Stop, gazele de șist!

Ion Longin Popescu
- Românii din diaspora li se alătură celor din țară, în lupta contra gazelor de șist -

Recent, corporația americană Chevron, sfi­dând opoziția localnicilor, a anunțat că în­cepe forajele la Pungești. Deși majoritatea analiștilor independenți consideră că, începând cu 2017, exploatarea gazelor de șist din SUA va intra în­tr-un rapid și ireversibil declin, România pare nerăb­dătoare să preia ștafeta eșecului american. Guvernul Ponta, susținut de președintele Băsescu, ignoră orice ar­gument de bun simț, care ne avertizează asupra de­zas­trului ecologic, social și economic, pe care exploa­ta­rea gazelor de șist îl va lăsa în urmă. Societatea ci­vilă, primind un sprijin esențial de la grupurile cons­ti­tuite pe internet, ca site-uri de susținere și mobi­lizare, nu abandonează însă lupta. Mai nou, vin în aju­tor și românii din diaspora, cu vocea lor puternică, in­confundabilă, eliberată de orice inhibiție. Cola­borarea celor din țară cu cei din orașele mari ale lumii a de­venit un fapt cotidian. Globalizarea are, deci, și părțile ei bune. Am avut, zilele trecute, ocazia unei întâlniri neașteptate: o româncă din Bruxelles, o româncă din București și un austriac din Viena s-au întâlnit în Parcul Izvor, pentru a anun­ța, prin "Formula AS", că lupta pentru salvarea Ro­șiei Montane și pentru oprirea exploatării gazelor de șist nu s-a oprit.

"În România, corporațiile străine au prioritate față de interesul național"


Jurist de profesie, Mihaela Popescu locuiește de ani buni la Bruxelles, fiind unul dintre militanții cu­noscuți atât împotriva proiectului Roșia Montană, cât și împotriva gazelor de șist. Ca lider al unui grup in­formal pe facebook, Mihaela Popescu a luat parte la multe mitinguri de protest în fața Co­misiei Europene și a Parlamentului European. Înscri­să în rețeaua care reunește o adevărată forță a dias­porei ro­mânești, a atras atenția europar­lamen­tarilor austrieci și germani care, auzind de cele petrecute la Pungești, s-au re­voltat, nevenindu-le să creadă că astfel de lu­cruri se pot întâmpla într-un stat-membru al UE. A vor­bit și cu euro­deputații români, dar mulți dintre ei au deza­măgit-o. I-au lăsat impresia că ignoră faptul că "extrem de mulți români, din multe orașe și din multe țări, sunt foarte activi în problemele de mediu și în­grijorați de ceea ce se întâmplă în țară, unde corpo­ra­țiile străine au prioritate în fața intere­sului națio­nal". Grupurile cele mai active sunt cele din Londra, Viena, Berlin, Paris, Bruxelles, Madrid, Milano, Ro­ma, Dublin, Chicago, Toronto, München. Pe lângă scri­sorile trimise ambasadelor României, militanții din grupurile de pe internet au început să scrie gu­ver­nelor țărilor de reședință, lărgind astfel aria de cu­noaș­tere a ceea ce se întâmplă în "statul român po­li­țienesc", unde jandarmii au ajuns să apere intere­se străine, punând biciul și bastoanele electrice pe bie­ții țărani care-și apără pământul și apa de băut. Au rămas de neuitat acuzele aduse oamenilor în unifor­mă, după cele mai recente confruntări cu localnicii din Pun­gești: "Nu aveți suflet în voi! Aveți suflet de dia­vol, sunteți niște nenorociți! Veniți și ne bateți co­piii, ne-ați bătut pe noi, bătrânii, acum bateți co­­piii!". Aceste cuvinte dramatice au făcut în­conjurul lumii, diaspora românească jucând ro­lul unei adevă­rate cutii de rezonanță în răspân­direa de informații corecte, neparazitate politic. Românii din diaspora au profesii diferite, dar pe toți îi unește și-i apropie Țara. Lucru­rile scandaloase care se întâmplă acolo. "Suntem îns­păi­mântați de ceea ce se întâmplă în țara noastră!", oftea­ză Mi­haela Popescu. "Mi se pare că este un punct de răs­cru­ce prin care trece țara, și tre­buie să fim cu toții con­știenți de asta. Încercăm să-i trezim pe cât mai mulți dintre români. Nu este numai Roșia Montană, nu sunt numai ga­zele de șist, dar e și vân­zarea pă­mân­tului către străini, tăierea masivă a pădurilor, construirea de micro-hidrocentrale distructive pe râurile de munte, demolarea mo­numentelor din ora­șe, re­trocedările absurde de proprietăți în Transil­va­nia, plătite o dată de statul român inter­belic. Mi se pare că este un proces de distrugere concer­tată a țării. Suntem singura națiune din Europa care-și vinde cu non­șalanță terenurile. Toate țările au legi pro­tec­ționiste, numai politicienii de la București refuză să dea astfel de legi. Du-te, tu, cetățean ro­mân, și încearcă să cumperi pământ în Ger­mania, în Franța sau în Belgia! Nu vei reuși. În Un­garia, dacă vrei să vinzi unui străin, faci puș­cărie. În schimb, ungurii au cumpărat ma­siv în Transilvania. Numai guver­nanții români sunt rupți de realitate, plutesc pe deasupra norilor".

"Tribunalele au ajuns să se teamă. Sintagma «gaze de șist» a ajuns prohibită"


Maria Olteanu este geograf și are trei master-uri la Bruxelles și Berlin, în studii euro­pene, în antropo­logie și dezvoltare comunitară. A aflat de situația ga­zelor de șist din România încă de pe când se afla la studii, în Germania. Activistă cunoscută pentru Roșia Montană, s-a întors în țară în timpul revoltelor de stradă din iarna anului 2012. De atunci, s-a implicat cu în­treaga ei energie în organizarea "salvării între­gii Românii", renunțand, ca și Mihaela Popescu, la via­ța personală. Nu și-a înregistrat oficial un ONG, e mai rapid să acționezi ca grup pe face­book. Toamna tre­cută, Bucureștiul a adunat peste 20.000 de manifes­tanți pe seară, doar cu con­cursul "cărții chipurilor" (facebook). Păcă­lită, ca atâția alți români, de min­ciuna USL-istă a interzicerii gazelor de șist și a opririi proiec­tului minier Roșia Montană, Maria Olteanu a reluat pe cont propriu activitatea de militant. Mergând pe calea civilizată a dialogului, Maria Oltea­nu a avut în per­manență legături cu politicienii fa­vo­rabili socie­tății civile, dar fără re­zultate rodnice. Aceș­tia promit, dar uită repe­de, conform unei tradiții nescrise. Tot mai fruc­tuoase sunt contactele cu dias­pora, marea re­țea a românilor fără frontiere fiind în construcție; de la ei se așteaptă declicul ce va ridica protestul civil la rang de "directivă" populară pe cele cinci continente unde se exploatează resurse mine­rale și petroliere. Din activitatea militantei Olteanu face parte și cerce­tarea de teren. Așa a descoperit că OMV și Romgaz ar fi fracturat în secret roci pe fundul Mării Negre, că­utând gaze și petrol de șist. Apoi a descoperit sonde secrete de foraj în diferite sate din Transilvania și Mun­tenia. A pus pe un blog în limba engleză, infor­mând pe toată lumea, cazul copilului mort lângă o sondă neprotejată a OMV din Aricești, Pra­ho­va, ca și toate informațiile despre gazul necon­ven­­țio­nal și despre acțiunile polițienești ale jandar­meriei din Ro­mânia. "E nevoie de cât mai mulți oameni dedicați pro­tecției mediului pe termen lung", spune ea. "Să fie acolo unde e nevoie, să-i încurajeze pe românii în vârstă, neobiș­nuiți cu pro­testul și cu li­bertatea de ex­pri­mare. Din păcate, și printre militanți sunt foarte multe stele căzătoare... Se ambalează la început, zi­când că vor revoluționa activismul civic, dar treptat dis­par din peisaj, ce­dează nervos, se plic­tisesc, uită de promisiuni, ca po­liticienii...".
Pe site-ul www.fracturare.ro pu­teți găsi mai multe detalii.

"Unde există fracturare hidraulică, acolo există și conflicte"

Vienezul Markus Wailand este regizor și produ­că­tor de filme documentare. Pe site-ul www.pooldoks. com se pot citi mai multe despre activitatea sa ar­tis­tică. Ca austriac, urmărește un scenariu cu trimitere directă la OMV, deoarece dorește ca publicul de acasă să afle cum se comportă în străinătate compania lor cea mai reprezentativă, deținută majoritar de statul aus­triac. Nu va ignora nici celelalte companii care practică fracturarea, precum Chevron, Petrom, Pros­pecțiuni S.A., Romgaz și altele. Știe că va întâmpina obstacole, deoarece această industrie obișnuiește să-și ascundă isprăvile de ochii publicului, dar contează pe sprijinul militanților români atât din București, Cluj-Napo­ca și Vaslui, cât și din Bruxelles, New York sau Vie­­na. Mizează, deopotrivă, și pe sprijinul țăra­ni­lor ro­mâni, deoarece astfel de proiecte se de­rulează, de regulă, la sate. A regizat primul film des­pre frac­tu­rare în 2009, iar de atunci a deve­nit un expert al ge­nului. Urmărește povestea, urmărește unde merg ba­nii și nu neglijează conflictul. A învățat că unde există fractu­rare hidraulică, acolo există și un conflict. "Mai ales aici, în România", spune, "am notat o mul­țime de con­flicte. Pentru că sunt și o mulțime de ten­tații pen­tru industria petrolieră transnațională. Cu cât cor­porațiile și guvernul țin cu orice preț să deschidă un proiect industrial periculos, cu atât populația vizată se revoltă și se opune mai intens. Este o dovadă de sănătate și maturitate a societății civile, care va fi «personajul» principal în filmul meu".
Între timp, locul în care Chevron a început ope­rațiunile a devenit "zonă specială de securitate", pă­zită de poliție, iar celor care trec prin preajmă li se ce­re să prezinte actele de identitate. Ai putea spune că nu mai e nimic de făcut. Dar militanții din diaspora și din țară au încă speranțe. Câtă vreme n-a început în­că exploatarea nici la gazele de șist, dar nici la Ro­șia Montană, lucrurile nu sunt tranșate, cred ei. "Bannerul global" încă stă de veghe în 25 de orașe europene și americane. Tinerii români din fiecare oraș menționat în paranteze au primit un cuvânt pentru afișare publică. La un loc, pe internet, mesajul sună astfel: "Români (Dublin), A Sosit (Atena) Vre­mea (Roma) Schimbării (Viena)! Viitorul (Mün­chen) Ne Apar­ține (New York)! Apărăm (Hanovra) Patri­mo­niul (Hamburg), Natura (Washington) Și Oa­menii (Montreal)! Solidaritate (Londra)! Îm­preună (Bru­xelles) Punem (Berlin) Capăt (Toronto) Tră­dării (Paris) Și Corupției (Co­penhaga)! Treziți-vă (Ams­ter­dam) Și Im­pli­cați-vă (Madrid) Acum (Pra­ga)! Toți (Cha­monix Mont-Blanc) Pe-un Gând (Chi­cago) Și Într-un (Geneva) Suflet (Köln) Uniți (Bucu­rești) Sal­văm (Brașov) Roșia Montană (Ro­șia)!" Pre­ci­zare: conceput pe vremea marilor pro­teste pentru Roșia Montană, banner-ul este valabil, fără îndoială, și pentru "epoca" gazelor de șist.

Fotografii de Markus Wailand