La 90 de ani, împliniți pe 24 mai, d-na Antoaneta Ralian debutează ca autoare a unui volum original, după ce timp de 60 de ani numele i-a apărut pe pagina de gardă a 120 de cărți, în calitate de traducătoare. Trecerea pe copertă, cu propria fotografie, are totuși un precedent: în 2011, tot Humanitas a publicat cartea realizată de Radu Paraschivescu "Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian". Atunci, stimulată de curiozitatea inteligentă a interlocutorului, ea își evoca parcursul biografic și profesional din târgușorul copilăriei antebelice, Roman, în Bucureștiul unei vieți subordonate pasiunii pentru literatură. Pasiune din care a trăit și trăiește frumos, deși timpurile numai frumoase n-au fost. În general, traducătorii rămân pentru publicul cititor anonimi. Adesea, chiar și recenzenții uită să îi pomenească sau îi menționează în treacăt, fără să le evalueze efortul și performanțele consumatoare de energie mentală, de nervi și suflet, o trudă cu atât mai intensă cu cât originalul e mai valoros. Iar d-na Ralian mărturisește, inclusiv în cartea de azi: "îmi plac provocările, mă atrage să mă confrunt sau mai curând să mă înfrunt cu autori dificili". De aceea nu e de mirare că în lista cărților traduse de ea figurează, pe lângă mulți alții, Virginia Woolf, James Joyce, Henry Miller, Salman Rushdie sau Raymond Federman - scriitori greu de echivalat în toată complexitatea lor ideatică, stilistică și lingvistică. Notorietatea d-nei Ralian - vizibilă și în modul cum presa literară, radioul și mai ales internetul au sărbătorit-o - se datorează în primul rând calității și cantității muncii ei de o viață, dar și personalității fermecătoare. Rar se poate întâlni o asemenea combinație de vitalitate, căldură omenească, umor, bun simț și bun gust, lipsă de prejudecăți, deschidere spre nou, altruism. La senectute, multe persoane se acresc, rămân închise într-un trecut idealizat, acumulează frustrări și resentimente. Nimic din toate astea la proaspăta noastră nonagenară. Veți vedea din cartea pe care vi-o recomand azi că, din lungul itinerar personal - plin și el, ca orice viață, cu traume, tragedii, spaime, suferințe - ea preferă să-și amintească experiențele frumoase legate de călătorii și întâlniri cu scriitori celebri. Din voiajurile făcute singură sau împreună cu soțul, ziaristul Marius Ralian (cu care a avut o căsnicie armonioasă, timp de 60 de ani, "la bine și la greu, până când moartea i-a despărțit"), în memorie i s-au păstrat nu impresii de turist ci pățanii, multe comice și povestite cu vervă - o plăcere de citit! Iar întâlnirile, după viețuiri în intimitatea operelor lor, cu mari autori în carne și oase (Iris Murdoch, care i-a fost prietenă timp de trei decenii, Saul Bellow, Salman Rushdie, Kurt Vonnegut, Ted Hughes, Raymond Federman, Amos Oz ș.a.) însuflețesc statuile din mintea noastră cu gesturi, slăbiciuni și confesiuni provocate de șarmul traducătoarei lor din România. "Amintirile unei nonagenare" au sarea și piperul voiciunii de spirit, cu multe pasaje anecdotice și observații haioase, fără să fie nicio clipă frivole. Reușesc să transmită capacitatea de a se bucura, privirea bună cu care îmbrățișează lumea, înțelesurile îngăduitoare spre care au dus-o experiențele de viață și comprehensiunea profundă a literaturii ca domeniu al aventurii pasionante. Dar cea mai importantă și mai tonică experiență a d-nei Antoaneta Ralian este cea a vârstei avansate trăite activ, cu deplină luciditate, în ciuda conflictului între a voi și a nu putea, "între neputința fizică din ce în ce mai accentuată și năzuințele, dragostea de viață, nevoia de participare care au rămas la fel de fervente ca la 30 de ani". Cum rezolvă ea acest conflict? Prin forța revigorantă a muncii: "Omul trebuie să se scoale de dimineață și să facă ceva. Acest doing, acțiunea, te face să nu te mai simți singur, să te simți implicat, participativ". Doamna Ralian face și azi ce știe mai bine și îi place mai mult - traduce. Imediat ce festivitățile emoționante ale aniversării s-au încheiat, s-a așezat la masa de lucru, cu norma zilnică de pagini de tălmăcit, așa cum lucrează de zeci de ani.