TIA ȘERBĂNESCU - "Instabilitatea politică va mai dura"

Analiza politică a lunii FEBRUARIE

"Ruperea USL, un divorț așteptat"

- Uniunea Social-Liberală (USL) s-a rupt, în­tr-un final, în mod oarecum previzibil. PNL a trecut în opoziție. Vă rugăm să reamintiți cititorilor noștri, reperele acestui divorț. Cum s-a ajuns aici?

- Deși ruperea USL era anunțată cam de când s-a născut, momentul producerii acesteia nu l-a intuit ni­meni. Comentatorii politici opinau că PNL se va se­pa­ra de PSD după alegerile europarlamentare. Pe Vic­tor Ponta, în mâna căruia era decizia, de fapt, abia atunci l-ar fi aranjat mai bine, pentru că i-ar fi lăsat astfel mai puțin timp de opoziție lui Crin Antonescu, până la alegerile prezidențiale. Ceva a grăbit, însă, un deznodământ așteptat. Partidele din USL nu au fost luate pe nepregătite. Dovadă că PSD nici nu s-a ocu­pat de guvernare în ultimul an, ci de racolarea de par­lamentari de la PDL și PP-DD și de negocieri cu UDMR, pentru a-și asigura o majoritate parlamentară și fără PNL. Pe scurt, o simplă formalitate, cum era în­locuirea - cerută chiar de PNL - a unor miniștri li­berali, deveniți cam prea apropiați premierului Victor Ponta, și numirea ca ministru de Interne și vice­pre­mier a lui Klaus Iohannis, a dus, după trei săptămâni de false negocieri, la retragerea PNL de la guvernare. Înainte de asta, PSD a creat o altă alianță electorală, Uniunea Social-Democrată (USD), împreună cu PC și UNPR, două partidulețe-satelit. Înființarea USD a fost pentru PNL semnul indubitabil că PSD nu vrea, cu adevărat, să-l susțină la președinție pe Crin Anto­nes­cu și că liberalii vor fi basculați de la guvernare, la mo­mentul potrivit. De altfel, era limpede de la în­ceput că PSD, partidul cel mai mare din țară și cu un or­goliu proporțional, nu va accepta să sprijine la pre­șe­dinția statului un liberal sau orice alt candidat din afara sa. Tradiția este ca președintele partidului să candideze și la președinția țării. Că PSD a pierdut ale­gerile prezidențiale din 2004 încoace este altă discu­ție, dar ambiția de a avea din nou candidat este evi­dentă. Exista o puternică presiune din interior, ca PSD să aibă propriul candidat.

- De ce credeți că PNL s-a dovedit de data aceas­ta inflexibil? Miza numirii lui Iohannis vicepremier era chiar atât de importantă, ori a fost un pretext pen­tru scindarea USL, dorită, deopotrivă, și de libe­rali?

- Cred că a fost picătura care a umplut paharul. S-au acumulat nemulțumirile, până când nu a mai fost posibilă nicio înțelegere. La fel de bine ne putem în­tre­ba: dacă pentru liberali nu era mare lucru să re­nun­țe la numirea lui Klaus Iohannis ca vicepremier, ce capăt de țară era pentru Ponta să facă, totuși, această numire? Până la urmă, niciunul dintre cele două par­tide principale ale USL nu mai voia să persiste în aceas­tă alianță, dar fiecare a vrut să pară cel părăsit, iar celălalt să achite cheltuielile de divorț sau de în­mor­mântare, cum vreți s-o luați. N-ar trebui însă să ne mire atât destrămarea USL... Este aproape o fatalitate ca orice alianță între partidele românești să aibă ter­men redus. Și Convenția Democratică s-a destrămat, la un moment dat, după câștigarea alegerilor, la fel și Ali­anța Dreptate și Adevăr și, la fel, "Pactul pentru Ro­mânia" dintre PDL și PSD, din 2009. Mulți re­gre­tă sfărâmarea "speranței" numită USL. Dar nu văd de ce. Pentru că o alianță-mamut, cu o susținere în Par­la­ment de peste 70% (nu dată de electorat, ci în bună măsură de traseismul politic) a ratat toate obiectivele importante pe care și le-a propus: de la modificarea Constituției, până la privatizarea strategică a unor fir­me de stat. Cu o asemenea majoritate, USL n-a cons­truit nimic, ci numai a introdus noi taxe, le-a mărit pe cele vechi și a întreținut un mediu politic toxic, bazat pe ură. Dar să vedem și o parte bună a situației: prin desființarea USL, Victor Ponta își mai pierde din siguranța de sine care îl îndeamnă la abuzuri, iar prin Parlament nu vor mai putea trece așa ușor tot felul de legi ticluite pentru clientela politică.

"Ar trebui ca SUA, UE și NATO să-și dovedească puterea"

- PSD și-a găsit aliați pentru a trece un nou guvern prin Parlament. Putem fi, totuși, liniștiți, în privința stabilității politice din țară, într-un moment în care la granițe se anunță război?

- Din păcate, continuă instabilitatea politică, ma­nifestă de o lună de zile, de când se tot discută despre noi miniștri în guvern și de când orice mișcare a în­ghețat în ministerele vizate pentru înlocuirea șefilor. S-au tras sfori, nu s-a guvernat (asta în cazul că am ad­mite că USL a guvernat vreun moment de când a ajuns la putere). Nesiguranța se perpetuează, pentru că miniștrii nou votați în Parlament nu primesc încă man­­datele de la președintele statului. Există un con­flict instituțional pe motive constituționale între pre­ședinție și guvern. Prin urmare, instabilitatea po­litică va mai dura, cel puțin până când vom avea un nou gu­vern instalat legal la Palatul Victoria.

- Oare liderii USL nu știau că în Ucraina este o situație explozivă, care ar putea duce la război civil sau chiar la un conflict armat în regiune? Nu aveau informații despre ce ar însemna ca România să nu aibă un guvern funcțional, în condițiile apariției unor amenințări la granițele sale? Și dacă știau toate acestea, de ce n-au amânat răfuiala lor?

- Sigur că știau, fie și măcar pentru că stau mai mult prin studiouri de televiziune și ar fi putut vedea acolo ce se întâmplă în Ucraina. Și ar trebui să le fie și lor clar că situația din Ucraina ne afectează și pe noi, chiar dacă nu ne este amenințată integritatea teri­to­rială. Este ca și cum s-ar bate vecinii din apar­ta­men­tul de lângă noi. Zgomotul și furia tot ne deranjează, chit că nu ni se dă foc la ușă. Dar este mai grav de atât, căci Rusia a invadat un stat suveran! Conflictul se poate extinde și în Transnistria, și în Republica Mol­do­va. Oricum, această înfruntare de forțe armate din­tre Rusia și Ucraina complică situația în toată Eu­ropa, iar de aici vine un alt șir de consecințe și pentru noi. În acest context, era nevoie de o mai mare res­pon­sa­bi­litate din partea politicienilor români. Dar când au avut-o, oare? Slavă Domnului că speranțele pentru soluționarea pașnică a neînțelegerilor dintre Ucraina și Rusia nu stau în politicienii români, ci în cei de la Washington și Bruxelles, deși, sub adminis­trația Oba­ma, SUA au devenit foarte îngăduitoare cu Ru­sia, iar politica externă a UE pare cam confuză. Ar trebui ca SUA, UE și NATO să-și dovedească puterea acum și să-și bine merite, astfel, speranțele puse în ele de atâ­tea state. Dacă nu intervin să oprească o agre­siu­ne a Ru­siei asupra unui stat suveran, semnalul e foarte prost. Ne putem gândi că toți suntem fără apă­rare în fața Rusiei și că eforturile făcute pentru ade­rare la UE și NATO și banii plătiți pentru funcțio­na­rea acestora sunt degeaba. SUA, UE și NATO nu trebuie să mai în­târzie deloc. Să nu facă precum pom­pierii aceia care ajung prea târziu și, dintr-o casă în­treagă, mai sal­vea­ză un dulap.

"Dispariția USL va costa și PSD, și PNL"

- Cine câștigă și cine pierde de pe urma despăr­ți­rii liberalilor de socialiști?

- Amândouă partidele pierd. Dintr-un divorț, am­bii soți ies mototoliți. Chiar dacă zici că te-a înșelat și te-a bătut nenorocitul, tot ai și tu partea ta de vină, că l-ai luat sau că ai răbdat până atunci. PSD s-a auto­vic­ti­mizat, făcând pe sedusa și abandonata, dar tot pică prost. PSD are însă un potențial de manipulare me­dia­tică mult mai mare și încă un atu: premierul, care deține pâinea și cuțitul. Deci, PSD e în poziția de a-și diminua pierderile. Și a și făcut-o, propaganda func­ționând la capacitate maximă. A apărut deja un son­daj de opinie, în care PNL și Antonescu s-au pră­bușit în prăpastia opțiunilor de vot, în schimb PSD e pe la 42%, triumfător. Asta nu înseamnă că nu va veni un moment când toate acumulările negative, de la te­le­gu­vernarea lui Ponta, până la ruperea USL, se vor con­tabiliza în contul PSD. Victor Ponta a intrat pe o pan­tă descendentă și e conștient că este posibil să tot sca­dă în preferințele electoratului. De aceea ezită să can­dideze la președinție, deși este încă cel mai bine pla­sat în sondaje. Ponta știe că, dacă va pierde ale­ge­rile prezidențiale, va pierde tot. Dacă va fi numit un pre­șe­dinte al statului de la alt partid, e foarte pro­babil să nu mai fie menținut ca premier.

- Călin Popescu Tăriceanu, fost președinte al PNL și fost premier, a părăsit partidul și a încercat să se alăture guvernării PSD. Ce l-a determinat să facă această mișcare sinucigașă politic?

- Cea mai nevinovată supoziție este că prostia. La celelalte nu vreau să mă gândesc. Se spune că atunci când două lucruri se întâmplă deodată, este vorba de co­in­cidență, iar când se întâmplă trei, este o conspi­ra­ție. Ei, aici sunt vreo trei, prin urmare poți să pre­supui orice. Dar nu vreau să-l bănuiesc pe Tări­cea­nu mai mult decât de un gest extrem de scârbos, poa­te chiar cel mai scârbos din ultimii 25 de ani, deși au fost foarte multe și e greu să faci un clasament. De ce? Pentru că vine de la o persoană de la care totuși nu te așteptai, deși Tăriceanu a făcut multe nefăcute. În anii '90, a rupt PNL și s-a dus lângă FSN, pe urmă, în anii 2000, a rupt Alianța DA și a dat PDL afară de la guvernare, apoi l-a suspendat din funcție pe pre­șe­dintele Traian Băsescu, care îl numise premier. Cu toate acestea, avea o imagine bună în continuare, de tip elegant, de june prim, la a treia tinerețe și la a șasea căsătorie... Una peste alta, avea un aer de actor bătrân, dar simpatic, care a jucat câteva roluri interesante în tinerețe. Acum, însă, după ce Delegația Permanentă a PNL a votat cu o majoritate covârșitoare ieșirea din USL și de la guvernare, gestul domnului Tăriceanu de-a merge de unul singur la Ponta, să-și ofere ser­vi­ciile, este foarte scârbos. Mulți l-au suspectat că l-a lovit senilitatea, că a avut un atac cerebral, că a dat în Alzheimer... Eu cred că a fost criza supremă a lipsei de caracter a domniei sale. După care, a anunțat că fa­ce și un partid: Partidul Reformator Liberal (PRL). Vor­ba aia: când o face plopul pere și răchita mic­șu­ne­le, atunci va face și d-l Tăriceanu un partid. A fost pe­ni­bil! Victor Ponta a agreat această dezertare și a de­clarat, chiar, că Tăriceanu ar putea fi candidatul USL la președinție. Ba, a mers până într-acolo cu pierderea de sine, încât a vorbit despre un tandem Tăriceanu-Ponta. Probabil că a vrut să mimeze existența USL în continuare, înlocuind PNL cu PRL și pe Antonescu cu Tăriceanu. Noroc că l-a trezit Liviu Dragnea, care a spus că PSD nu poate face alianțe cu persoane fi­zi­ce.

"În 25 de ani, în care s-a aflat în cea mai mare parte la guvernare, UDMR n-a făcut nici măcar un podeț, construit pe dreapta, cum intri în Harghita"

- Pentru a guverna, PSD are nevoie de UDMR, iar UDMR nu vine niciodată gratis "în ajutor". Ce va mai obține partidul maghiarilor de această dată?

- UDMR a cerut un post de vicepremier, două de mi­niștri, trei de prefecți în județe unde maghiarii sunt ma­joritari, vreo opt de secretari de stat și mai multe de șefi de agenții guvernamentale. De asemenea, UDMR are pretenții legislative: să fie adoptat statutul mino­ri­tăților în varianta sa, să se introducă limba maghiară în domeniul sănătății, să fie atârnat și steagul secuiesc pe instituțiile din Harghita, Covasna și Mureș. Deci, scump! Față de cererile astea, pretenția PNL, cu Io­hannis ministru de Interne și vicepremier era o ba­ga­telă. În plus, solicitările UDMR modifică progra­mul de guvernare, ceea ce obligă guvernul să treacă no­ul program prin Parlament. Așa a și început o luptă pe articolele din Constituție, între guvern și preșe­dinție. Victor Ponta invocă articolul 85, care se referă la remanierea guvernului și care spune că e suficient ca premierul să meargă în Parlament pentru validarea noilor miniștri; Traian Băsescu invocă articolul 102, unde scrie clar că guvernul funcționează pe baza programului de guvernare aprobat de Parlament. Prin urmare, Victor Ponta ar trebui să solicite să fie de­sem­nat premier din partea noii construcții politice (PSD, PC, UNPR plus UDMR) și să alcătuiască un nou guvern, care să-și asume în Parlament noul pro­gram. Dar Ponta știe că nu ar mai fi desemnat pre­mier de către președintele Traian Băsescu, așa încât încearcă să scape numai cu o vizită în Parlament, unde și-a aranjat majoritatea. Din păcate, această pre­zență costisitoare și consumatoare de energii a UDMR la guvernare nu se anunță profitabilă deloc pentru ța­ră. În 25 de ani în care s-a aflat în cea mai mare parte la guvernare, UDMR n-a făcut nimic. Liderii săi nu se pot lăuda nici măcar cu un podeț construit pe dreapta, cum intri în Harghita.