Medicii nutriționiști spun că e cel mai bine să mănânci fructele din locul în care trăiești. Din păcate, livezile în România sunt tot mai puține. De la 313.380 de hectare în 1990, suprafața lor a scăzut la 135.000 de hectare în prezent! Cireșii, vișinii, nucii, gutuii, prunii și caișii din curțile caselor au îmbătrânit și ei; ca niște câini credincioși care își dau sufletul pe mormintele stăpânilor, s-au uscat pe picioare, după dispariția bătrânilor care i-au plantat. Chiar dacă și-ar propune cineva să refacă plantațiile, ar întâmpina mari greutăți, deoarece au dispărut pepinierele. Numai în jurul Bucureștiului au dispărut câteva sute de hectare. Față de un necesar anual de aproximativ 10 milioane de puieți, producția de astăzi, realizată de pepinierele care au mai rămas, este de abia de 1,5 - 2 milioane de pomișori. Pe de altă parte, nu mai sunt prea mulți plantatori de vârstă tânără prin sate. În ultimii 25 de ani, au dispărut nu numai pomii, vacile și oile cu milioanele; au dispărut și profesorii de horticultură din școlile generale, "cercurile" de meserii, altoitorii de pomi sălbatici, cismarii, croitorii, opincarii și toate profesiile care animau satul românesc. Pentru un tradiționalist ca mine, aceasta este o imagine apocaliptică, de sfârșit de lume. Cineva mi-a trimis însă o știre care mi-a înseninat fruntea. Un domn din Gorj, din zona Oltețului, pe nume Ionuț Părăușanu, militant ecologist și fondatorul revistei online "EcoMagazine", a lansat un mesaj plin de încurajare celor care mai au un petec de pământ în jurul casei: "Haideți să facem o școală de puieți" - o pepinieră de pomi fructiferi, unde pomii iau naștere direct din sâmburi. Detaliile se pot găsi pe www. scoaladepuieti.ro Ideea mi se pare admirabilă: imaginați-vă că un milion din cele 4 milioane de țărani români vor pune la iarnă, în păhărele de plastic, semințe de cireșe, de caise și de toate fructele din ogradă. Vor avea milioane de puieți. Urmăriți-l pe d-l Părăușanu pe site-ul citat și veți vedea cum merg lucrurile. El spune că acum e momentul oportun pentru a trece la treabă, căci primele fructe autohtone s-au copt. "În următorii 6 ani", spune, "veți avea posibilitatea de a dezvolta această pasiune într-o afacere durabilă". Totodată, se adresează și celor care stau deoparte pentru că nu au bani: "Încă o dată spun: dacă nu vă trage inima să faceți ceva în domeniul ăsta, pentru că nu aveți bani sau pentru că nu vreți să aveți de a face cu birocrația care înconjoară proiectele de finanțare europeană, înseamnă că abordați greșit problema. Trebuie mai întâi s-o faceți din plăcere, fără complexe de inferioritate față de cei care au poate mai mulți bani sau mai multe cunoștințe. Toate vin în timp. Vă invit să mă contactați, ca să spunem aici, pe scoaladepuieti.ro, povestea voastră despre cum ați început sau cum veți începe. Vă urez să mâncați și voi fructe cu spor, iar dacă v-ați gândit cumva la ideea de a cultiva pomi fructiferi, nu uitați să opriți semințele și să le păstrați la loc uscat și răcoros până la iarnă, când vor trebui puse la stratificat, pentru germinare". Ecologistul nostru a întocmit și un formular de înscriere (îl găsiți pe site), pentru că își dorește să comunice cât mai mult cu persoanele interesate. "Putem învăța unii de la alții", spune. "În plus, dacă știți un pom cu roade bune și sunteți dispuși să oferiți semințe și/sau altoi din el, ca să îi răspândim neamul și prin colțurile astea de lume (Podișul Getic, Platforma Oltețului), vă rog să folosiți același formular". Veți vedea pe site cum au crescut într-o lună copăceii/ pomișorii "școlarizați" de Ionuț Părăușanu. Și poate veți fredona, emoționați, cântecelul acela pentru copii: "Copăcel, copăcel, te iubesc de mititel"...