Carte de vizită
Ridichile sunt printre legumele domesticite cel mai timpuriu de către om, primele urme arheologice despre folosirea lor fiind mai vechi de 7000 de ani. În lumea științifică există o adevărată dispută despre originea acestei plante înrudite cu varza și broccoli și extrem de adaptabilă și vivace. Cei mai mulți cercetători susțin că ridichile ar fi originare din bazinul Mării Mediterane și al Mării Negre, dar sunt dovezi și despre existența lor din timpuri străvechi, în China sau în India. Cert este că ridichea nu contenește să-i uimească pe cercetători, în primul rând cu vitalitatea sa extraordinară. Practic, nu există legumă care să răsară și să se maturizeze mai repede decât ea. De aceea, denumirea sa științifică este Raphanus sativus, raphanus însemnând "ceva ce apare devreme", iar sativus, "comestibil". Apoi, ridichea secretă substanțe antiinfecțioase atât de puternice, încât, practic, e ferită de boli, iar rezistența sa la temperaturi scăzute este proverbială. În ce privește efectele sale terapeutice, ele sunt atât de puternice, încât un vechi proverb chinezesc spune: "Bea iarna ceai verde fierbinte, iar primăvara mănâncă ridichi crude și nu vei avea nevoie de doctor!".
O farmacie într-o legumă
Aproximativ 90% din alcătuirea plină de prospețime a unei ridichi este apă, restul fiind constituit dintr-un amestec uimitor de puternic de vitamine, minerale și diverse principii active. Cea mai mare pondere o are vitamina C, o legătură de ridichi asigurând mai mult de un sfert din necesarul zilnic. Ridichea conține, însă, și cantități semnificative din vitaminele complexului B (B1, B2, B6, B9), vitaminele A sau E. Apoi, ridichile conțin potasiu, magneziu, cantități mici de fier, mangan și cupru biologic. Însă cele mai importante substanțe ale ridichii sunt cele care îi dau mirosul ușor înțepător și gustul picant, care sunt un formidabil antibiotic, detoxifiant și antioxidant. Înainte de a afla ce fac aceste medicamente conținute de ridichi, să aflăm câteva lucruri despre administrarea lor.
Preparate din ridichi
De la bun început trebuie spus că nu doar rădăcina acestei plante este utilă în terapie, frunzele și chiar semințele sale fiind, la rândul lor, niște remedii redutabile. Ce-i drept, rădăcina are cele mai multe utilizări, motiv pentru care vom și începe prin a vorbi despre ea:
Rădăcina de ridiche
Se consumă după spălarea atentă și curățarea de eventualele părți stricate, dar fără a fi cojită. Pentru a obține efecte vindecătoare, este necesar să consumăm minimum 100 de grame din această legumă zilnic, adică măcar patru ridichi mari și cât mai proaspete pe zi. Durata unei cure de ridichi este de minimum 3 săptămâni, limită maximă neexistând. Rădăcina poate fi consumată simplă, tăiată felii și presărată cu puțină sare, suc de lămâie și ulei de măsline, ori adăugată în salată.
Sucul obținut prin centrifugare se consumă în amestec cu cel de morcov, în proporția de 1:10, și se administrează imediat după stoarcere, deoarece viteza sa de oxidare este foarte mare.
Frunzele de ridiche
Se consumă doar cele tinere, foarte fragede, de o culoare verde vie, care vor fi spălate, tăiate mărunt și adăugate în salate sau în ciorbe. Ca și rădăcinile, frunzele de ridiche conțin cantități importante de vitamina C, la care se adaugă o extraordinară bogăție în clorofilă - substanță cu puternice efecte detoxifiante, antivirale și antimutagene. Se pot consuma alături de verdețurile consacrate, cum ar fi leușteanul, pătrunjelul, mărarul etc.
Semințele de ridiche
Efectele lor în administrarea internă sunt prea puțin cunoscute, în schimb, aplicarea lor externă are o tradiție milenară. Pulberea de semințe de ridiche se presară pe rănile infectate, fiertura lor se aplică pe infecțiile fungice, iar maceratul în oțet se folosește pentru tulburările de pigmentație sau cancerul de piele.
Tratamente interne cu ridichi
1. Ridichile, ficatul și vezica biliară
Substanțele active din ridichi sunt de un real ajutor pentru ficat, a cărui funcție o stimulează, ajutându-l totodată să lupte cu eventualele infecții virale și mărindu-i capacitatea de regenerare. Între altele, ridichile proaspete sunt un remediu tradițional contra icterului (îngălbenirea pielii și a corneei), întrucât această legumă favorizează eliminarea rapidă a excesului de bilirubină din organism și ajută la revenirea la culoarea normală a tegumentelor. La nivelul vezicii biliare, ridichea are efect antiinflamator și antiinfecțios, ajutând la eliminarea pe cale naturală a calculilor ("pietrelor la bilă"), formați din bilirubină.
2. Ridichile și problemele venoase
Se pare că rădăcinile acestei legume au proprietăți venotonice, adică întăresc pereții venoși și ajută la menținerea elasticității lor, prevenind dilatarea venelor și formarea varicelor sau a hemoroizilor. În cazul hemoroizilor, acțiunea ridichilor este și mai complexă, ea având efecte ușor laxative și antiinflamatoare, ceea ce ajută la ținerea sub control a acestei afecțiuni, extrem de supărătoare.
3. Ridichile și slăbitul
Regula este simplă: consumați patru ridichi mari, înainte de fiecare masă. De ce? În primul rând, pentru că fibrele și alte substanțe din această legumă vă vor calma foamea, făcându-vă să consumați fără efort mai puțină hrană în timpul mesei propriu zise. Apoi, ridichea intervine în sens reglator asupra digestiei și a metabolismului, prelungind timpul de eliberare a glucozei în sânge. Aceasta înseamnă că hipoglicemia se va instala mai greu, adică ni se va face foame din nou, la un timp mai îndelungat după ultima masă. Nu în ultimul rând, ridichile ajută la eliminarea surplusului de apă din organism, ceea ce ne duce la o pierdere semnificativă în greutate, într-un timp foarte scurt. Acțiunea de eliminare a apei din țesuturi se datorează efectelor ridichilor asupra rinichilor, care sunt atât de importante, încât le vom detalia mai mult în continuare:
4. Ridichile și bolile de rinichi
Este demonstrat științific: 100 de grame de ridichi, consumate de două ori pe zi, previn formarea sau refacerea pietrelor la rinichi. Sărurile care se aglomerează și duc la formarea pietrelor la rinichi, adică oxalații și urații, sunt spălate, pur și simplu, de substanțele diuretice naturale existente în ridiche. Mai mult, sulforafanii conținuți de ridiche sunt niște adevărate antibiotice naturale, ajutând la eliminarea infecțiilor rinichilor și ale căilor urinare, reducând inflamația, usturimea și senzațiile de jenă la urinare. Din aceste motive, în perioada de primăvară, când infecțiile renale și urinare recidivează adesea, este excelent să ținem o cură cu ridichi, pentru prevenirea acestor afecțiuni.
5. Ridichile și cancerul
Nu mai puțin de cinci substanțe active conținute în ridichile proaspete au efecte de prevenire și combatere a bolii canceroase. Cele mai importante sunt pigmenții și sulforafanii, care împiedică multiplicarea celulelor canceroase și le activează programul de autodistrugere (apoptoza). De altfel, ridichile fac parte din familia cruciferelor, fiind înrudite cu varza, broccoli și conopida, renumite pentru efectele lor anti-cancer. Conform unor cercetări recente, ridichile sunt active contra cancerului bucal, intestinal, gastric și renal, dar efecte bune s-au obținut și în cancerele de piele sau de sân. Pentru efecte mai puternice, curele de primăvară cu ridichi vor fi continuate de cele cu broccoli, vara, și cu varză și conopidă, toamna și iarna.
6. Ridichile și pielea
Fiind una dintre legumele cu efectele detoxifiante puternice, ridichea este un medicament excelent contra bolilor dermatologice. Mai ales în afecțiunile cronice, cum ar fi eczema alergică, psoriazisul, acneea, ori în dermatitele atopice, cura cu această legumă este de un real ajutor. Ridichile vor fi consumate în salate, unde vor fi asociate cu uleiul de măsline presat la rece, care le completează și le potențează foarte mult acțiunea terapeutică. Așa cum vom vedea la sfârșitul acestui articol, ridichile sunt excelente folosite și pe cale externă, în afecțiunile pielii.
7. Ridichile și bolile respiratorii
Persoanele care suferă de afecțiuni cronice, cum ar fi bronșita (inclusiv cea tabagică), astmul sau sinuzita, ar trebui să facă o cură de o lună cu ridichi, în fiecare primăvară. Substanțele care-i dau ridichii mirosul înțepător sunt un dezinfectant foarte puternic, ajută la eliminarea surplusului de secreții de pe arborele bronșic, drenează sinusurile și luptă contra infecțiilor cronicizate. În cazul tusei productive, ridichile sunt extrem de eficiente ca expectorant, iar în virozele gripale, aceste legume au efect de scădere a febrei și de calmare a inflamației. Persoanele care fumează (activ sau pasiv) vor consuma, pe lângă rădăcinile acestei plante, frunzele sale verzi și proaspete, ce conțin din belșug clorofilă, care ajută la eliminarea metalelor grele și a altor substanțe toxice din fumul de țigară.
8. Ridichile și hipertensiunea
Fiind o sursă foarte bună de vitamina C și de potasiu, ridichile sunt un ajutor de nădejde în tratarea hipertensiunii arteriale și a bolilor cardiovasculare, în general. Ele pun umărul la eliminarea surplusului de apă din organism, protejează rinichii de efectele unor medicamente anti-hipertensive, previn depunerea colesterolului pe artere, dar și apariția altor complicații ale hipertensiunii. Persoanele care consumă aceste legume au un risc mai scăzut de infarct miocardic și de accident vascular cerebral.
Câteva aplicații externe
* Înțepăturile de insecte - sunt tratate popular cu o rădăcină de ridiche tăiată în două, cu care se freacă bine locul afectat, după îndepărtarea prealabilă a acului. Ridichea face inactive unele substanțe care produc alergie și inflamații, anihilează eventualele bacterii transmise prin înțepătură de insecte.
*Vitiligo - cinci linguri de semințe de ridiche măcinate fin sunt macerate în jumătate de pahar de oțet, vreme de o lună, iar soluția astfel obținută se aplică pe locul afectat, sub formă de comprese. Nu se cunoaște felul în care acționează această plantă pentru refacerea pigmentației, dar este cert că, în unele cazuri, tratamentul funcționează. În China, dar și în unele sate românești, pulberea de semințe se umezește cu urină de vacă și se aplică, sub formă de legătoare, pe locul afectat, rezultatele fiind - se pare - și mai puternice.
*Tenul ofilit - se revigorează dacă este frecat în fiecare dimineață cu o rădăcină de ridiche tăiată în două. Tratamentul durează 5 minute pentru fiecare obraz. Stimulează puternic circulația sanguină, îndepărtează celulele moarte de la nivelul pielii și stimulează refacerea și întinerirea țesuturilor.
* Tenul acneic - se aplică același tratament cu ridichea tăiată în două, cu care se freacă bine părțile afectate, de două ori pe zi. Acest tratament are un dublu efect: desfundă porii pielii și inactivează bacteriile de la nivelul ei. Cele mai bune efecte le are atunci când este dublat de consumul frecvent de ridichi, care au efect laxativ și detoxifiant puternic.
Precauții la administrarea ridichilor
Principala precauție la administrarea acestor legume se adresează persoanelor cu digestie sensibilă, cu predispoziție către gastrită hiperacidă sau dischinezie biliară hipertonă. Dacă simțiți cea mai mică jenă digestivă după administrarea lor, reduceți porția zilnică și consumați-le doar la sfârșitul mesei.
Contraindicații la administrarea ridichilor
Cu excepția afecțiunilor digestive acute (gastrită, diaree, colită), acestea nu se cunosc.