E.S. TEOFIL BAUER - "Recunoștința noastră se îndreaptă către toți cei care nu au abandonat Ucraina în aceste vremuri dificile"

Ambasadorul Ucrainei la București

Marea problemă generată de invazia rusă în Ucraina peninsulară (Crimeea) este sfi­darea statu quo-ului european, semnat prin Acordul de la Helsinki (1975), atât de toate țările europene, cât și de Statele Unite și Canada, care nu a fost parafat și nu a avut statut de tratat. Totuși, a fost res­pectat. A fost respectat până când acțiunile preci­pi­tate și arogante ale "țarului" Putin au pus în gardă, cu câteva săptămâni în urmă, o lume întreagă, amin­tind tuturor de celălalt țar, de la începutul secolului al XVIII-lea, Petru cel Mare, care fixase țintele cuce­ririlor ruse tot spre apus, pornind de la regiunea Mării Negre și a Dunării de Jos. Iată ce învățătură îi dă, peste timp, țarul cel mare "țarului" Putin: "Eu vă las instrucțiunile următoare: a ține nația rusească ne­curmat în stare de război... Războiul să ajute păcii, în interesul întinderii Rusiei... A se amesteca în toate pricinile din Europa, mai vârtos în acele țări care, fiind mai în apropriere, interesează mai cu seamă". Analizând trăsăturile imperiului țarist, Mihai Emi­nescu nota: "Împărăția rusească nu este un stat, nu este un popor, este o lume întreagă... Rușii sunt popo­rul ce-și dă mereu silința să dezarmeze pe celelalte po­poare, pentru ca apoi să și le supună". Episodul ac­tual, când "împărăția rusească" își dă silința să dezar­meze unitățile militare ucrainene din Crimeea, este văzut de toată lumea la televiziuni. Ne-am între­bat însă cum vede acest coșmar un ucrainean născut lângă Cernăuți, ajuns ambasador al țării sale la Bucu­rești, Excelența Sa, Teofil Bauer. Doctor în filosofie, vorbitor de română și germană, domnul ambasador ne-a acordat cu amabilitate un interviu.

"Acțiunile războinice ale Moscovei au fost plănuite cu mult timp înainte"

- Prin anexarea Crimeei, Rusia înfăptuiește un furt calificat. Este opinia ambasadorului american la ONU, Samantha Power, care adaugă: "chiar da­că un hoț poate fura, aceasta nu-i va da dreptul de po­sesie asupra a ceea ce a furat". Cum definiți ac­țiunea Moscovei față de țara dv.?

- Acțiunile Federației Ruse împotriva Ucrainei, având ca rezultat ocuparea teritoriului nostru suveran, nu constituie altceva decât o agresiune. Este violarea legilor internaționale, inclusiv a Acordului de la Hel­sinki, din 1975, a Memorandumului de la Budapesta, din 1994, și a altor acorduri internaționale. Invadând teritoriul ucrainean, trupele Rusiei au încălcat, de asemenea, un număr de acorduri bilaterale ruso-ucrai­nene. Autoritățile ruse doresc să completeze de jure ane­xarea Sevastopolului și a Crimeei, măsurile lua­te având drept scop "formalizarea" rapidă a afilierii rusești. Practic, graba arătată de Moscova în această agresiune indică un fapt evident: acțiunile războinice au fost plănuite cu mult timp înainte. În același timp, partea ucraineană continuă să ia toate măsurile ne­ce­sare pentru a rezolva situația pe căi diplomatice, fără vărsare de sânge, respectând normele interna­țio­nale. Cred că întreaga comunitate internațională tre­buie să-și arate solidaritatea cu cauza Ucrainei; alt­minteri, conflictul va continua.

- Ambasadorul Rusiei la ONU, Vitali Ciurkin, a acuzat țările occidentale că au susținut "lovitura de stat" de la Kiev. El spune că puterea a fost luată de organizații de extremă dreaptă, antisemite și rasiste. Cât adevăr este în aceste afirmații?

- Nu a existat nici o lovitură de stat la Kiev! O masă critică de nemulțumire s-a acumulat în societate de-a lungul ultimilor ani, din cauza unei corupții totale, a declinului nivelului de viață, a lipsei prin­ci­piilor democratice, a lipsei libertății personale, liber­tății cuvântului etc. Eșecul regimului Ianukovici de a sem­na, la Vilnius, acordul de asociere a Ucrainei la UE, a reprezentat scânteia care a aprins vâlvătaia. Da­că ar fi fost semnat, acordul de asociere ar fi adus ma­jorității populației, iubitoare de democrație, spe­ran­ța unui viitor democratic pentru țara noastră. Oa­meni din toată Ucraina s-au raliat acțiunii Kievului. Până la un milion de ucraineni s-au adunat de câteva ori pe Maidan. Practic, fiecare oraș important din țară a avut proteste susținute de mii de oameni. Să-i nu­mești "anti-semiți" pe cei care au protestat împotriva dictaturii este cel puțin injust și greșit.

"Ucraina a așteptat un sprijin internațional mai rapid și mai puternic"

- Ucrainenii din est și mulți dintre ruși i-au nu­mit pe kieveni și pe ucrainenii din vest "fasciști". Se pare că limba de lemn sovietică n-a fost încă uitată...

- Aș vrea să lămuresc un lucru: nu toți rușii sau ucrainenii din est îi numesc pe cei din Kiev și din ves­tul Ucrainei "fasciști". Asta în primul rând. Apoi, ac­țiunile care au avut loc în capitală și în alte orașe au fost inițial pașnice, iar confruntările violente n-au izbucnit până când autoritățile n-au folosit excesiv forța. Da, sunt ucraineni care trăiesc în est și vorbesc rusa. Viziunea lor asupra lumii este oarecum diferită de a celor din vest. Dacă-i întrebați, însă, dacă sunt de acord cu lupta împotriva corupției, pentru drepturile omului și pentru libertate, pentru alegeri democratice și libere, vă rog să mă credeți: răspunsul lor va fi iden­­tic, atât în est, cât și în vest. Din nefericire, Ucrai­­­na a cunoscut, în ultimele luni, o campanie de pro­vocări din partea mass-media, alimentată și de dincolo de graniță, țintind la divizarea țării între est și vest. În prezent, febra s-a mai potolit; autoritățile au reușit să aducă situația sub control peste tot în țară, până la așa-zisa graniță trasată artificial la marginea Crimeei.

- Credeți că țările occidentale au reacționat suficient de repede și de puternic față de invazia rusă? Care sunt așteptările Ucrainei?

- Ucraina a așteptat, desigur, un sprijin interna­țional mai rapid și mai puternic. În același timp, ne dăm seama cât de dificil este să acționezi, în cadrul nor­melor internaționale, împotriva unei țări care ig­noră acele norme în mod deschis. De aceea, am fi bucu­roși să vedem că sprijinul din occident va fi con­sistent și pe termen lung, ținând cont că Ucraina plă­nuiește să folosească instrumente legale pentru a abroga toate deciziile recente cu privire la Peninsula Crimeea. Recunoștința noastră se îndreaptă către toți cei care nu au abandonat Ucraina în aceste vremuri dificile, acordându-ne sprijin în diferite forme.

- Este această criză suficient de gravă încât să grăbească integrarea în UE și în NATO a Ucrainei?

- La 21 martie, la Bruxelles, guvernul Ucrainei, re­prezentat de primul ministru Arseni Yatsenyuk, a sem­nat acordul de asociere la UE. Acesta este eveni­mentul pe care vasta majoritate a societății ucrainene îl așteptase. După părerea mea, acest document este de o importanță decisivă pentru viitorul Ucrainei. El stabilește un cadru pentru reforme și generează un sprijin serios din partea UE.

- Vladimir Putin a ținut să liniștească pe toată lumea, îndemnându-ne să nu-i credem pe cei care spun că Rusia va cuceri și estul Ucrainei. Se teme guvernul dv. de o nouă invazie rusească?

- Guvernul ucrainean este alarmat de situația din est, unde sentimentele separatiste sunt incitate într-o tentativă de a repeta "scenariul Crimeea". Personal, nu cred că acest scenariu poate fi repetat. Dar trebuie să admit că și evenimentele din Crimeea au fost im­posibil de prevăzut cu numai o lună în urmă. Iată de ce a crede pe cineva în aceste zile înseamnă a-ți face rău singur. Si vis pacem, para bellum (dacă vrei pace, pregătește-te de război). În opinia mea, autoritățile ucrainene trebuie să acționeze acum exact în această manieră.

"Să mizăm pe forța României și a Ucrainei de a deveni «Leul economic al estului»"

- Guvernul dvs. a anunțat că Ucraina va lupta pentru Crimeea, ca s-o ia înapoi, oricât ar dura această luptă. Cum vedeți viitorul acestei regiuni stăpânite azi de Rusia?

- Da, guvernul ucrainean a continuat, într-adevăr, să lucreze intens pentru a menține integritatea teri­torială a țării. Tribunalele internaționale au fost con­tactate în această chestiune; Rada Supremă de la Kiev a sancționat așa-zisele autorități din Crimeea ca fiind ilegitime, iar infamul referendum din 16 martie, ca ilegal. În prezent, guvernul nostru a luat o serie de mă­suri care să asigure că abolirea tuturor actelor ile­gale pe tema Crimeei pot fi aduse în fața tribu­nalelor, în viitor. Dacă e să judecăm obiectiv situația din Cri­meea, văd viitorul peninsulei ca fiind unul complex. De vreme ce lumea civilizată nu recunoaște această anexare, nu putem vorbi, de exemplu, de in­vestiții stră­ine sau de dezvoltarea turismului - prin­cipala sur­să de venit a celor două milioane de locui­tori. Cri­meea a fost întotdeauna subvenționată din greu de gu­vernul de la Kiev; acum, că forțele altei țări au fost desfășurate acolo, nu cred că respectivele chel­tuieli mai sunt problema noastră.

- Credeți că Transnistria va fi următoarea țintă a Moscovei? Vrea Putin să reconstruiască URSS?

- Cine va fi următorul invadat e greu de spus, ținând cont că ne confruntăm cu o ignorare flagrantă a legilor internaționale și a principiilor generale ale coexistenței pașnice. Oricum, fericiți cum sunt pen­tru succesul lor inițial, autorii scenariului crimeean s-ar putea simți "obligați" să-l repete și în alte țări, în spe­cial în zonele cu conflicte înghețate. În privința reîn­vierii Uniunii Sovietice, cred că am trecut de punctul din care nu mai există întoarcere.

- În final, câteva cuvinte despre relațiile ro­mâno-ucrainene; despre drepturile românilor din Ucraina, în număr de sute de mii; despre viitorul comun în cadrul UE.

- Vorbind despre perspectiva relațiilor româno-ucrainene, îmi place să cred că există oportunități importante pentru a fi întărite. În grelele timpuri de azi, România, ca țară vecină, arată Ucrainei un fru­mos exemplu de sprijin prietenesc, susținându-i inde­pen­dența, integritatea teritorială și suveranitatea. Această poziție exemplară trebuie să reprezinte baza unei noi faze de bună vecinătate, care să-și aibă rădă­cinile în atitudinile și valorile europene. Trebuie să abandonăm stereotipurile și neîncrederea asupra unor teme bilaterale pe care le-am văzut ca fiind "sensi­bile". Relațiile bilaterale trebuie construite, în primul rând, pe interesele naționale ale celor două țări. Să creș­tem nivelul de viață al popoarelor noastre, adre­sându-ne deopotrivă nevoilor etnice, culturale și ling­vistice ale minorităților naționale și folosind ca mo­del experiența câștigată de lumea civilizată. Trebuie să de­săvârșim această muncă în scopul apropierii noas­tre, și nu invers. Folosind aceste abordări în cons­tru­irea relațiilor noastre, vom avea în curând ocazia să le dăm forma unui parteneriat strategic. Întărind, deo­potrivă, colaborarea transfrontalieră, crescând schim­burile și colaborarea economică, pe baza potențialului existent, vom fi capabili să mizăm pe forța noastră, a României și a Ucrainei, de a deveni "Leul economic al estului".