Dragă Lavinia,
Citind textul "Proba rupturii", m-am întrebat dacă semnatara lui este o mânuitoare a condeiului care ne-a prezentat ca fiind real un exercițiu de imaginație, sau dacă e chiar personajul spre care privim. Rândurile îți sunt clare și dense, dar printre ele se simte reținerea și durerea. Iubirea față de soțul tău, încrederea în prietenă, stăpânirea de sine în etapele grele ale existenței "triunghiului" te pun în lumină ca pe o femeie educată, luptătoare, demnă. Ca un om normal te-ai comportat și atunci când, nu fără motiv, te-ai simțit invadată de gelozie. Desigur, cum să fi putut suporta la nesfârșit viața dublă a celui de lângă tine, cum să nu-ți fi pierit somnul, cum să nu tânjești după o gură de aer proaspăt, după atâta sufocare?
Până aici sunt alături de tine. Uitându-te în oglinda singurătății deliberat alese, te-ai văzut puternică, frumoasă. Chiar crezi că poți lua viața în piept de una singură? Sau că vei fi mereu tânără? Poate vei face încercări pentru a te reechilibra alături de altcineva. Va fi un om fără minusuri? Prin oscilațiile lui Valentin între tine și cealaltă, terminate prin ruptura de ea, nu crezi că de fapt lupta dinăuntrul său s-a terminat, totuși, în favoarea ta? Se pare că lași să-ți scape acest acum, pe care l-ai recâștigat prin întoarcerea la tine a soțului tău, uitând că mâine e o cantitate necunoscută. Pentru că ai cerut păreri, ți-o împărtășesc pe a mea: păstrează-ți soțul, nu-i reaminti greșelile pe care le-a făcut, priviți-vă cu drag în ochi și amândoi în aceeași direcție, înainte!
Te felicit pentru curajul de a-ți fi împărtășit povestea și de a cere ajutor. Toate urările mele de bine,
SILVIA - Alba-Iulia
"Și pentru tine strălucesc astrele"
Dragă Lavinia,
Faptul că după zece ani de căsnicie nu ai observat că soțului tău îi plac "jocurile erotice" extraconjugale este destul de obișnuit ca situație. Există atât de multe probleme în viața de zi cu zi, încât, uneori, ne "scapă" astfel de amănunte, mai ales că soțul tău a devenit maestru în a le ascunde. Nimeni nu condamnă cochetăria și flirturile, cu condiția să nu depășească alcovul și nici să aibă și alți participanți. De aici și până la tot felul de "deviații" nu este cale atât de lungă, mai ales când ele nu sunt sancționate de partener.
În ce mă privește, la vârsta de 70 de ani, câți am, și cu mentalitatea vârstei, educației și a obiceiurilor din Ardeal, eu de mult i-aș fi dat papucii fără mari ezitări.
Pe el l-a încântat ideea cu schimbatul săptămânal al partenerei, dându-i iluzia că este foarte dorit, că este ca un mic pașă adorat de două femei. Un individ fără coloană vertebrală. În ce privește întârzierea în această relație, mă gândesc că nu ai văzut "triunghiul" decât târziu, nu atât din motive financiare, cât datorită faptului că noi, femeile, ne implicăm sufletește foarte mult într-o căsnicie, iar iubirea este, în adevăr, o decizie pe viață, cu condiția ca la baza ei să existe un chimism (scânteia începutului). Regret nespus că ai trecut prin trauma aceasta. Reluarea relației cu Valentin îmi lasă un gust amar. Iubirea nu este pasărea Phoenix, de altfel ceea ce simți pentru el seamănă mai degrabă a prietenie, a obișnuință... Faptul că în adâncul inimii mocnește și înflorește dorința ta de a lua de la început viața, în ciuda singurătății, îmi dă sentimentul că ai nevoie doar de o confirmare a dorinței tale de a hotărî să rupi definitiv legătura bolnavă în care stai.
Doresc din suflet să nu te zbuciumi, să nu te conumi. Gândește pozitiv, că și pentru tine astrele strălucesc feeric.
MARIA - Arad