Și a fost cea de a 22-a ediție a Galei UNITER

Silvia Kerim
- Câteva întrebări pentru ION CARAMITRU, amfitrionul fermecător și dezinvolt al evenimentului -

- Anul acesta, Gala Uniter s-a desfășurat la Târgu-Mureș. Nu era mai vizibilă în București, sub ochiul televiziunilor și al presei?

- E a treia oară când ieșim din București cu Gala și, de fiecare dată, la invitația autorităților locale. În 2007, ea s-a ținut la Sibiu, cu ocazia transformării ora­șului în Capitală Europeană a Culturii, în 2013 ne-am mutat la Iași, când Consiliul Județean ne-a invitat și a fi­nanțat o parte din costurile ei, iar anul acesta, la initiațiva directorului Teatru­lui Național din Târgu Mureș, Attila Gasparik, a Consiliului Județean Târgu Mureș și a Primăriei orașului, Gala s-a ți­nut în fru­mosul oraș transil­vănean, pe scena unui mo­nu­ment is­toric recent res­taurat. Aceste ieșiri din Bucu­rești ale Ga­lei au pus în va­loare fru­mu­seți știute și ne­știute ale Ro­mâniei și, în ace­lași timp, au evidențiat efortu­rile locale în ce privește dez­voltarea tea­trului. Și cum Ga­lele se trans­mit pe TVR 1 și TVR In­ter­na­țional, pe internet și pe Radio România Cultural, evenimentele au putut fi urmărite, în direct, de toată lumea. Sperăm să putem de­plasa Ga­la, în viitor, și în alte orașe pline de istorie ale Ro­mâniei.

- Unora dintre noi, această alegere le-a apărut ca un gest politic, o dovadă a bunei coabitări româ­no-maghiare în plan cultural...

- Într-adevăr, multă lume s-a întrebat dacă faptul că această Gală s-a petrecut la Târgu Mureș a pre­su­pus, din start, și mai multe premii pentru teatrele și artiștii maghiari. Este inexact. Producția teatrală a anului 2013 a pus în valoare, nu pentru prima oară, calitatea teatrului maghiar din România, unde au lu­crat regizori de prim rang, în instituții în care disci­pli­na muncii este remarcabilă. Și rezultatele sunt pe mă­sură. Să ne amintim că în ultimii ani, și sunt destui, pre­mii dintre cele mai importante ale UNITER s-au dus către teatrele de limbă maghiară. Asta spune mul­te. La Târgu Mureș, au primit premiile cele mai im­por­tante regizorul Lászlo Bocsárdi, regizor maghiar de prim rang, care lucrează, în același timp, și la tea­trele de limbă română. Iar premiul pentru cel mai bun spectacol s-a dus către Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, un cam­pion absolut al premiilor UNITER, pen­tru un spec­tacol regizat de un regizor român: Silviu Purcă­rete.

- Cum ți s-a părut ediția din acest an a Galei?

- Putem spune că toate edițiile Galelor UNITER sunt la fel sau că sunt foarte diferite. Sunt la fel pentru că, în principiu, premiile se duc către aceleași cate­gorii în fiecare an, cu excepția celor oferite de Senatul UNITER. Dar, în același timp, sunt și diferite, și ori­ginale, pentru ceea ce se petrece în structura lor. Ceea ce nu s-a întâmplat până acum niciodată în Galele UNITER, suportul muzical a fost asigurat de Filar­monica din Târgu Mureș, al cărei se­diu și sală de con­cert este chiar superbul Palat al Culturii. Lumea se poate întreba cât de scumpă a fost organizarea acestei Gale. Și putem spune că nu a fost ieftină deloc. Auto­ritățile locale au asigurat cam 40 la sută din cheltuieli, Ministerul Culturii și sponsorii, restul. Au fost de­plasați 150 de oameni, echipe de televiziune, oas­peți din străinătate, transport, cazare etc. Strălu­cirea Galei vine din faptul că ea se consi­de­ră ca o sărbătoare a unui fenomen unic în cultura ro­mâ­nească și consec­vent cu el însuși: teatrul românesc.

- Să trecem acum la evenimentul teatral al acestei stagiuni de primăvară a Teatrului Național din București: premiera cu "Furtuna" de Shakespeare, în montarea unui regizor bulgar de prim rang, pe nume Alexander Morfov. În rolul principal, cel al lui Prospero - Ion Caramitru! Îți dorim mult succes, cu speranța că ne vei acorda un nou interviu, privitor la acest spectacol. Până atunci, o în­tre­bare mai specială: cine mai are nevoie de Shakespeare în mileniul trei?

- Literatura lui Shakespeare este întotdeauna contemporană cu patimile și problemele omului. În piesele lui găsești toate elementele dezvoltării ființei umane. Dacă în vremea lui Shakespeare, Richard al III-lea își dorea... "un cal, un cal!", azi el ar cere un... elicopter. Dar asta nu schimbă esența problemei!