Sir JULIAN ROSE - "Nu repetați devastarea rurală care s-a produs în țările europene"

Ion Longin Popescu
Membru al Comitetului de Dezvoltare Rurală din Sud-Estul Angliei, co-președinte al Coaliției Internaționale pentru Salvarea Satelor din Polonia

Recent, Ministerul Agriculturii de la Bucu­rești a anunțat că subvențiile pentru agri­cul­tori vor crește, dar cu anumite condiții: dacă țăranii se vor asocia în ferme de peste 5 hectare. Cu alte cuvinte, numai dacă își vor comasa terenurile. "Co­masarea" este o obsesie de tip comunist și, deo­potrivă, capitalist-corporatist, a tânărului ministru Daniel Constantin. În mod curios, el urmează învăță­tura înaintașilor politici care, vreme de 70 de ani, au înălțat în slăvi exclusiv cooperativa agricolă, plasând gospodăria familială de la munte, unde nu a ajuns colectivizarea, în rândul "dușmanilor poporului". Înaintând la Bruxelles Planul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR), pe anii 2014-2020, și urmând în­dea­proape comportamentul primului ministru Ponta de a se dezice "la minut" de promisiunile făcute, d-l Cons­tantin a omis, ca din întâmplare, tocmai sub-progra­mul dedicat satelor de munte și micilor ferme țără­nești, convenit cu diverse organizații profesionale și sindicale, și chiar cu Dacian Cioloș, comisarul CE pe agricultură. Care ar fi urmările acestei iresponsa­bilități ministeriale? "Dispariția țărănimii, a satului tradițional", după cum ne asigură profesorul Radu Rey, cel mai mare specialist în viața muntelui din Ro­mânia. În vreme ce în Franța și Italia se încearcă re­fa­cerea micilor ferme și întoarcerea tineretului la mun­ca pământului, guvernele de la București au țintit în direcția opusă, reușind distrugerea a circa 100.000 de gospodării țărănești în sfertul de secol scurs din 1989 și până azi. Sir Julian Rose, aristocrat britanic și mic fermier ecologic, membru al Comitetului de Dezvoltare Rurală din Sud-Estul Angliei și co-pre­ședinte al Coaliției Internaționale pentru Salvarea Satelor din Polonia, este un bun cunoscător al situației țărănești din fostele țări comuniste, inclusiv din Ro­mânia.

"Satul meu a murit. Pământul a murit. Animalele mor și ele"

- Stimate sir Julian Rose, au trecut zece ani de la ultima noastră conversație despre țăranii Europei. Lucrurile, vedem cu toții, au mers din rău în mai rău. Ce veste-poveste aveți despre satul dvs. natal din Anglia?

- Satul meu a murit. Pământul a murit. Animalele mor și ele, și la fel se întâmplă cu micii fermieri ră­mași într-o lume care-i consideră inutili. Aceasta este țara care, sub controlul financiar al Bruxelles-ului, a ales, în anii '70, drumul către o agricultură "efi­cien­tă". A dezvoltat "ferma-fabrică" de porci și pui, a pro­mo­vat aplicarea pe scară largă a fertilizatorilor arti­ficiali și a pesticidelor, susținând superioritatea uti­lajelor mecanice față de mâna omului. Este țara care, mai mult decât oricare alta, a utilizat semințele mo­dificate genetic și agricultura intensivă. UE a petrecut ultimii 45 de ani promovând un regim care a forțat 1,2 milioane de țărani britanici să-și părăsească satele și pământurile, reușind, simultan, să distrugă 90% din fânețe și pajiști și 90.000 de kilometri de garduri vii, care mărgineau, după tradiția britanică, micile pro­prie­tăți țărănești. UE a subminat, de asemenea, în mod sever, alimentele locale țărănești, care formează fundația tradiției culinare europene.

- Deși noua politică agricolă comună (PAC) s-a schimbat în bine, grație viziunii comisarului român Dacian Cioloș, micile ferme familiale continuă să fie sub o mare amenințare în România. Care este sfatul dvs. pentru ministerul Agriculturii de la Bucu­­rești, după ce a decis să plafoneze subvențiile pentru suprafețele mai mici de 5 hectare?

- Plafonarea ar fi cea mai mare greșeală! Un semn de neputință în fața latifundiarilor și a corporațiilor agricole. Nu repetați devastarea rurală care s-a produs în țara mea și în celelalte țări occidentale, nu acceptați dispariția țărănimii, a civilizației ancestrale care stă la baza culturii și specificului european! Vă îndemn să luptați pentru viitor, deoarece țărănimea nu și-a încheiat, nici pe departe, cum afirmă unii, rolul în istorie. Numai în puține locuri din Europa, printre care în Carpați și în Balcani, mai poți găsi alimente sănătoase, produse în gospodăriile țărănești, după rețete vechi de milenii. Toate acestea nu trebuie să dispară. Spuneți NU agriculturii intensive, care mi-a distrus țara în numele "mâncării ieftine"! Nu există în realitate "mâncare ieftină". De fapt, ce dorește UE? Ce doresc și guvernele mult prea ascultătoare: mai puține ferme, mai multe chimicale, suprafețe mai mari prin comasare, o calitate mai slabă a alimentelor și mai puțină biodiversitate. De aici derivă distru­ge­rea micului producător de subzistență și distrugerea tradiției țărănești. Adică lichidarea țăranilor, ceea ce n-a reușit nici un guvern comunist din Europa.

"Dacă nu salvăm țărănimea în aceste clipe vitrege, va veni o vreme când satele vor fi căutate de arheologi pe sub pământ"

- Anul trecut, în România, 51% din subvențiile agricole au mers la fermele mari, care reprezintă aproximativ 1% din total, iar 49% din fonduri, la fermele mici și mijlocii, reprezentând 98-99% din numărul total. Care este situația în UE?

- De regulă, 80% din subvenții merg la 20% din fermele mari, cele mai multe producătoare de cereale (monoculturi). Începând cu 2014, situația s-a schim­bat puțin, CE a pus niște limite nenumăratelor mili­oane de euro pe care le primeau latifundiarii. Totuși, nu pot să uit că fermele mici au murit, mai ales în An­glia, într-un ritm amețitor, de 15.000 pe an. Situa­ția se repetă în Polonia și, iată, în România. În timp ce Varșovia are de "strămutat" de la sat la oraș circa 1.200.000 de țărani, pentru ca agricultura să devină ca în Anglia, adică "competitivă", în România, am citit că vor dispărea aproape 3 milioane de gospodării țărănești în următoarele decade, adică se va produce o adevărată extincție în masă. Sper că este doar un coșmar al ministrului Agriculturii de la București, și nu un proiect elaborat cu binecuvântarea Bruxelles-ului. Salvarea, totuși, va veni de la agricultura ecolo­gică, aflată într-o permanentă creștere, cu 25% anual, unde mărimea fermei nu este primul criteriu al sub­ven­ționării.

- O problemă tot mai vizibilă, mai ales de când în România străinii au căpătat dreptul de a cum­păra pământ, este interesul major al corporațiilor agro-alimentare. Care este reacția dvs. de "țăran bio"?

- Corporațiile sunt pirații moderni ai lumii, iar cor­porațiile britanice, în special, sunt o extensie a atitudinii coloniale din secolul trecut, când țara mea pusese stăpânire pe un sfert din globul pământesc. Aș vrea să alertez România să aibă grijă ce afaceri face cu corporațiile. Acestea vin să cumpere și să arendeze su­prafețe mari. Avem exemplul Poloniei, unde fer­mie­rii au blocat șoselele cu tractoarele și au ocupat agen­țiile funciare regionale vreme de două luni, pentru a opri vânzarea pământului către străini, către land grabbers (apucătorii de pământ). După o lungă perioadă de apatie post 1989, fermierii polonezi s-au trezit și, aflând ce li s-a întâmplat englezilor, s-au ri­di­cat contra guvernanților. Țăranii români ar trebui să ia exemplul lor, să se organizeze în sindicate și să protesteze. În posesia pământului pentru agricultură stă viitorul unei țări. Este nevoie de educație în rân­dul țăranilor, pornind de la motto-ul: nu cedăm, nu vindem! Avem drepturi, suntem poporul, suntem cei 99% din societate, chiar dacă triunghiul corporații-FMI-Banca Mondială, secondat îndeaproape de Comisia Europeană și de Codex Alimentarius, ne vor proști, ignoranți, hrăniți cu televiziune pe pâine, de cea mai proastă calitate. De aceea, singura salvare sunt țărănimea, produsele locale sănătoase. Iată de ce vor ei să nu mai existe mici fermieri. De la ei n-ai ce lua, impozitele sunt mici, corporațiile nu-i pot con­trola, nu le pot vinde semințele modificate genetic, nu-i pot șantaja cu pesticide și nu-i pot transforma în vic­time. Astăzi pun condiția celor 5 hectare. Mâine vor stabili granița subvențiilor mărite de la 10 hec­tare, iar poimâine, de la 100. Modelul de viață propus de corporații este incomparabil mai dăunător decât modelul țărănesc de subzistență, acesta din urmă fiind cel mai bun model pe care-l au oamenii încă la îndemână. Singurul corp din societate care rămâne independent de puterea corporațiilor este țărănimea. Dacă n-o salvăm în aceste clipe vitrege, va veni o vre­me când satele vor fi căutate de arheologi pe sub pă­mânt.

"În Anglia, în fiecare săptămână se sinucide un țăran care
nu-și mai poate plăti creditul"


- Agricultura est-europeană este văzută în Vest ca fiind încă "primitivă", practicată pe suprafețe mici, "nerentabile". Ministrul Agriculturii de la Bucu­rești roșește ca un vinovat când îi spune cineva de la corporațiile Monsanto sau BASF că agricul­tu­ra românească a rămas în urma Europei. Se an­gajează pe loc să comaseze și să chimizeze intens. Cum comentați?

- Agricultura din Polonia, România, Ungaria și Bul­garia reprezintă ultima linie de rezistență în fața corporațiilor. Acestea vor să determine guvernele să termine cu fermele familiale, cu țăranii independenți, cu semințele tradiționale, "prea puțin productive". Din câte înțeleg, gândirea politică de la București pare similară cu cea de la Varșovia, Budapesta și Sofia, dar realitatea este mai puternică. Acești domni de la con­ducere nu vor avea succes cu demersurile lor pro-cor­po­ratiste. Pentru cine să obții 8000 de kilograme de grâu la hectar, super-chimizat, forțând solul la ma­xi­mum, când 3000-4000 de kg sunt o producție lejeră, fă­ră exploatarea intensivă a pământului? De ce nu ne gân­dim și la anii ce vin? Nu avem suprafețele ne­sfâr­șite ale Canadei, unde se însămânțează numai ju­mă­tate din terenuri, lăsând cealaltă jumătate să se odih­nească.

- Ați spus odată, la Parlamentul European, că cine are țărani are o mare bogăție. Vă mențineți afirmația?

- Se înțelege. Câtă vreme va mai avea țărani, și mă gândesc la țăranii din țările din Est, UE va avea te­zaure umane vii. Lumea țărănească este matricea întregii Europe, trebuie ajutată să supraviețuiască, nu să fie împinsă forțat pe toboganul istoriei. Acolo este înțelepciunea generațiilor de până acum, puterea și iubirea de pământ. Ce le cer birocrații din ministere țăranilor? Să fie "eficienți", să-și vândă pământul și apoi să dispară. Iar dacă nu vor de bună voie, atunci să punem biciul pe ei. O jignire dureroasă, venind direct din sediile corporațiilor.

- Ați descris tacticile UE de a-i determina pe țărani să-și vândă micile proprietăți. Care este cea mai des întâlnită?

- Cea a subvențiilor. Odată ce ai semnat pentru subvenții, ajungi să fii controlat. Big Brother te va controla. Cum procedează? Vine în inspecție și spune: grajdul vacilor e dezgustător. Nu poți mulge în mi­zeria asta. Trebuie să respecți standardele europene. Ia fă bine și, în loc de paie, pune pardoseală de ci­ment. Ca să poată fi spălați, întinde pe pereți tablă de inox. Mută ieslea cu cel puțin zece metri mai departe de locul de mulsoare. Dacă vrei să vinzi laptele la supermarket, nu mai mulge cu mâna, cumpără-ți aparat de muls. Și mărește spațiul fiecărei vaci, cons­truiește alt grajd, respectă igiena. Ce face țăranul? Se gândește că va câștiga mai bine din munca sa, își va lua poate a doua mașină pentru familie, un nou trac­tor, așa că face un credit la bancă. Dar nu va trece mult timp până ce supermarketul îi va spune că lap­tele lui e prea scump, că e mai "rentabil" să aducă mar­fă din Argentina. Bietul țăran ajunge să nu-și mai poată plăti creditul, pentru că e nevoit să scadă prețul pentru a rămâne totuși în afacere. În zadar. Zarurile au fost aruncate. Vine frumos Big Bruxelles și-i preia datoria, cumpărându-i ferma. UE câștigă bătălia. În Anglia, în fiecare săptămână, se sinucide un țăran, din pu­ținii rămași, care nu-și mai poate plăti banca. Așa că aici, în Est, nu mai cereți țăranilor să urmeze exem­plul agriculturii din țările occidentale. Occiden­tul, singur, o să vă urmeze în curând.