În față, la câteva sute de metri de noi, rula o mașină de poliție, fix în spatele nostru, o alta. Mergeam, chiar înainte de căderea zăpezilor, prin Moldova, spre Iași, și, efectiv, ne simțeam precum niște spărgători de bancă, dați în urmărire generală! Nu fusese comună de pe la Urziceni încolo, în care un echipaj de poliție să nu-și facă simțită prezența, înnebunind detectorul radar, cu semnalele trimise spre mașinile din sensul nostru de mers. Că tot aveam să trecem pe lângă drumul spre Mânăstirea Tanacu, "După dealuri", celebra producție de cinema semnată de Cristi Mungiu, putea fi, la fel de bine, nu reconstituirea unei drame, ci o tragi-comedie cu polițiști așteptând la japcă, camuflați în cele mai ticăloase poziții, numai și numai să prindă câte un mușteriu care apasă mai adânc pedala după zeci de kilometri de mers bară la bară, în spatele câte unui cârd de TIR-uri!
Peste 20 de radare și încă pe atâtea mașini de poliție, în patrulare, pe un drum de 400 de kilometri, e prea mult! Nu mai vorbim de marcaje rutiere făcute "la comandă", nu mai vorbim de indicatoarele de restricționare a vitezei, puse în cascadă. Intri în localitate și ai voie cu 70, în 15 metri trebuie să mergi sub 50, în încă 20 de metri ai limitare de 30 de kilometri pe oră. Muști din volan dacă frânezi, cum te pun băieții de la Rutieră, care au în cătarea radarului zona dintre indicatoarele de 50 și 30. Asta nu mai e prevenție, e un complot împotriva cetățeanului, pus la cale de polițiști, care disperați să facă planul de amenzi, care chitiți să prindă câte o șpagă. Câți dintre cei care aveți o mașină bună ați rulat recent, măcar câțiva kilometri, cu 50 de kilometri la oră? Simți, efectiv, că stai pe loc. Cu un șofer fricos, cu punctele la limită, Dimitrie Cantemir ar fi putut rescrie din mers "Descriptio Moldaviae", în ianuarie 2014!
Sigur că limitările de viteză își au logica lor, nu despre asta vorbim. Vorbim despre nesimțirea crasă a unui stat care, după ce că e incapabil să rezolve, în 25 de ani, modernizarea infrastructurii, vine și își rezolvă o altă incapacitate cronică, aceea de a colecta taxele și de a-și cumpăni bugetul, făcând o virtute din vânarea celor mai mici greșeli ale contribuabilului. România nu se va dezvolta niciodată cu mașini mergând cu 50 la oră! Cu 50 la oră mergi în vacanță, ca să prinzi poze din mers, cu 50 la oră mergi cu decapotabila și îți fluturi pletele în vânt în luna de miere, în timp ce-ți atârni picioarele peste portieră, cu 50 la oră îți duci, ca pensionarul, nepoțeii în prima lor vacanță la cabana de la țară. Dar marile afaceri nu se fac bătând drumuri ca București - Iași sau București - Cluj-Napoca, cu o medie orară de 50 de kilometri, cu frica în sân, să nu iei vreo amendă. Marile afaceri nu se fac când trenul Cluj - București face 11 ore, când orice cădere de zăpadă paralizează România. E foarte simplu: România va prinde viteză când afaceriștii, când oamenii care chiar mișcă țara asta din loc, când distribuitorii de produse și prestatorii de servicii, când marele business vor ieși, în fine, din zona de restricție de 50 la oră. Pentru asta trebuie autostrăzi și linii ferate de mare viteză. Dar unde să se grăbească diriguitorii României? Pentru urgențe există girofar și elicopter. Cât despre plecatul de la guvernare, aici chiar nu e nicio grabă. De dragul puterii, ar fi în stare să blocheze Palatul Victoria sub un munte de zăpadă, măcar încă vreo 10 ani...