* Care sunt semnele ce ne avertizează că avem fier prea puțin?
O oboseală neobișnuită, pierderea suflului și paloarea feței sunt semnele anemiei produse de lipsa de fier. Dar anemia poate fi semnalată și de tulburările de memorie, de scăderea performanțelor intelectuale, de căderea părului sau de o mai mare vulnerabilitate la infecții.
* De ce sunt expuse mai cu seamă femeile?
Pur și simplu fiindcă din adolescență până la menopauză ciclul lor aduce după sine pierderi de fier de neneglijat. Supuse acestui risc sunt mai ales femeile cu fibrom uterin, pentru că ele pierd mai mult sânge în timpul ciclului, ceea ce se repercutează asupra rezervelor de fier ale acestora. Riscul de carență sporește, de asemenea, în cazul sarcinilor repetate, apropiate în timp.
* Există și alte situații de risc?
În perioada de creștere, necesarul de fier este foarte important. Iar pe parcursul vieții, toate bolile ce pot provoca hemoragii repetate (ulcer, hemoroizi, cancer, afecțiuni inflamatorii...) prezintă riscul unui deficit de fier. Deficit ce poate apărea și la persoanele în vârstă care mănâncă prea puțin.
* Practicarea sportului ar putea fi una din cauze?
Da. Este cazul alergărilor și al marșului, de pildă. Impactul repetat al picioarelor cu solul creează microtraumatisme care provoacă "explozia" globulelor roșii. Dar și transpirația excesivă din timpul efortului poate fi o cauză. Și să nu-i uităm nici pe cei care își "strâng cureaua" înaintea unor competiții, privându-se, implicit, de fierul prețios, insuficient într-un regim alimentar prea restrictiv.
* Ce analize trebuie să facem pentru a ne proteja de anemie?
Lipsa de fier poate fi constatată doar printr-o analiză de sânge. Cerută de medicul generalist, atunci când constată o stare de oboseală sau o paloare anormală. Dar, mai mult decât fierul, cea care trebuie dozată este feritina. Această proteină, care permite stocarea fierului este, efectiv, dovada rezervelor noastre. În unele cazuri, acest dozaj poate fi completat cu cel al fierului și al transferinei, proteina care asigură transportul fierului în organism.
* Ce-ar trebui să mâncăm, pentru a ne face "plinul" cu fier?
Organismul e incapabil să sintetizeze fierul, deci aportul trebuie făcut prin ceea ce punem în farfurie. Campionul tuturor categoriilor este sângeretele (caltaboșul negru), urmat la o mică distanță de carnea roșie. Înscrieți-o, așadar, în meniu de cel puțin două ori pe săptămână. Excelente sunt, de asemenea, măruntaiele, peștele gras, fructele de mare (mai ales stridiile). Pentru a atinge "cotele", apelați și la fructele uscate și la legumele verzi (închis). Popeye marinarul știa ce face: spanacul este foarte bogat în fier! Dar nefiind bine absorbit de organism, utilitatea sa este, totuși, redusă...
* Ce sfaturi ar trebui date vegetarienilor?
O vigilență mai mare. Căci pentru a-și acoperi necesarul de fier, ei trebuie să "jongleze" cu alte surse decât carnea. "De regulă, identificând sursele vegetale cele mai bogate și asociindu-le cu vitamina C, necesarul de fier poate fi acoperit în mod satisfăcător", spun experții. Vegetarienii ar putea opta, de pildă, pentru anumite alge, cereale, nuci și unele legume pe care să le asocieze cu alimente bogate în vitamina C (portocale, lămâi, grapefruit...). Iar acum, primăvara, să facă o cură de urzici.
* Prin ce anume este interesantă vitamina C?
Este unul din prietenii cei mai buni ai fierului, a cărui eficiență o ajută să crească, într-un anumit fel. Un pahar de suc de portocală băut în timpul mesei triplează, practic, absorbția fierului neheminic (existent în produsele vegetale). Și invers: anumite alimente frânează fixarea acestui mineral. Este vorba de ceai, cafea, cacao și de produsele lactate. Feriți-vă, de asemenea, de acidul fitic, care se găsește mai ales în cerealele integrale. Ceea ce nu înseamnă, însă, că trebuie să le excludeți din alimentația dvs., ci să le consumați, pur și simplu, la distanță de mesele principale.
* Suplimentele alimentare pot fi suficiente?
"Săpăturile" în panoplia de suplimente pe bază de fier existente în farmacii nu sunt o idee rea, însă numai atunci când deficitul este redus. Dar cum semnele care îl pot dovedi sunt destul de banale, nimeni nu poate ști cu exactitate în ce situație se află. Este, deci, mai bine să consultați medicul de familie. Pentru că, atenție, excesul de fier este la fel de dăunător ca și lipsa lui!
* Când trebuie luate medicamente?
Când deficitul este confirmat, adică atunci când valoarea feritinei este insuficient de mare. Numai medicul care a făcut dozajul poate interpreta rezultatul și poate stabili tratamentul, în funcție de contextul pacientului.
Dacă există o anemie (valoarea hemoglobinei este sub 120 g/l la femei și sub 130 g/l la bărbați), tratamentul este indispensabil. În acest caz, medicul va prescrie un produs cu fier, care ar trebui luat la începutul mesei, pentru a-i facilita absorbția.
* Cui îi e destinat fierul intravenos?
Celor ce suferă de malabsorbții intestinale sau de anumite afecțiuni cronice. Și mai poate fi prescris după o anemie deosebit de severă, dacă suplimentarea orală se dovedește insuficientă. Eficiența este de necontestat, iar efectele durează câteva luni.
BINE DE ȘTIUT...
Fier heminic, fier ne-heminic. Adică?
Fierul ne-heminic. Este cel ce se găsește în alimentele de origine vegetală, ouă și produse lactate.
Fierul heminic. Este cel existent în carne și organe animale. Organismul asimilează 25% față de doar 5%, în cazul fierului ne-heminic.