Din tainele arborilor multiseculari

Natasa Galche
- Din cele mai vechi timpuri, în mai toate mitologiile și credințele lumii, copacul a fost venerat, cântat și slăvit, considerat a fi lăcașul multor zeități, liantul ce unește lumea subterană de cea pământeană și cea celestă. Efectele terapeutice ale copacilor sunt recunoscute pretutindeni, silvoterapia fiind o metodă de prevenire și vindecare a diverselor afecțiuni. Pe întreg globul există însă și păduri enigmatice, în inima cărora zac îngropate taine necunoscute încă minții umane -

Misterioasa pădure Pokaini

Din timpuri imemoriale, strămoșii noștri se folo­seau de puterea tămăduitoare a copacilor, de energia lor terapeutică. Medicina modernă a confirmat faptul că la contactul omului cu arborii se realizează un schimb energetic activ, binefăcător organismului u­man. S-a dovedit că plim­bările îndelungi prin pă­dure sunt mai eficiente decât multe medicamente sau proceduri medicale. Prin inhalarea aerului vin­decător al copacilor, sunt combătute stresul, depresia și insomnia, me­tabolismul și circulația san­guină se îm­bu­nătă­țesc, durerile și sufe­rin­țele fizice sau sufletești dispar.
La câțiva kilometri dis­tanță de Riga, capitala Letoniei, pe dealurile din regiunea Dobel, se află unul din cele mai miste­rioase locuri din zona Mării Baltice, o pădure ai cărei copaci sunt, unii, atotvindecători, iar alții, din contră, emană energii puternic negative. Este o zonă în care ceasurile și busolele devin "dezorientate", în care frunzele cresc doar pe o singură parte a arborilor, o zonă în care tem­peratura aerului este mereu mai mare decât în împre­jurimile pădurii. Se spune că aici se găsește o poartă de acces către o lume paralelă și că, printre ciudații copaci, oamenii obișnuiți capătă deodată abilități supranaturale de clarviziune, premoniție, telepatie sau telekinezie.
Locul a devenit faimos pe plan național la în­ceputul secolului al XX-lea când, în zona până atunci aridă, printre pietre, au început brusc să crească copaci. Deja în anii '70, despre tânăra pădure Pokaini se vorbea la nivel internațional.
Povestea copacilor letonieni a fost răspândită de către Jim Hurtock, profesor de geologie și geodezie la Universitatea din San Francisco, Statele Unite, în ale cărui mâini căzuseră absolut întâmplător niște foto­grafii realizate din spațiu asupra teritoriului Țărilor Baltice. Conform spuselor profesorului Hurtock, în acea perioadă, sateliții NASA monitorizau constant activitățile militare ale Uniunii Sovietice. Astfel, echipamentele speciale de fotografiere au surprins câ­teva imagini care au uimit oamenii de știință ame­ricani: în zona Golfului Riga, s-a depistat un câmp energetic foarte puternic, anormal, cu un diametru de apro­ximativ 350 de kilometri, cu epicentrul în Pă­durea Pokaini. Potrivit afirmațiilor profesorului ame­rican, pe suprafața planetei au mai fost înregistrate astfel de zone încărcate de energie, dar o alta mai puternică decât cea din această regiune nu se mai află nicăieri în lume.
Conform legendelor locale, în vremurile de de­mult, pe cele treizeci de dealuri pe care astăzi se în­tinde pădurea, se adunau treizeci de sacerdoți păgâni, fiecare pe dealul său, și de pe culmi controlau vremea, alungau norii, chemau furtunile, dirijau fulgerele, folosindu-le uneori ca arme. Ca o confirmare a acestei povești, întâmplător sau nu, toți cei care au vizitat pădurea au mărturisit că în interiorul ei vremea este cu totul alta decât în împrejurimi. Deși la marginea pădurii poate ploua cu găleata, odată ce pășești printre pâlcurile de copaci, soarele strălucește cu pu­tere și niciun picur de apă nu se scurge din cer. "Este un fenomen unic, misterios, căci, practic, este im­posibil ca temperatura unei pă­duri să fie mereu constantă", sus­ține fizicianul Evgheni Sidorov, pro­fesor la Universitatea din Riga, unul dintre savanții pasionați de fe­nomenele ce se petrec în regiunea Pokaini.
Straniu este și faptul că pădurea este înțesată cu mii de pietre, cu forme ciudate, unele foarte mari, altele perfect rotunde, ce emit o căldură nefirească. Se spune că în aceste locuri, cu mii de ani în urmă, se adunau pelerinii pre-creș­tini din întreaga Europă, regiunea celor 30 de dealuri fiind una sacră. Cei care ajungeau aici nu veneau decât cu un singur scop: să așeze în­tr-un anumit loc piatra pe care cu osteneală o aduseseră de la zeci de kilometri distanță. În credința lor, prin această caznă, ei erau izbăviți de păcatele grele pe care le săvârșiseră, iar destinul lor se putea schimba.
Astăzi, ghizii care însoțesc turiștii prin pădurea Pokaini avertizează: "Vă atra­gem atenția, nu scoateți din pădure pie­trele pe care le găsiți! Puteți crede sau nu, dar au existat zeci de cazuri în care oa­meni care nu au ascultat avertismentul nostru și au luat acasă pietre din pădure ca suveniruri s-au îmbolnăvit grav sau au fost loviți de nenorociri. Nu putem să vă oferim deocamdată o explicație știin­țifică, însă aceste pietre emit niște radiații care, în afara acestei zone, pot afecta grav sănătatea și pot chiar schimba în mod nefast soarta omului. Poate că, în­tr-ade­văr, în aceste pietre au fost odi­nioară ferecate, ca în niște cutii ale Pan­dorei, pă­catele, nedreptățile, slăbiciunile, ne­no­rocirile oamenilor".
Dar cu toate că medicii avertizează că pă­durea Pokaini poate avea efecte ne­ga­tive asupra organismului uman, oamenii continuă să creadă că atât copacii, cât și pietrele au proprietăți tămăduitoare, vin­decând îndeosebi bolile articulare, bolile femeiești, infertilitatea. Deși misterioa­sa regiune a fost de-a lungul deceniilor o­biect de studiu pentru zeci de cercetători în domeniul fizicii, geologiei, medicinii, pentru parapsihologi și clarvăzători, nimeni nu a reușit încă să ofere o expli­cație rațională fenomenelor ciudate ce se petrec în pădurea Pokaini.

Copacii dănțuitori

Când pășești în "Pădurea Dănțuitoare" din Parcul Național Kurșskaia Kosa, din regiunea Kaliningrad de pe țărmul rusesc al Mării Baltice, ai impresia că ai intrat într-un tărâm de basm. Aerul plăcut, oxigenat, al pinilor, solul nisipos, cerul de un albastru cople­șitor, sunetul melodios al mării relaxează și fasci­nează. Însă, pe măsură ce te afunzi în pădure, peisajul se schimbă pe neașteptate, transformându-se într-unul în­fricoșător. În locul pinilor puternici, bine propor­ționați, pe care i-ai întâlnit la intrarea în pădure, apar brusc niște copaci stranii, ce par a fi creaturi hidoase, ca niște șerpi ce se zvârcolesc, țâșnind din pământ, îndoiți, răsuciți în inele, legați în bucle ciudate. În această mică parte a pădurii, de aproximativ un kilometru, arborii au încremenit în ipostaze bizare. Straniu este faptul că există o limită clară între zona "anormală" și cea "normală". Localnicii numesc acest pâlc de copaci "Coarnele diavolului" sau "Inelele vrăjitoarelor", și asta pentru că unele trunchiuri de pini sunt atât de contorsionate, încât formează chiar cercuri perfecte. Se spune că acest loc în care trunchiurile copacilor se împletesc este o zonă în care energiile pozitive se întrepătrund cu cele negative, într-o încrengătură stranie. Iar cel care reușește să treacă prin trunchiurile răsucite în formă de inel, dintr-o anumită direcție, alegând doar acei copaci cu energie pozitivă, își va putea prelungi viața cu un an. Nu se știe însă dacă cineva a descoperit direcția corectă sau copacii dătători de energii pozitive.
O veche legendă prusiană baltică glăsuiește că, odată, cneazul Bartii, aflat la vânătoare, luase urma unui cerb. Deodată, în liniștea pădurii s-a auzit o melodie fermecătoare. Cneazul s-a lăsat ghidat de glasul armonios, până într-un luminiș unde, spre sur­prinderea lui, a întâlnit o fată neasemuit de frumoasă ce cânta la liră. Fecioara era creștină și se numea Predislava. Cneazul s-a îndrăgostit nebunește de ea și a cerut-o în căsătorie, însă aceasta l-a refuzat, spu­nân­du-i că jurase că se va logodi doar cu un bărbat de aceeași religie cu ea. Cneazul a acceptat să se creștineze, cu o singură condiție: ca fata să do­ve­deas­că puterea Dumnezeului său invizibil, demonstrân­du-i că acesta este mai puternic decât falnicii copaci ai pădurii. Atunci Predislava a început să cânte la liră și mai duios ca înainte. Păsările au amuțit de în­cân­tare, vântul și-a oprit freamătul, iar copacii au început să danseze. Cneazul a căzut în genunchi și cu lacrimi în ochi a recunoscut atotputernicia Domnului. I-a oferit Predislavei un inel de logodnă și dragostea sa veșnică. Se spune că până și copacii au fost atât de înduioșați de lacrimile sincere ale cneazului, încât au încremenit în dansul lor fermecător.
În anul 2006, printre trunchiurile împletite ale copacilor, au fost sădite câteva mlădițe de pin, din se­mințe ce proveneau atât de la pinii drepți, cât și de la cei contorsionați. Experimentul a fost realizat cu scopul de a vedea dacă noii pini vor crește la fel de în­tortocheați. La începutul anului 2014, bio­logii par­cului afirmau cu uimire: "Deși până acum pinii ar fi trebuit să crească suficient de mult încât să ne putem da seama de forma trunchiului, din motive miste­rioa­se, arborii au crescut nefiresc de puțin, abia câțiva centimetri, ca și cum o forță stranie i-ar împiedica să se dezvolte. Din păcate, nu am ajuns la nicio con­clu­zie cu privire la cauza fenome­nu­lui, însă s-au emis mai multe ipoteze: cauze naturale necunos­cute, mu­ta­ții genetice, influența negativă a virușilor sau dă­unătorilor".
Se cunoaște faptul că în timpul celui de-al doilea război mondial, orașul Königsberg, fosta capitală a Prusiei Răsăritene, redenumită Kaliningrad de către so­vietici după război, și împrejurimile sale, au fost sediul "Ahnenerbe" - societatea nazistă de cercetări etno-istorice și rasiale, care avea de fapt ca interese de bază științele oculte. Se spune că în subteranele Königsberg-ului, naziștii construiseră un la­borator în care realizau experimente terifiante. Odată cu retra­gerea trupelor germane de pe aceste teritorii, este foarte probabil ca ofițerii naziști să fi îngropat în pădure containere cu substanțe chimice toxice, care ulterior au început să se infil­treze în sol, producând mutații genetice. Conform mărturiilor celor care au îndrăznit să ajungă în pădurea dănțuitoare, această zonă provoacă orga­nis­mului uman reacții anor­male: sentimente puter­ni­ce de teamă inexpli­ca­bilă, dureri de cap, halucinații te­ribile. Fenomenul co­pacilor dănțuitori reprezintă, în continuare, o enig­mă pentru oamenii de știință și, cel mai probabil, în aceste pă­mânturi zac ferecate se­crete de nedivulgat.