Sistemul nu a fost impus după decembrie 1989, sub tutela lui Ion Iliescu, moștenitorul conducerii comuniste anterioare. El a fost preluat, fiind - pur și simplu - sistemul de management administrativ comunist, cu ierarhiile lui rigide și protocolare, cu arbitrariul stăpânitorilor absoluți, drapat propagandistic printr-o ideologie egalitară. Ion Iliescu și regimul său nu au făcut decât să adapteze structurile sistemului la noile realități. Aparenta democrație, acceptată de Ion Iliescu și oamenii lui din cauza împrejurărilor obiective, și - în special - libertatea regăsită a mijloacelor mediatice i-au făcut vizibile tarele, deficiențele fundamentale, în raport cu aspirațiile pentru o nouă construcție socială, consonantă cu cea a democrațiilor occidentale. În locul unei administrații responsabile și eficiente, sistemul a păstrat o imensă birocrație parazitară, o cleptocrație solidară mafiot, puțin dispusă să utilizeze în avantajul comunității resursele economice ale nației. Cleptocrația și-a impus regulile în haosul post-revoluționar, șefii diverselor ei sectoare devenind lideri locali, adevărați stăpâni feudali, autonomi în raport cu "puterea centrală", pe care o susțin doar atunci când le satisface interesele. Ion Iliescu domină, încă, "sistemul" prin autoritatea sa simbolică și siguranța reflexelor dobândite sub comunism. Urmașii săi, A. Năstase, M. Geoană, V. Ponta, au trebuit însă să se acomodeze cu "anarhia feudalilor", să se supună "baronilor" locali din diverse județe ale țării pentru a fi sprijiniți de ei.
Ascensiunea la putere a dreptei democratice și, în primul rând, alegerea ca șef al Statului a unui om hotărât să spulbere jocul aparențelor, regizat (după model comunist) de sistem, prin impunerea unei Justiții real independente, a declanșat o alertă totală în rândurile baronilor. Decizia lui Traian Băsescu, ales președinte prin mobilizarea tuturor forțelor politice conștiente ale țării, a fost îngreunată de conjuncturile economice dificile, criza mondială putând plasa România în incapacitate de plată. Propaganda dură a "sistemului", cum că Băsescu și guvernul său ar fi tăiat arbitrar pensiile și salariile, nu l-a împiedicat pe președinte să susțină ferm o detașare clară a Justiției de factorul politic, o afirmare evidentă a acțiunii autonome a instituțiilor juridice. După aproape zece ani de la instalarea sa la Cotroceni, efectele desprinderii Justiției din "sistem" încep să se vadă. Acuzele și arestările realizate de instituțiile juridice specializate, DNA și ANI, bazate pe informațiile obiective ale serviciilor secrete depolitizate, au pus - brusc - în fața electoratului, amploarea și monstruozitatea fenomenului "corupției de sistem", frâna dură a oricărei încercări de aliniere a țării la nivelul de civilizație și cultură al Occidentului. Arestările unor "baroni" ca A. Duicu, din Mehedinți, Nicolescu, din Argeș, Cosma, din Prahova, Constantinescu, din Constanța etc. au arătat maniera în care caracatița corupției și arbitrariului și-a extins tentaculele în toate compartimentele vieții publice și private ale comunității. Cazul Duicu a fost exemplar nu numai pentru că a dezvăluit strategia baronilor de înstăpânire absolută pe zonele administrate de ei (prin numirea magistraților, a șefilor poliției, a conducătorilor instituțiilor locale "verificați" pentru obediențe și solidaritate mafiotă), ci și pentru că a demascat puterea acestora asupra vârfurilor ierarhiei sociale, Duicu făcându-și "aranjamentele" din chiar cabinetul primului ministru Ponta. E normal ca, la un asemenea "seism", solidaritatea baronilor să se refacă, iar presiunea lor asupra slabei puteri centrale să devină uriașă. Victor Ponta a fost obligat imperativ să declare că, după plecarea lui Traian Băsescu, în noiembrie, toate acestea se vor sfârși, iar baronii își vor redobândi liniștea.
Sondajele de opinie indică totuși că, în ciuda dezvăluirilor și acțiunilor Justiției, PSD-ul, partidul complet baronizat, cu o aparentă ideologie de stânga, va câștiga alegerile. În "cursa pentru Cotroceni", Victor Ponta, premierul-plagiator și protectorul pe față al baronilor spoliatori, conduce detașat. Explicația că "dreapta" este dezbinată, cu fragmente aflate în concurență, suportând consecințele incriminărilor reciproce, nu este suficientă. Există, evident, riscul ca, în noiembrie, partidele ei să nu înțeleagă "lecția europarlamentarelor" și să se prezinte cu (prea) mulți "prezidențiabili". Alegerile din 25 mai vor arăta impactul fiecărui partid al dreptei și consecința ar trebui să fie renunțarea la orgoliile de grup și asocierea organică în lupta cu mafia PSD-istă. Problema dezlipirii unei părți cât mai mari a electoratului din "vraja" promisiunilor PSD-ului este diferită. Într-un editorial din "Evenimentul zilei" (nr. 7076), analistul Ion Cristoiu opina că electoratul PSD (a cărui componență este, în genere, alcătuită din pensionari, rurali, șomeri, marginali) votează întotdeauna cu "stânga" pentru că membrii lui "au conștiința de iobagi români". Așadar, aceștia susțin un "boier" ca Radu Mazăre, primarul Constanței, cunoscut pentru luxul său deșucheat și sfidător, pentru că, în ciuda faptului că nu-și poate justifica legal bogăția, dă câte ceva și săracilor. Aceștia, având "mentalitatea de iobagi", nu realizează că Mazăre le oferă fărâmituri din "prada" pe care și-o însușește tocmai din impozitele și taxele plătite de ei. Opinia lui Cristoiu este perfect justificată, dar - aș adăuga - cred că votanții în orb ai stângii au, în primul rând, o mentalitate conservatoare, păstrându-și inerțial "figura de cetățeni-asistați" pe care le-a indus-o comunismul. Cetățeanul-asistat primea totul de la partidul-stat, inclusiv grila judecăților de valoare asupra realității, el trebuind să înghită totul pe nemestecate. Micile "cadouri electorale", devenite tradiție, fac parte dintr-o "strategie a asistării", ca și părerile induse propagandistic de oficinele lor mediatice, precum postul de televiziune Antena 3. Cetățeanul-asistat reacționează emoțional la "argumentele" acestor oficine, incapabil să judece după o grilă de valori proprie.
Asaltul Justiției asupra structurilor mafiei PSD-iste nu este, în consecință, capabil să răstoarne confortul mental al asistaților. Stăpâni absoluți pe "teritoriile" lor, baronii vor acționa solidar în sprijinul celui care le-a promis imunitatea. Ca să le limiteze influența, dreapta trebuie să funcționeze unitar și, concomitent, să învețe să comunice același mesaj. O spaimă difuză, subterană, față de reîntoarcerea la arbitrariul absolut al comunismului există încă, orice s-ar spune, și la conservatorul electorat al stângii.