- De la legenda despre Dracula, țesută în jurul domniei lui Vlad Țepeș, și până la fantome și spirite răzbunătoare, România a fost mereu o țară a contrastelor și misterelor. Iar aceste mistere nu sunt puține. De la an la an, lista lor se îmbogățește cu noi adăugiri, noi anomalii, noi cazuri care par să nu aibă explicații științifice și care așteaptă să fie elucidate de cercetători curajoși, care să se încumete să le releve secretele -
Biserica blestemată
În Timișoara, la Muzeul Satului Bănățean, poate fi admirată o biserică de lemn. Inițial, ea fusese construită în satul Remetea Lunca, în 1746, cu hramul arhanghelilor Mihail și Gavril. După ceva timp, biserica a fost mutată în satul Topla, dar sătenii din Remetea Lunca s-au supărat foarte rău că locul închinăciunii și al credinței le fusese luat, și au blestemat-o. Au juruit-o să nu aibă parte de ea nici sătenii din noua localitate. Și se pare că blestemul a funcționat. În Topla, biserica a luat foc, i s-a prăbușit pe neașteptate altarul, iar, în final, întreg satul s-a împrăștiat în cele patru zări ale lumii, rămânând cu doar patru locuitori.
În 1987, biserica a fost mutată din nou, de data asta la Timișoara, în Muzeul Satului Bănățean. În speranța de a scăpa de blestem, i s-a dat un hram nou, anume Nașterea Maicii Domnului. Cu toate astea, în 1998, o furtună puternică a prăbușit trunchiul unui copac peste ea. Dar, deși nenorocirile care au lovit biserica din Topla sunt cunoscute în zonă, preoții refuză să vorbească despre ele și mereu schimbă subiectul atunci când sunt întrebați.
Pila Karpen
În biroul directoarei Muzeului Național Tehnic "Dimitrie Leonida" din București există o invenție care poate produce curent electric și care, după 70 de ani, încă mai funcționează. Este vorba despre un perpetuum mobile care, fără nici o altă intervenție externă, generează energie la nesfârșit. Inventatorul pilei, Nicolae Vasilescu Cârpan, a început lucrul la acest proiect înainte de Primul Război Mondial și, în final, a reușit să construiască dispozitivul. Marele mister al invenției sale este că funcționează în continuare și astăzi, o enigmă pe care oamenii de știință nu au reușit încă să o explice. De-a lungul timpului, mulți cercetători au încercat să construiască dispozitive care ar putea produce energie la nesfârșit, dar în cele din urmă, conceptul a ajuns să fie considerat o utopie și a fost abandonat. Chiar mai mult decât atât, cei care căutau în continuare soluții la această problemă erau considerați nebuni și marginalizați.
În fizică, pila electrică este practic strămoșul bateriei, în ceea ce privește generatoarele electrice. În mod normal, aceste pile electrice nu rezistă mai mult de 10 ani, și asta doar în cazurile în care sunt extrem de performante. Ei bine, pila Karpen (botezată așa după numele de familie al inventatorului) a funcționat timp de 70 de ani și încă generează curent. Cele mai recente măsurători care s-au făcut la bornele ei arătau o valoare a tensiunii care era egală cu cea calculată în 1922 de către Cârpan însuși. Invenția a fost prezentată în cadrul unor comunicări științifice la Bologna, Paris și București, dar principiul funcționării ei nu a putut fi explicat de oamenii de știință. De altfel, numai un cerc restrâns de specialiști din domeniu știu despre existența pilei Karpen, lucru care nu ajută la elucidarea misterului. Și mai interesant este faptul că pila Karpen nu este singura de acest fel. Alte pile similare, ce datează de mai mult de două milenii, sunt cunoscute sub denumirea de "Pilele din Bagdad". Este vorba de niște dispozitive ce puteau transforma în energie electrică energia rezultată dintr-o reacție chimică, generând electroni și asigurând circulația acestora într-un anume sens.
Comoara din Peștera Bolii
După orașul Petroșani, pe Drumul Național 66, care duce la Hațeg, există două locuri învăluite în legendă și mister. Acestea sunt Peștera Bolii și Cetatea Bănița, despre care se spune că ar ascunde bogății fabuloase, adăpostite în măruntaiele munților și protejate de un blestem care face ca ele să nu fie găsite. Un soi de energie magică a blestemului face ca un văl de ceață să cadă peste ochii căutătorilor, ascunzând bogățiile de lăcomia lumii exterioare.
Localnicii au transmis legendele din generație în generație, încât nimeni din zonă nu se încumetă să caute comoara, de teama blestemului. Miturile se îmbină cu istoria și vorbesc despre aurul dacilor, pe care aceștia l-ar fi adus în care pline și pe care l-ar fi îngropat adânc, în măruntaiele pământului, pecetluind ascunzătoarea cu sigiliul blestemului și cu protecția nălucilor, care îi duc pe căutători prin labirinturi și crăpături din stâncă. Dacii se temeau că aurul lor ar fi putut ajunge pe mâna romanilor, așa că l-au ascuns undeva în inima muntelui în care s-a format Peștera Bolii. Nimeni nu știe locul în care a fost îngropată comoara, și despre cei care au căutat-o sau care în mod accidental au găsit o parte din ea se spune că nu s-au mai întors niciodată pentru a vorbi despre loc și despre descoperirea lor.
Localnicii sunt siguri că existența comorii este o realitate. În plus, se spune că aurul din care este formată este unul de o puritate mult mai mare decât cel existent în prezent, fiind mult mai valoros. Unul dintre localnicii de pe Valea Arsului ar fi plecat în căutarea comorii, împreună cu un prieten. Cei doi nu se lăcomeau la averi, dorindu-și doar să găsească suficient aur cât să își cumpere doi boi. Au căutat până se spune că ar fi găsit ascunzătoarea comorii. Tânărul l-a rugat pe însoțitorul său să rămână în peșteră, ca să știe unde să se întoarcă după ce venea din sat cu ajutoare. Dar, între timp, niște năluci l-au făcut pierdut pe cel rămas lângă locul comorii, ștergându-i pentru vecie urma de pe pământ. Când tânărul s-a întors, nu și-a mai găsit consăteanul și nici locul comorii. În schimb, a găsit coada de topor pe care o lăsase ca semn, pe poteca ce ducea la comoară. Dar nici acest lucru nu i-a fost de folos, pentru că locul se schimba în permanență, înghițit de niște pâcle alunecoase. Legendele transmise din bătrâni vorbesc, de altfel, despre forma adevărată a peșterii. Se spune că aceasta este total diferită de modul în care o văd oamenii. Peștera ar conține anumite pasaje secrete, care nu pot fi accesate decât prin pereți care se deschid și abia în galeriile subterane la care duc aceste pasaje, este ascuns aurul dacilor. În zilele noastre, Peștera Bolii a devenit atracție turistică și în ea se organizează serbări.
Lacul Dracului
Cel mai mare lac carstic din România este Lacul Dracului, din Munții Locvei, situați în Cheile Nerei, în Caraș-Severin. El este inclus în Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița. Lacul, care inițial a fost subteran, are adâncimea de 9,3 metri și diametrul în jur de 20 de metri. Datorită formelor carstice variate care inspiră imaginația umană, a fost asociat cu figura Diavolului. Există și o legendă în acest sens.
Într-o zi, un bătrân s-a dus prin zona de la malul lacului pentru a-și scoate la păscut caprele. Cum stătea el așa și asculta sunetul făcut de undele apei, omul a fost surprins de o apariție supranaturală. În fața lui, ca din pământ, s-a materializat o siluetă care a luat contur încetul cu încetul. Era un omuleț care ținea în mână un pește și care l-a salutat pe bătrân, rugându-l să i-l prăjească pe jarul focului lângă care stătea, dar în așa fel încât să nu i se îndoaie coada. Bătrânul și-a dat seama că ceva era în neregulă cu arătarea ivită așa din senin, și i-a spus mogâldeței că îi acceptă ruga, cu o condiție: la rândul său, omulețul să prăjească un cap de țap, în așa fel încât acesta să nu rânjească. Pentru a îndeplini condiția pusă, bătrânul a înfipt peștele într-o țepușă, reușind să îl prăjească fără a i se strâmba coada. În schimb, omulețul s-a chinuit în zadar să frigă capul de țap fără ca acesta să-și deschidă, la contactul cu focul, fălcile, deși îi legase botul cu o funie făcută din coajă de tei. Linsă de flăcări, funia a ars imediat, iar botul țapului s-a desfăcut și a început să rânjească. Realizând că a fost păcălit de bătrân, omulețul s-a aruncat în lac, de ciudă, și s-a făcut nevăzut. În ce-l privește pe moș, el nu s-a îndoit nici o clipă că omulețul fusese, de fapt, un drac, iar după ce a povestit mai departe întâmplarea, numele lacului a rămas Lacul Dracului.
Fenomene unice în România
Pe un deal aflat în apropiere de satul Terca, din comuna Lopătari, din județul Buzău, se manifestă unul dintre cele mai interesante fenomene naturale din România. Acesta a fost numit de către localnici "Focul Viu". Sub influența razelor soarelui, din cauza emanațiilor de gaze naturale din scoarța terestră, pământul se aprinde brusc, dând naștere unor flăcări care uneori ajung și la un metru înălțime. Acest efect natural e sursa unui peisaj infernal, care a alimentat imaginația localnicilor, convinși că acest foc viu, care nu se stinge niciodată, ar fi, de fapt, o manifestare a flăcărilor din iad.
Un alt fenomen natural interesant se petrece la Laguna Albastră, de la Aghireș. Aici, exploatarea de caolin a dus la străpungerea stratului impermeabil de argilă. Cum în afunduri există un strat subteran de apă, în momentul în care apa a inundat cariera, a dus la formarea unui lac. Localnicii au numit lacul "Laguna Albastră", susținând că acesta se aseamănă cu sufletul unui om. În zilele mohorâte, apa lacului devine gri, în timp ce, în zilele senine, devine albastră. Acest fenomen straniu se petrece în urma faptului că apa împrumută culoarea cerului.
Tot în județul Buzău, în comuna Bozioru, în zona satului Fisici și a cătunului Nucu, din apropiere de Lacul Gotes, se petrec numeroase fenomene inexplicabile. Lista este lungă și, printre altele, include apariții de OZN-uri, dispariții de persoane, ape vii, izvoare radioactive și anomalii magnetice. Uneori, trecătorii obișnuiți care se plimbă prin zonă încep să dezvolte manifestări extrasenzoriale și fenomene de tip telepatic. În alte cazuri, oamenii care traversau locul au fost martorii dispariției misterioase a celor care îi însoțeau. Aceștia au dispărut într-o clipă, fie trezindu-se într-un loc total diferit față de cel din care dispăruseră, fără să își amintească ce li s-a întâmplat, fie nu au mai fost găsiți niciodată. Un alt lucru foarte ciudat este cerul de deasupra complexului schiturilor rupestre. Acesta are niște nuanțe foarte intense și o claritate incredibilă care îi șochează pe oamenii de știință. În mod normal, cerul senin dezvoltă sticliri de până la 6.000 de grade Kelvin. Sticlirile cerului de la Bozioru ajung până la un nivel de 23.000 de grade Kelvin. Pentru cei care îl privesc, acesta induce o stare hipnotică, asemănătoare unei spirale care absoarbe eul într-o altă dimensiune. Din acest motiv, cerul de la Bozioru a ajuns să fie considerat o poartă energetică unde timpul și spațiul sunt acordate cu axa infinitului.
ERICA NEGREANU