SCUMPIA (Cotinus Coggygria)

Elena Josan
Planta este cunoscută din străvechime.

Era foar­te populară la daci, care îi foloseau frun­zele pentru împachetări contra febrei, a ră­nilor infectate, contra hemoroizilor. A fost moștenită de medicina populară, care o folosește până azi. Plantă iubitoare de căldură și lumină, crește la marginile rariștilor pădurilor de stejar sau formând tufărișuri, ce pot atinge 5 metri înălțime. După înflorire, Scumpia se acoperă cu un soi de fire subțiri, ca niște ațișoare de mo­hair, care se încâlcesc între ele. Privit de la distanță, arbustul pare acoperit de un fum sau de o ceață roz. De aceea, în unele țări se și numește "copacul perucă". Cercetările științifice recente au confirmat calitățile tera­peutice pentru care Scumpia era așa de prețuită în trecut: tra­ta­rea afecțiunilor gastrice și intestinale, he­patice, oprirea hemoragiilor, vindecarea rănilor și a he­mo­­roi­zilor. Industria farmaceutică folosește florile, frun­zele și scoarța plantei pentru producerea pastilelor Flacu­lin, care li se prescriu suferinzilor de dischinezie a căi­lor biliare ("bilă leneșă"). Bolnavilor de he­mo­roizi li se prescriu supozitoare antiseptice Neoanuzol.

Scumpia în combinații de plante

Tratamente interne

Bronșită acută cu sindrom astmatic
Se prepară un amestec din mai multe componente: câte 2 linguri de frunze de scumpie, mierea-ursului, rozmarin, mentă, 3 linguri petale de trandafir sau de măceș și o lingură trifoiște-de-baltă. Se bea cald, câte 100 ml, de 6 ori pe zi.

Pneumonie, bronșită cu eliminare de spută purulentă și cu dureri în cutia toracică
Se amestecă câte 2 linguri de frunze de scumpie, eucalipt, isop, flori de mușețel și o lingură de sună­toa­­re. Se infuzează 6 linguri pline de amestec, în 2 litri de apă, timp de o oră, în termos. Se bea călduț, câte 100-150 ml, de 7-9 ori pe zi.
Afecțiuni renale, diaree, eructație acidă
O lingură de frunze uscate se amestecă cu 500 ml apă clocotită, se lasă pe foc încă 5 minute și se infu­zează până la răcire. Se beau câte 100 ml, de 4 ori pe zi, cu 15 minute înainte de masă.

Enurezis
Amestecați câte 2 linguri flori și frunze de scum­pie, strugurii-ursului, turiță-mare, câte o lingură de li­na­riță, coada-șoricelului și sunătoare. Preparați o infu­zie din 3 lingurițe de amestec și 500 ml de apă fierbin­te. După răcirea apei, se strecoară și se bea ceaiul în 2-3 reprize, cu 45 minute înainte de masă. Se renunță pe perioada tratamentului la preparate din mentă, de­oa­rece consumul lor exagerat poate provoca inconti­nență urinară.

Dermatite
Deseori, afecțiunile pielii ne semnalizează dere­glări în activitatea organelor interne, cel mai des a ficatului, și nivelul crescut de intoxicare a organis­mului. De aceea, se prescriu ceaiuri care favorizează curățarea sângelui, a limfei, a ficatului și a rinichilor.
Rețetă: Se amestecă părți egale de scumpie, flori de lumânărică, petale de trandafir, semințe de in, ră­dă­­cini de odolean, de brusture, de cernețel și ange­lică, iarbă de trei-frați-pătați, trifoiște de baltă, roi­niță și ventrilică. O lingură de amestec se opărește cu 350 ml de apă fierbinte, se ține 10 minute pe baie de aburi, apoi se infuzează 2 ore în termos. Se bea ceaiul de 3 ori pe zi, câte 150 ml, cald, cu 15 minute după masă.

Psoriazis, furunculoză, eczeme, escare, arsuri termice, chimice și de radiație
Pentru vindecarea afecțiunilor dermatologice se amestecă câte 2 linguri frunze de scumpie, salvie, co­nuri de hamei, câte 4 linguri rădăcini de iarbă mare și de pir târâtor, fructe de păducel, iarbă de dentiță. Trei linguri de amestec se fierb în 500 ml apă, timp de 10 minute, pe un foc mic. După primul clocot, se infuzează ceaiul 4 ore în termos sau într-un vas învelit în plapumă. Intern, se beau câte 50 ml, de 3 ori pe zi, la 2 ore după masă, iar extern, se aplică pe locurile afectate, de 2 ori pe zi, un prosopel de bumbac îmbibat cu infuzia obținută. Cea­iul se adaugă în cadă când bolna­vul (în special cu psoriazis) face băi.

Fibrom, miom uterin
Se amestecă bine cantități egale de scumpie, ghimpe, sunătoare, cim­bru, mierea-ursului, patla­gină, tros­cot, cerențel. Se pune pe foc un litru de apă cu 4 linguri de amestec și se fierb pe un foc mic 15 minute după în­ceperea clocotirii. Se infuzează în va­sul acoperit cu capac, până la răcire, și se strecoară. Se beau câte 150 ml, de 3 ori pe zi, între mese, timp de 2-3 luni. După o pauză de o lună, cura se repetă.

Hemoragii uterine, stomacale, intestinale
Rețeta este recomandată în mod deosebit persoanelor expu­se la radiații. Se amestecă câte 2 linguri frunze de scumpie, ră­dăcini de urzică, coada-șori­ce­lului, câte 4 linguri patlagină și rădăcină de sclipeți, câte 6 lin­guri turiță-mare, sparcetă (Ono­brychis viciifolia) și fructe de măceș. În 250 ml apă care fierbe se pun 2 linguri de plante, se lasă să fiarbă înă­bușit încă 10 minute și se infuzează în termos 3 ore. Se bea rece, câte 50-100 ml (în funcție de greu­tatea corporală).

Ulcer stomacal și duodenal
Rețeta este recomandată de medicina tibetană. Se amestecă, în părți egale, frunze de scumpie, fructe de cătină, flori de gălbenele și mușețel, coada-șoricelului, urzică, rozmarin sălbatic și semințe de in. O linguriță plină de amestec se fierbe 15 minute, în 300 ml apă, pe baie de aburi, se infuzează 30 de minute și se strecoară. Se bea ceaiul împărțit în 2-3 doze, cu 15 minute înainte de masă, timp de 25 de zile. Ceaiul are proprietăți bactericide, spasmolitice, antiinflamatoare și cicatrizante. Consumul regulat diminuează durerile, pirozisul (arsurile la stomac), norma­li­zează funcțiile stomacului și ale intestinelor. Mai mult decât atât - are și efect sedativ, diminuează încordarea psiho-emoțională, re­duce stresul.

Intoxicații cu ierbicide, pesticide, săruri de metale grele, alcool

Taninul din decoctul următor for­mează cu toxinele din orga­nism legături trainice și le eli­mi­nă. De aceea, preparatul este re­comandat și persoanelor care lucrează în contact cu substanțe radioactive, cu scop profilactic, dar și pentru tratament. Se amestecă câte 2 linguri de frunze de scumpie, ciuboțica-cucului, ră­dă­cini de mierea-ursului, câte 4 linguri rădăcină de scara-domnului și de obligeană, frunze de urzică și de patlagină, câte 6 linguri roiniță, cerențel, rădăcini de cicoare sălbatică. Două linguri de ames­tec se pun pe foc, cu 300 ml de apă rece, se aduc până la fierbere și se lasă 5 minute pe un foc mic, apoi se in­fuzează 4 ore în termos. Pentru dezin­toxicare, se beau câte 50 ml, de 4 ori pe zi, cu 1,5 ore înainte de masă, iar pen­tru profilaxie, cantitatea de plante se micșorează la jumătate și se bea de 3 ori pe zi.

Tratamente externe

Eritem inelar Darier
Petele apar mai des la bărbați de vâr­stă medie. Dimineața și seara locu­rile inflamate se tamponează cu infuzie sau decoct dintr-un litru de apă, frunze de scumpie, flori de mușețel și iar­bă de piperul bălții (Persicaria hy­dro­piper), câte 2 linguri de fiecare.

Ciocuri la călcâi

Trei zile la rând, picioarele se țin în decoct fierbinte, preparat din 3 pahare de frunze tocate și 3 litri de apă, până la răcirea lichidului.

Gingivită
Într-o crăticioară emailată se toarnă 700 ml apă rece, se pun 4 linguri de frunze tocate de scumpie. Se aduc până la punctul de fierbere și se mai țin la foc mic încă 10 minute, apoi se infuzează o oră. Cu decoctul strecurat se clătește bine gura.

Hemoroizi
Se prepară un amestec dintr-un pahar de crenguțe tinere de scumpie cu flori și frunze, jumătate de pahar de rostopască, 2 pahare semințe de in, 3 pahare osul-iepurelui, un pahar de rădăcină de lemn-dulce. Toate plantele se toacă mărunt și se amestecă bine. Pentru comprese, 2 linguri de amestec se pun în 400 ml apă care fierbe, se acoperă cu capac și se lasă pe flacără mică 5 minute, după care lichidul se mai ține în ter­mos sau învelit în plapumă, timp de 3 ore. Pentru băi de șezut, cantitățile de plante și apă se măresc de 4-5 ori.

Răni, ulcerații greu vindecabile
Frunzele verzi de scumpie se amestecă în cantități egale cu frunze și flori de volbură, cu coada-șori­ce­lului și se mixează. Pasta obținută se amestecă cu aceeași cantitate de unt sau untură topită de gâscă. Alifia se păstrează la frigider, dar mai bine să fie folosită cât mai proaspătă.

Contraindicații și reacții adverse

Dacă dozele recomandate se respectă, nu apar reac­ții nedorite. Bolnavii cu afecțiuni grave ale fica­tului stabilesc doza permisă împreună cu medicul spe­cialist! Nu se recomandă clisme cu decoct din scum­pie, în special în caz de fisuri anale, deoarece apare riscul de tromboză parietală.