Vladimir Putin și femeia cu barbă

Cristian Curte
"La solicitarea Statelor Unite, Ro­mânia și-a închis spațiul aerian pentru avionul meu. Data viitoare voi zbura la bordul unui bom­bardier!"

Așa sună amenințarea lui Dmitri Rogozin, vice­pre­mierul Rusiei, la adresa noastră. Pen­tru cei mai în vârstă dintre dvs., crescuți în umbra marelui URSS, tonul pare cu­noscut. În anii 50-60, tovarășii de la răsărit făceau legea în țara noastră. La propriu! Aveau oameni în guvern și alte instituții ale statului, iar când era ne­voie, bravii noștri co­mu­niști mergeau la Moscova pentru a fi șco­liți sau pentru a primi sfaturi care erau întot­deauna ur­ma­te. Apoi a venit Ceaușescu și ne-am crezut independenți față de URSS, dar nu eram, dovadă primii ani de după re­voluția din 1989. Acum suntem în NATO și UE, iar tinerii care s-au născut cu laptopul în brațe și telefonul mobil la ureche cred că Rusia e un stat aflat la mare depărtare de noi, cu un pre­ședinte bizar și, uneori, simpatic (ei ar spune "cool"), pentru că e pasionat de judo și scu­ba-diving. De aici vin și problemele noastre. Ru­sia a reușit să-și construiască o nouă ima­gine și să nască simpatii în rândul unor oa­meni care nu i-au simțit colții. Cei deportați din Basarabia și Bucovina în lagărele de concentrare, cei care au murit de foame la propriu, pen­tru că sovieticii le-au luat din hambar ultimul fir de grâu, sau cei care au umplut până la refuz temnițele din tot spațiul Europei de Est au murit. Mai tră­iesc acum doar copiii lor, care s-au năs­cut în aparta­mente cât o cutie de chibri­turi, și nepoții lor, care supraviețuiesc în realitatea virtuală. Bătrâni sau tineri, ei nu au gustat libertatea decât în forma chinuită a tranziției nesfârșite sau în cea fără frâu și sens, a Europei post­mo­­der­ne. Lor, Vladimir Putin le pare un per­sonaj care prezintă lumii o alternativă. Se destramă încrederea în Uniunea Eu­ropeană? Ni­cio problemă! Putin are în buzunar Uniu­nea Eurasiatică și soluții pentru alunecușul european! Propa­gan­da în favoarea mino­ri­tăților sexuale depășește normalitatea și bu­nul simț? Putin interzice, încruntat, manifes­tă­rile homosexuale în public. Ba mai mult, adop­tă recent o lege care interzice și înju­ră­turile pe străzi, în birouri, în teatre, până și în metrou. Și nu se oprește aici. Deși nu se știe cât este de credincios, Putin merge la Mun­tele Athos sau în Țara Sfântă și spri­jină mâ­năstiri, ridică hoteluri pentru pelerini, sau, un adevărat lux, construiește o ca­tedrală chiar în Paris. Să poată aprinde mu­jicul o lu­mânare și pe Champs-Elysées! Cetățenilor nostalgici după țar li se oferă unul reșapat și cât se poate de... moral.
Rezultatele nu întârzie să apară. Li­derul partidului extremist Jobbik din Un­garia, Gabor Vona, nu se sfiește să-și afișeze public simpatia față de liderul de la Kremlin. Pe afișul electoral al par­tidului apare mesajul - "Alegeți!", pe o fotografie în care este repre­zentată o fată drăguță, în costum popular ungu­resc, față în față cu proaspătul câștigător al concursului Eurovision, transsexualul Con­chita Wurst ("Cârnatul Concepției", într-o traducere decentă, la care există și o va­riantă mult mai vulgară, pe care nici măcar nu o pot pomeni). Sigur, cei de la Jobbik sunt ex­tremiști, dar s-ar putea ca cetățenii euro­peni, așa pașnici și educați cum sunt, să alea­gă fata drăguță a extremiștilor din Ungaria sau Austria, în locul femeii cu barbă, care la câștigarea Eurovisionului a declarat fericită: "Suntem de neoprit!". Or fi ei de neoprit, dar nu mai mult decât euro­pe­nii oripilați de libe­ra­lismul occi­den­tal, cărora Putin le oferă o al­ternativă bazată, spune el, pe va­lorile orto­do­xiei. E un cântec de sirenă, care mi-e tea­mă că-i va seduce pe mulți. Cre­deți că sunt de blamat? Sau sunt de blamat excesele libe­rale din Uniunea Europeană, care par hotă­râ­te să dărâme orice tabu, de dragul unei de­mo­­crații multiculturale și sexuale. Până la urmă, câți ne dorim cu ade­vărat să trăim în­tr-o realitate trucată, care are, în același timp!, și sâni și barbă?