și am fost impresionat de serviciile medicale. Apartamentul nostru este încălzit de la sistemul public centralizat de încălzire, iar blocul a fost izolat termic, prin programul primăriei. Când le spun asta prietenilor din Regat, se minunează: nicio autoritate locală din Marea Britanie nu ar izola un bloc și nici măcar o clădire publică; nu ar asigura nici încălzire centrală, chiar dacă este avantajos pentru mediu și creează economii bănești. Lucrez cu românii din 1990 și niciodată n-am fost înșelat, ci doar, rareori, dezamăgit. Este o plăcere să lucrezi cu românii. Am lucrat chiar și cu minoritarii romi, în cadrul unui proiect european; și ei au fost cumsecade și nu le pot reproșa nimic. Vorbind de jurnaliștii britanici, când vin aici, realizează repede că România este o țară superbă, dar nu pot scrie așa ceva pentru ziarele lor, deoarece șefii le-ar respinge articolele respective. Editorii vor povestiri înfricoșătoare, care să umple șabloanele lor despre România: maidanezi, cerșetori, orfani, imigranți necalificați, crime și corupție. În aceste circumstanțe, este destul de firesc să mă străduiesc, ca bun cunoscător al realității de la fața locului, să informez publicul britanic că lucrurile în România nu sunt ceea ce par.
"Nu cred că planul de a distruge Roșia Montană va putea fi pus vreodată în practică"
Într-o scrisoare deschisă adresată fostei Comisii Parlamentare Speciale pentru Roșia Montană, matematicianul dr. Voicu Boșcaiu, cercetător științific la Institutul de Matematică al Academiei Române, descria, în câteva cuvinte, un viitor de coșmar în Apuseni. Iată cum vede domnul Boșcaiu comunitatea locală din Roșia: "Regiunea se va depopula rapid. Care mamă a anului 2030, mergând la piață și având de ales între caș din Mărginimea Sibiului și urdă din Apuseni, pentru copilul ei, ar merge pe a doua variantă? Care turist al anului 2030, din marile aglomerări industriale ale Olandei și Germaniei, căutând relaxare într-o zonă naturală, cu floră și faună deosebite, ar alege Munții Apuseni, notorii pentru cea mai mare exploatare de suprafață cu cianuri din Europa? Chiar dacă "ecologizarea" ar fi perfectă, o agenție de voiaj cu sejururi în Bulgaria sau Ungaria ar menționa doar în treacăt: «Ah, România, da, e o posibilitate, dar aveți grijă la cianură și mercur», iar turistul ar abandona întreaga idee. Cei care doresc "doar să muncească" la Roșia Montană ar face bine să-și trimită copiii cât mai departe, cât mai repede, dacă începe exploatarea, pentru că peste 15 ani acolo nu va mai fi chiar nimic de făcut. «Dezvoltarea prin exploatare» este o contradicție în termeni".
În toamna trecută, când scria aceste rânduri, dr. Voicu Boșcaiu nu auzise, probabil, de "distopie", deși vorbea despre aceasta. Distopia, termen modern construit prin opoziție cu utopie și care se aplică unei lumi imaginate și negative, este o viziune de coșmar a viitorului, și este meritul editorului britanic Rupert Wolfe Murray de a fi readus în actualitate acest cuvânt straniu. Revoltat de proiectul minier de la Roșia Montană, care amenință, încă, să distrugă un paradis montan, Murray publică în prestigiosul site de știri american "The Huffington Post", un eseu intitulat "Romania, the World's First Dystopia" (România, prima distopie a lumii), despre care vorbește în interviul pe care ni l-a acordat în exclusivitate.
"Marea problemă a corporațiilor este că nu plătesc taxe către statele în care activează"
- Ne-am născut în niște vremuri în care corporațiile conduc lumea și dictează guvernelor politica economică de urmat. Vor duce acestea la colapsul statelor naționale?
- Nu cred că multinaționalele au în plan colapsul țărilor sau ținerea popoarelor în sărăcie. Scopul lor este să vândă cât mai mult și să facă și mai mulți bani. Este în interesul lor să existe cât mai mulți oameni bogați - baza visului american, un model pe care l-am adoptat toți. Multinaționalele recrutează cei mai buni oameni din țările în care investesc, iar în România, corporațiile au angajat probabil cei mai buni și mai străluciți tineri. Marea problemă a corporațiilor este că nu plătesc taxe către statele în care activează. Recent, în Regatul Unit, companii precum Starbucks, Amazon, Google și Apple au fost aduse în fața unui Comitet Parlamentar și întrebate de ce nu plătesc taxe. Citând ziarul "The Guardian", Starbucks a plătit numai 8,6 milioane de lire sterline în 8 ani de operare în Marea Britanie, unde, în schimb, a făcut un profit de 3 miliarde de lire sterline! Ceea ce a șocat pe toată lumea nu a fost că aceste corporații nu au plătit taxe, ci că evitarea plăților este perfect legală. Înregistrate în paradisuri fiscale, precum Luxemburg și insulele Bahamas, corporațiile pot plimba profiturile în jurul lumii și aproape că nu plătesc nici un impozit.
- Cu alte cuvinte, în cazul nefericit în care compania Gold Corporation din Roșia Montană, înregistrată în câteva paradisuri fiscale, ar primi undă verde pentru proiectul minier, statului român i s-ar lungi gâtul așteptând taxele cuvenite. Există vreun motiv să credem că nu va fi așa?
- Nu există, rețeta este consacrată. Situația reprezintă perfect problemele multinaționalelor: guvernele se tem să le supere, să-și pericliteze reputația de "loc bun pentru investiții", permițându-le să evite taxele. Uniunea Europeană, Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional își joacă rolul lor aici, asigurându-se că fiecare țară are legi favorabile multinaționalelor, exact cum a dorit guvernul român să facă toamna trecută, în cazul legii speciale pentru Roșia Montană. Rezultatul este că în prezent există trilioane de euro, dolari și lire sterline odihnindu-se în conturi bancare din paradisuri fiscale, în timp ce popoarele, chiar și în Marea Britanie, flămânzesc, iar națiunile noastre dau faliment la propriu. Ironia este că guvernele noastre sunt nevoite să împrumute bani din aceste uriașe depozite, bani pe care ar fi trebuit să-i primească drept taxe! Și dacă situația asta este în Marea Britanie, vă închipuiți cât de rău este în România, unde guvernul este mult mai incompetent și mai corupt. Dar n-are rost să blamăm nici un politician anume, nici un partid politic, problema este că întregul sistem economic trebuie schimbat, astfel ca multinaționalele să plătească taxe acolo unde profiturile sunt câștigate. Cazul Roșia Montană Gold Corporation este unul foarte interesant. Spre deosebire de corporațiile menționate mai sus, RMGC n-are experiență în sectorul său de activitate și nici un palmares - niciodată n-a câștigat un dolar și n-a organizat vreo slujbă minieră. Este un fond de investiții offshore (înregistrat într-un paradis fiscal) care își are acțiunile înregistrate la Toronto.
- Există vreo legătură între RMGC și banii din conturile menționate?
- RMGC reprezintă exact acele trilioane de dolari așteptând în conturi din băncile existente în paradisurile fiscale, aflate în posesia unor investitori secreți, ale căror fonduri sunt depuse în insule exotice, din afara Americii. Și-au angajat oameni pricepuți (bosul lor este plătit cu un milion de dolari pe an) și au avut grijă să copieze principiile etice ale multinaționalelor celebre. Au implementat o campanie de relații publice (PR), ca să arate cât de mult le pasă de patrimoniul, mediul și muncitorii din România. Au turnat bani în economia locală, au cumpărat majoritatea televiziunilor și ziarelor, cheltuind milioane pentru convingerea politicienilor de a susține planul lor minier. Problema e că fac acest lucru încă de la sfârșitul anilor '90 și încă n-au obținut permisiunea de a merge mai departe. Românii s-au ridicat în fața lor ca un zid, oprindu-le înaintarea, iar pentru asta îi admir foarte mult.
"România, prin respingerea proiectului Roșia Montană, arată drumul și îi inspiră pe oamenii din toată lumea"
- Ați scris despre "distopia". De ce este România "Prima Distopie a Lumii"?
- O "distopia" este o viziune de coșmar a viitorului. Există două mari cărți care au definit genul: "Mașina Timpului" de H.G.Wells și "1984" de George Orwell. Sunt cărți strălucite, folositoare pentru înțelegerea secolului al XX-lea, dar depășite când vorbim de vremurile tulburi din prezent. Astăzi avem un alt scriitor, David Mitchell, care a proiectat economia de azi cu câteva sute de ani în viitor. De asemenea, avem o țară - România - unde investitori din paradisuri fiscale plănuiesc un uriaș proiect minier cu cianuri, care se va încadra în "dystopia" propusă de domnul Mitchell. Iată cum descrie viitorul în romanul său, care-ți taie respirația, intitulat "Cloud Atlas" (Atlasul Norilor): "Solul său este poluat, râurile sale sunt fără viață, aerul său încărcat de toxine, alimentele, modificate genetic. Cancerul și malaria avansează spre nord cu patruzeci de kilometri pe an". Ce propulsează România în categoria "Prima Distopie din Lume" este proiectul uriaș de minerit cu cianuri, care ar putea transforma Transilvania, una dintre cele mai frumoase părți ale Europei, într-un distopic ținut plin cu deșeuri. La Roșia Montană ne confruntăm, de asemenea, cu un studiu de caz despre cum poate o corporație să convingă populația că distrugerea ecosistemului în care trăiește este în propriul interes.
- Un viitor, într-adevăr, coșmaresc. Ce altceva ați mai identificat în propaganda corporatistă din Apuseni?
- RMGC, un fond de investiții offshore, a promis românilor mii de slujbe, miliarde de dolari în taxe și protecția mediului și a patrimoniului. Realitatea e că trei sate și patru munți vor fi distruse, iar un iaz masiv, de 214 milioane de tone de deșeuri de cianură și metale grele va fi construit. Niciodată până acum un iaz atât de mare nu a mai fost văzut în Europa. Râurile și apele freatice din regiune, inclusiv Dunărea, ar putea fi otrăvite, pentru numai 200 de slujbe care vor fi create. Impozitul pe profitul estimat, de 20 de miliarde de lire sterline, nu este cunoscut, deoarece contractul companiei cu statul român este ținut secret, iar legile fiscale din România sunt pline de lacune. Un alt lucru care se va întâmpla, dacă acest proiect va avansa vreodată, este că va fi vândut unei mari companii de minerit, fie din America, fie din Rusia, și toate promisiunile frumoase făcute azi românilor vor fi ignorate de noii proprietari. Nu va exista nici o modalitate prin care guvernul român să poată controla un astfel de consorțiu puternic și secret.
- Vedeți, așadar, un scenariu înfricoșător pentru Transilvania. De ce aveți o viziune atât de neagră?
- Ceea ce mă îngrijorează sunt noile corporații de tip Roșia Montană Gold Corporation, care nu mai au nevoie de susținerea publică, de îndată ce au primit aprobările guvernamentale. După eventuala aprobare, chiar dacă RMGC ar ajunge să polueze apele și s-ar confrunta cu mari proteste, și-ar vedea liniștită de treabă. Tot ce ar face ar fi să angajeze o firmă de pază, concediind poliția. Singura soluție este ca aceste puternice entități să fie aduse sub control local. Controlul local este cheia viitorului durabil, este singurul mod de control al acestor corporații și al băncilor. Multinaționalele sunt necontrolabile. De fapt, România, prin respingerea, cel puțin până acum, a proiectului Roșia Montană, arată drumul și îi inspiră pe oamenii din toată lumea. Oprind mina cu cianuri, protestatarii români au adus dovada că aceste puternice interese economice transnaționale pot fi stopate. Chiar dacă lobby-ul corporatist nu se dă încă bătut definitiv, nu cred că planul de a distruge Roșia Montană va putea fi vreodată pus în practică. Mulți dintre politicieni și-au dat seama că beneficiile pentru România sunt neglijabile - doar câteva slujbe, probabil fără taxe pentru stat -, față de amenințarea cu un dezastru de mediu. Ei știu că, odată trecută o nouă lege, se vor deschide porțile și pentru alte proiecte similare, netezindu-se calea pentru un scenariu de tip "distopia". Cine vrea să facă din România un coșmar de speriat lumea?
Lui Rupert Wolfe Murray îi puteți telefona la 0758.086.555 sau scrie la e-mail: info@castlecraig.ro