PUTEREA RUGĂCIUNII

Cititor Formula AS
Ultimul chibrit

În urmă cu doi ani am părăsit România, cu speranța de a scăpa de suferință și de a-mi construi o viață nouă, undeva, departe. Cu toate acestea, necazurile m-au urmărit și în străinătate. Căutând un loc de muncă mai bun, am rămas fără serviciu timp de câteva luni. Mai mult decât atât, nu cunoșteam pe nimeni care ar fi putut să îmi ofere un ajutor concret.
În luna octombrie, după ce făcusem o mulțime de demersuri (CV-uri peste CV-uri, anunțuri peste anun­țuri, telefoane peste telefoane), mi-am dat seama că nu îmi mai permit să plătesc chiria și că, în absența unei slujbe, am două posibilități: să rămân pe străzi sau să mă întorc în România. Ambele alternative mă îndure­rau la fel de mult. Îmi mai rămăsese doar un dram de speranță, când am început să citesc Acatistul Sfântului Nectarie. Știam că e vindecător, participasem la slujbe la Mânăstirea "Radu Vodă" din București, unde se află moaștele sale, însă de data aceasta aveam nevoie nu de o vindecare, ci de un serviciu cinstit. În fiecare dimi­neață am citit Acatistul, am făcut mătănii și m-am ru­gat, reaprinzând lumânarea de la Înviere, pe care o păs­trasem. După ce citeam, mă rugam cu cuvintele mele, îmi recunoșteam smerită păcatele și imploram să mi se mai dea o șansă, promițând că într-o zi am să scriu toată această poveste. Mi-am propus să mă opresc în mo­men­tul în care voi primi un răspuns de Sus, pentru că și eu trebuia să dau un răspuns proprietarului (dacă ră­mân sau nu în casă). La un moment dat, de vreo două-trei ori, mi s-a părut că văd lângă fereastră un om îm­bră­cat în straie preoțești și m-am înfricoșat, gândin­du-mă că e chiar Sfântul Nectarie. Am simțit că mă ascultă, am simțit că mă va ajuta și că îmi va fi alături până la sfârșit. Nu mai știu exact cât timp am citit Acatistul, proba­bil vreo două săptămâni, dar, în clipa în care am văzut că mi-a mai rămas un băț de chibrit ca să aprind lumâ­na­rea, am știut că mai durează o zi până îmi va fi îm­pli­­nită cererea. Ceea ce s-a și întâmplat: a doua zi a su­nat telefonul și am primit o ofertă de lucru. E greu să vă descriu ceea ce am simțit: un timp, nu am reușit să îmi revin din uimire, pe urmă am fost con­știentă că am trăit o minune dumnezeiască, apoi mi-a venit să plâng, sim­țind cât de mare e mila lui Dum­nezeu față de oa­meni. Treptat, au început să apară recunoștința, bucuria și pacea.
Înainte să încep serviciul, am descoperit că în orașul unde locuiesc e o biserică românească, unde se află icoa­ne și moaște ale Sfântului Nectarie. Nu am să înce­tez niciodată să îi mulțumesc pentru ajutorul pe care mi l-a dat.
MIRELA - Torino, Italia

Examenul

Dragii mei,
Mulțumesc Lui Dumnezeu că existați și vouă, pen­tru munca și fidelitatea de care dați dovadă, fiind săptă­mâ­nă de săptămână în casa mea, alături, la bine și la rău!
Am promis acolo, Sus, că voi povesti tuturor minu­nea ce a făcut-o Iisus Hristos cu mine, prin Maica Sa, în ziua de Buna Vestire. Maicii Domnului nu-i trebuie bani, rugăciunile și lacrimile fierbinți la sfânta-i icoană mi-au dat mai mult decât am cerut.
În urmă cu șase ani, trăiam cea mai grea perioadă a vieții mele: fără servi­ciu, cu un copil în anul terminal al liceu­lui (pe care nu-l puteam sprijini finan­ciar), cu un soț care se transformase în bestie, fiindcă ajunsesem "la mâna lui". Totul părea fără ieșire. Simțeam că o să înnebunesc, nu aveam pe nimeni alături, și totuși... un copil bun și nevinovat și grăuntele de credință mi-au schimbat viața radical. "Întâmplător", într-o zi am auzit o discuție din care reieșea că s-au scos două posturi la concurs, iar exa­menul va avea loc pe 25 martie, adică în ziua de Buna Vestire. Din mo­men­tul acela, o forță nevăzută mă împingea prin uși ca­re se deschideau singu­re și ajun­geam la oameni care m-au ajutat necon­dițio­nat. Am obținut ma­teria­lul bibliografic foarte ușor, am primit sfaturi de mare folos, dar mai ales am avut o capacitate de memorare extraordinară, informațiile se lipeau, pur și simplu, de mine. Am dormit 3-4 ore pe noapte, am mun­cit cu o putere nebănuită, care venea de undeva, și după o lună, eu, care eram "la pământ", din toate punc­tele de vedere, am reușit să iau examenul în ziua de Buna Vestire, un examen care mi-a schimbat radical viața, obținând un post bine plătit și, mai ales, un servi­ciu care îmi place. Aduc mulțumire Maicii Domnului și Fiului ei iubit, și vă asigur că acolo, Sus, cineva ne iubește. Nu ne ră­mâne decât să ne rugăm.
ADRIANA COJOCARU

"Și totuși, inima copilașului a bătut. Sfântul Nectarie mai făcuse o minune"

Sunt căsătorită din anul 2003 și, împreună cu soțul meu, ne-am dorit să apară și un copil imediat după că­să­torie. Numai că Dumnezeu a considerat ca minunea cu care ne-a binecuvântat să se întâmple abia în 2013, după mai multe încercări eșuate. Dar să vă spun poves­tea.
În anul 2012, soțul meu a fost operat de două ori, de hernie de disc. Operația din mai 2012, de la București, s-a dovedit a fi un eșec și o eroare medicală. În noiem­brie, același an, am fost nevoiți să mergem la Târgu Mureș, pentru o nouă operație, deoarece soțul meu se simțea din ce în ce mai rău. Cât timp a fost internat la București, am aflat că la Mânăstirea "Radu Vodă" se află moaștele Sfântului Nectarie, marele făcător de mi­nuni. Așa am început și eu să mă rog lui, pentru însă­nă­toșirea soțului meu. Am luat de acolo mir și ulei sfin­țit din candela ce ardea deasupra moaștelor. Citeam Aca­tistul Sfântului Nectarie în fiecare zi și aveam cre­dința că totul se va rezolva. În noiembrie, rugăciu­nile mele au fost ascultate. Parcă mi se deschideau toate ușile, oriunde voiam să ajung. Am aflat că la Târgu Mu­reș este un doctor neurochirurg foarte bun. Șefa mea se cu­noștea cu el, mi-a dat numărul de tele­fon, am sunat, l-a programat pe soțul meu și, pe 20 no­iem­brie, Mihai a fost operat din nou, dar de data asta cu succes. La Târgu Mureș am rămas doar trei zile, și cum nu cu­noșteam pe nimeni acolo, am stat mai mult într-o bise­rică din apro­pierea spitalului. Acest lucru m-a ajutat să mă rog și mai hotărât. Doctorul care l-a operat ne-a spus că dacă mai stătea acasă, starea lui se putea înrău­tăți și pu­tea chiar să paralizeze. Știam că Sfântul Necta­rie ne-a ajutat, îl simțeam mereu cu mine, parcă îmi dădea curaj în tot ceea ce făceam. Pentru a-i mulțumi, nu am încetat să citesc Acatistul său în fiecare zi. În februarie 2013, mă simțeam un pic rău, greață, amețeli, iar primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost să-mi fac un test de sarcină. Era pozitiv! A fost mare bucurie la aflarea acestei vești, deși nimeni nu mai credea că după atâtea încercări voi mai rămâne însăr­cinată. A fost minunea de la Dumnezeu și răsplata rugăciunilor mele. Știu asta.
Totul era bine, până într-o zi, când mi s-a făcut rău la serviciu. Aveam sângerări mari și am plecat direct la urgență. Doctorița mi-a spus că nu-mi dă șanse ca această sarcină să poată fi salvată. După părerea ei, era o sarcină oprită din evoluție, pentru că nu auzea bătând inima bebelușului. A doua zi urma să vadă ce va face cu mine. Eram disperată și, în același timp, parcă cineva îmi spunea că totul va fi bine. În acea noapte, la spital, am citit acatistul Sfântului Nectarie și am adormit cu cărticica pe piept. Dimineață, după vizita medicilor, doc­­torița m-a chemat să-mi vadă sarci­na la ecograf. Spre uimirea ei, inima copilului bătea normal și sânge­rarea aproape dispăruse. A fost o mare bucu­rie. Am început tra­tamentul de menține­re, care a durat pâ­nă am născut. Am stat mai mult la pat, timp în care nu am încetat să mă rog Sfântului Nectarie cu mai multă cre­din­ță. Timpul trecea des­tul de repede, dar prin luna a șasea de sarcină, la un con­trol ecografic, docto­rița mi-a spus că aș avea în uter o mem­brană care ar împie­dica dezvoltarea normală a fătului. M-am speriat un pic, dar rugându-mă în fiecare zi, am avut răbdare și liniște, în­crederea că totul va fi bine și, într-ade­văr, a fost bine. Deși am născut cu o lună mai devreme, am un băiețel să­nă­tos și frumos, îl cheamă Ma­tei, iar semnificația nu­melui este "dar de la Dum­nezeu".
Și mulțumesc Sfântului Nectarie că s-a rugat pen­tru noi lui Dumnezeu și că am fost binecuvântați cu o așa minune de copil.
Nu încetați niciodată să vă rugați! Puterea rugă­ciu­nilor face minuni!
MONICA CLAPA - Roman, jud. Neamț