"Șlagărele României"

Corina Pavel
- Concert de excepție, pe 4 iunie, la Sala Palatului -

Dedicat în exclusivitate muzicii ușoare ro­mânești, spectacolul de la Sala Palatului va aduce pe aceeași scenă interpreți în­drăgiți ai muzicii ușoare românești: Marina Voica, Ale­xandru Jula, Anastasia Lazariuc, Adrian Dami­nescu, Natalia Guberna, Gabriel Dorobanțu, Oana Sârbu, Daniel Iordăchioaie, Carmen Trandafir, Stela Enache, Gheorghe Gheorghiu, Mihai Constan­ti­nes­cu, Marina Florea, Ilie Micolov, Ileana Șipoteanu. Evenimentul este prezentat de Octavian Ursulescu, care va "dirija", cu binecunoscuta-i dezinvoltură, un spec­tacol-maraton, ce are ca scop omagierea și re­cunoașterea valorii interpreților, compozitorilor și textierilor care au lansat cele mai frumoase șlagăre, melodii de neuitat ale deceniilor trecute. Să-l as­cul­tăm în interviul care urmează.

Atleții cântecului, pe scenă

- Domnule Octavian Ursulescu, spectacolul din 4 iunie pe care îl prezentați la Sala Palatului, "Șlagărele României", e doar începutul unui mara­ton al muzicii ușoare românești, un turneu gran­dios, întins pe doi ani, în organizarea căruia v-ați implicat, și care va cuprinde concerte în 30 de orașe anul acesta, și în 50, anul viitor. Veniți la linia de start cu o echipă de "sportivi" bine antrenați, de "cursă lungă", în fapt, glorii ale muzicii noastre, care nu se tem să se urce din nou pe scenă, spec­ta­col după spectacol. Ce v-a urnit pe toți într-un ase­menea proiect ambițios?

- E bună comparația cu sportivii, pentru că asta și sunt interpreții de pe afiș, niște atleți ai cântecului, câș­tigători de lungi competiții cu publicul și cu tim­pul, care cântă cu adevărat (nu fac playback), încântă oamenii, oferă bucurie și speranță. Și transmit într-un fel unic mesajul acestei muzici, căreia i-am zis "ușoa­ră", în fapt, muzica pop românească, cu o nuanță de identitate națională, așa cum francezii au șanso­netele, iar italienii canțonetele lor. O muzică încă vie, un gen de care ar trebui să fim mândri și astăzi și să îl oma­giem mai mult, pentru că ne reprezintă, ne-a însoțit viața și momentele cele mai frumoase ale ei. Pe muzica acestor artiști (cum sunt și interpreții trecuți pe afiș), generații întregi de români au crescut, și-au trăit iubirile, dar și despărțirile, s-au simțit mai pu­ternici în fața încercărilor vieții, și-au șlefuit valorile umane. Decenii la rând această muzică ne-a repre­zentat, într-o epocă pe care ne-o asumăm ca făcând parte din istoria noastră. Nu putem să facem abstrac­ție de ea, doar pentru că vrem să uităm nedreptățile regimului trecut. Dacă mass-media, în general, tele­viziunile, radioul, o ignoră, muzica ușoară româ­nească trăiește încă, e vie, produce emoție, și asta vrem să demonstrăm prin acest lung turneu. E, dacă vreți, nu numai un re­vi­riment al genului, ci și o încercare de resuscitare a sentimentului de mândrie românească. Nu e firesc să anulăm această parte sentimentală a noastră, nu e sănătos!

- Care a fost scânteia demersului dvs.?

- Proiectul acesta s-a născut la Sibiu, la ideea unei agenții de spectacole conduse de niște tineri foarte entuziaști, legați profund de muzica noas­tră românească. Simțind că publicul își dorește așa ceva, m-au implicat și pe mine și am făcut împre­ună un spectacol uriaș la Si­biu, la sfârșitul lui no­iembrie anul trecut, cu interpreți din generația de aur a muzici ușoare. A fost un succes co­ple­șitor! A fost absolut fabulos, o sală arhiplină cu oameni fericiți să ne vadă, să ne asculte, și ca­re cumpă­raseră biletele în câteva ore de la deschi­derea ca­selor. Teribil de emoțio­nant să vezi cum la fie­care artist s-au ridi­cat în picioare, au apla­udat îndelung și au cântat cu ei împreună toate me­lodiile! Și să nu credeți că erau numai pensionari în sală, ci erau oameni de toate vârstele, chiar foar­te mulți tineri. Au fost epuizate și albumele inter­pre­ților aduse spre vânzare, la fel și cărțile lor, s-au vândut sute și sute de CD-uri, a fost incredibil! Acest fel de întâlnire cu spectatorii este singura ocazie în care aceștia mai pot pleca de la un concert și cu un CD cu autograf, ceea ce înseamnă un mare respect pentru artist și munca lui. M-am bucurat enorm că tot de la ardelenii mei (sunt mureșean, prin naștere) a pornit scânteia acestei idei, pe care sper să o transformăm în flacără, iar proiectul acesta să fie, cu adevărat, o întoarcere către valori a publicului românesc, pentru că (o să spun un lucru neplăcut, dar adevărat, din păcate), noi, românii, uităm să ne prețuim valorile.
Nostalgia se poartă!

- Moda asta nostalgică se mai poartă prin Eu­ro­pa?

- Dacă se mai poartă? Păi, uitați-vă, italienii cum își respectă ei monștrii sacri ai muzicii - Gianni Mo­randi, Adriano Celentano și mulți alții, cărora le dedică emi­siuni de televiziune pe pos­tu­rile naționale, cum con­­ti­nuă să cultive genul acesta organizând festivaluri de dimensiunea celui de la San Re­mo. În Franța există, de asemenea, un turneu nu­mit "Nostalgie", dedicat tot mu­zicii ușoare franceze, în care vin pe afiș cântăreți de 60, 70, 80 de ani, omagiați și co­pleșiți cu dovezi de iubire, din partea unui public nu­me­­ros, adunat pe stadioane și în săli arhipline, ca să-i vadă pe cei pe care-i admiră de zeci de ani! De ce să nu aibă și românii această mân­drie? De ce să nu-i omagiem și noi, la rândul nostru, pe cei care ne-au dăruit atâtea șlagăre de neuitat, interpreți, compozitori și textieri, și care continuă să urce pe scenă, să înregistreze piese și să editeze discuri, tocmai din respect pentru crezul lor de-o viață și pentru public? Marina Voica, la 77 de ani, continuă să compună și să înregistreze, Alexan­dru Jula a scos un album anual, și împlinește 80 de ani, anul ăsta! Nu mai vorbesc de Mihai Constan­ti­nescu, Adri­an Daminescu, Stela Enache și mulți alții, care sunt încă foarte activi, nu stau cu brațele încru­cișate. Nu e vorba de a "scoate de la nafta­lină" niște "dino­zauri", ci de a te respecta ca na­ție, atunci când îți respecți is­toria, muzica ce ne-a repre­zen­tat atâtea decenii.

O uriașă reverență

- Cum i-ați convins pe ar­tiștii de pe afiș să se înscrie în acest "maraton" de concerte, să se arate în fața publicului și să-l convingă că steaua mu­zicii ușoare românești nu a apus?

- Nu a fost niciun efort ca să-i conving, ci, dimpotrivă, s-au bucurat foarte mult când le-am propus! E, de fapt, îm­plinirea unei mai vechi speranțe a lor, aceea de a reveni în forță pe scena muzicală românească. Cei mai în vârstă din acest spec­tacol au fost cei mai entu­zias­mați de idee. Unii erau emo­ționați ca niște adolescenți, le era dor de turneele de altădată, când aveau și câte 2-3 spec­tacole pe zi, luni la rând. Desi­gur, acum nu vor mai avea ace­lași ritm de apariție ca odi­nioară, dar se "antrenează", se pregătesc cu mare frenezie, stau cu bagajul la ușă și mă sună mereu: "Tavi, când plecăm?". La mijloc e dorința să își aducă noile albume în fața publicului, dar și bucuria de a se revedea unii cu alții, pentru că, în perioada de dinainte de '89, s-a dezvoltat și o solidaritate de breaslă între ei: erau foarte uniți, se susțineau reciproc și îi legau frumoase prietenii. Din păcate, nu mai vedem azi asemenea atașamente în rândurile foarte tinerilor interpreți, Dar vreau să adaug ceva important: turneul pe care îl în­cepem acum, cu concertul de la Sala Palatului, din 4 iunie, nu e un turneu al vedetelor, ci al șlagărelor!!! În felul acesta, sunt omagiați și compozitorii pieselor, și textierii lor. A scrie versuri pentru un cântec este o meserie, res­pectiv, a transmite un mesaj artistic e un har!

- Entuziasmul dvs. s-a transmis și către media românească, jurnale și televiziuni? Spectacolul va fi vizionat pe micul ecran?

- Cea mai mare parte a mass-media este intolerantă cu muzica ușoară româ­nească și cu reprezentanții ei. Și asta, pe mine mă întristează grozav! Sunt redac­tori tineri de radio și televiziune, angajați la posturile comerciale, care nu cunosc muzica ușoară românească, alcătuiesc playlist-uri numai cu muzică străină, ignorând total fenomenul românesc. Sigur că am vrea să avem pentru proiectul acesta și suportul mass-media, mai ales al posturilor naționale, unde, lucru care m-a întristat, aproape se dă numai muzică în limba engleză (la TVR, de exemplu, nu există o emisiune dedicată muzicii ro­mânești, în momentul acesta). Festivalul de la San Remo e transmis de Rai Uno, nici nu se poate imagina altfel, decât ca postul național de televiziune să difuzeze o muzică ce reprezintă spiritul italian. La noi, Teatrul de vară din Mamaia va fi demolat (după ce a fost lăsat de zece ani în paragină), locul unde s-a scris istorie pentru muzica ușoară românească, "sanc­tuarul" unde au răsunat în premieră mari șlagăre ale genului. Nici festivalul nu se mai face, nu s-a făcut nici anul trecut. Nu mai merge așa! Trebuie să facem și noi, românii, ceva bun în această direcție. Eu aș adjudeca, încă o dată spun, muzica ușoară, genului "pop românesc", ca o muzică având valențe națio­na­le. Așa a fost ea concepută, de la înaintași ai genului, pre­cum Ionel Fernic, Ion Vasilescu, Gherase Den­drino, Radu Șerban, Henry Mălineanu, marii creatori ai acestei muzici. Ei au scris o muzică specific RO­M­NEASCĂ, și asta scris cu majuscule! Suntem da­tori cu o reverență în fața lor, în fața muzicii noastre de suflet românesc. Trebuie să fim mândri de ea, a avut un apogeu extraordinar, s-a dezvoltat fantastic, a adunat nume celebre pe afiș și, iată, încă are! Toc­mai aceasta este ideea turneului nostru, de a păstra și perpetua muzica ușoară românească, șlagărele ei. Să ne bucurăm, atât timp cât aceste mari vedete încă sunt în viață, să le cultivăm și să le "exploatăm" în continuare, în beneficiul unui act artistic de calitate. Ele au puterea de a ne oferi bucurie în continuare și, credeți-mă, de-abia așteaptă să facă asta!

(Biletele - care au prețuri cuprinse între 45 și 120 lei - au fost puse în vânzare la Casele de Bilete ale Sălii Palatului, online prin www.eventim.ro și www.myticket.ro, dar și la toate punctele de vânzare ale acestora din București și din țară.)