"Anatomia lui Grey" la... București

Ion Longin Popescu
Din peste 20.000 de medici români plecați în stră­inătate în ultimii ani, circa 500 s-au întors să lucreze acasă, iar ten­dința este în creștere. Și cum n-ar fi, când există tot mai multe spitale, precum cel de care voi vorbi mai jos...

Cu toate suferințele lui cronice de sub­fi­nanțare, sistemul sanitar de stat nu este alcătuit nu­mai din cazuri care ne fac de râs în lume, pre­zentate obsesiv și cinic de televiziunile-tabloid. Nu peste tot se în­tâm­plă ca bolnavii să-și aducă de acasă me­dicamentele necesare, dormind doi-trei într-un pat. Un număr din ce în ce mai mare de unități spitalicești au reușit să iasă din gaura neagră a incapacității funcțio­na­le. Când se găsesc directori dedicați, pri­cepuți și la medicină, și la management, în multe așezăminte se întâmplă minuni. Și ca să nu pară că vorbesc pe deasupra lu­crurilor, măr­­­turisesc că săptămâna trecută am fost in­ternat într-un spital de stat, unde am su­fe­rit o operație la nas. Este Institutul de Chi­­rurgie Func­­țională ORL "Prof. Dr. Do­rin Hociotă" din Bucu­rești, fostul centru "Pan­duri". Am fost tri­mis la Secția Cli­nică numărul II, condusă de Ilie Du­mi­tru - me­dic primar ORL, doctor în me­di­cină. În ca­binetul de consultații, culorile ha­la­telor în­­viorează atmosfera: verde, vi­șiniu, bleu... Com­puterele și aparatura me­dicală moder­nă sunt semnul că ai intrat în­tr-un spațiu al competenței. Mai văzusem o astfel de des­fă­șurare tehnică doar la un bogat spital privat din Brașov. După ver­dic­tul medical, mi s-a repartizat rezerva în care urma să-mi petrec cele patru zile de spitalizare. Sunt incognito, nimeni nu știe că lucrez la For­mula AS. Mă iau în pri­mire, după un pro­to­col-standard, medicul chirurg, rezidentul, asistenta șefă. Mă po­menesc "centrul" aces­tui univers de "pres­tări servicii", cum neinspirat este numit ac­tul medical în scrip­tele ministerului. Toți îți zâm­besc, îți vor­besc călduros, încu­rajator. Rezerva în ca­re sunt condus nu este cu nimic mai prejos de­cât o ca­me­ră de hotel de două stele și ju­mătate. Pa­tu­rile și lenjeria sunt noi, calo­ri­ferul do­go­rește. Voi observa că același ni­vel de mo­der­nizare este prezent, de fapt, în tot spi­ta­lul, ca un semn ad­mi­rabil al folo­sirii inte­ligente a banilor. Nu de la stat, ci din ve­ni­turi proprii! Curățenia mă înso­țeș­te, ne­sperat, peste tot locul. În dimineața ope­ra­ției, încurajarea chirurgului de elită, medi­cul primar Anca Ciobotariu (iubitoare de arte, foarte respectată în "democrația co­legială" a secției), îmi stăruie în memorie, alături de "terapia" ver­bală, ca un des­cân­tec, a anestezistului, medicul spe­­cialist Anka Iuliana Alexe. Când acestor gla­suri li se adaugă gestica de înger a rezidentei Ana Maria Curcă, mâna a doua în actul chi­rurgical, parcă aș fi fost teleportat în "Ana­tomia lui Grey", celebrul serial ame­ri­can. Încântat, mă întreb încă o dată: oare toate acestea se întâmplă într-un spi­tal de stat din România?! Îmi confirmă chirurgul Andrei Marcu, colaborator extern al aces­tui așe­ză­mânt: "La spitalul «Hociotă» există o tra­diție a lucrului bine făcut; o manieră de a acorda respect pa­cientului, printr-un act medical fără cu­sur, practicat într-unul din­tre cele mai mo­der­ne blocuri operatorii din țară". Așadar, at­mos­fera SF prin care am tre­cut spre masa de ope­rație, unde mă aș­tepta o ar­mată de "inter­ven­ționiști", fiecare cu rolul lui bine stabilit, era "Blocul Ope­rator". Format din șase săli, într-o ari­pă a clă­dirii, și din șase, în cealaltă, acest spa­țiu este o capodoperă tehnică și de design in­te­rior, unde românul de rând își găsește, demn, prin sistemul de asigurări hulit pe ne­drept, sănătatea. Statul român, cel că­ruia i se cântă prohodul în fie­care zi, su­pra­viețuiește prin profunzimea ac­țiunii coti­diene a celor învățați să tacă și să facă, iar nu să toace vorbe, cât îi ziua de lun­gă, pe la te­le­vizor. Iar spitalul de stat din Ro­mâ­nia, cu tra­diția lui stră­lucită, va ră­mâne de veghe la starea de sănă­tate a na­ției. Vorba venerabilului pacient Emil, din rezerva 211, cel operat la nas de 40 de ori, în ultimii 45 de ani: "Când vor ajunge toa­te spita­lele de stat la nivelul lui «Hociotă», țara va fi fe­ri­cită".