Din rețetele domnului farmacist Bobaru: Plante aromatice - MENTA

Redactia
Scurt istoric

Plantă foarte răspândită în natură, în peste 25 de soiuri sălbatice, cea mai cunoscută și folosită e menta de grădină, cultivată pe lângă ca­să, adesea și pe balcoane, pentru mireas­ma ei plină de prospețime, care dă o savoare aparte bucatelor, dar mai ales infuziei preparate din ea. Originară din Orient, Menta este descrisă de her­boriștii chinezi care îi laudă virtu­țile terapeutice. Frunzele ei au fost găsite și în sar­cofagele egiptene, da­tând din anul 1200 înainte de Hristos. Ceva mai târziu, în Antichitate, Dio­sco­ride laudă Menta, pentru că "opreș­te hemoragiile, ucide viermii ro­tunzi, alungă ulcerul, durerea de cap și pro­duce gânduri luxuri­oase". Ve­chii ger­mani credeau atât de tare în forțele Men­tei, încât îi aduceau ofran­de de pâine și sare înainte de a o fo­losi. O legendă medievală po­vestea că, după răstig­ni­rea lui Iisus, Maica Dom­nului s-a hră­nit doar cu mentă, de unde s-a născut și-un proverb: "Cine întâl­nește mentă în drum și tre­ce nepăsător mai departe/ N-o va vedea pe Măicuța cea Sfântă, înainte de moar­te". Ur­mând și noi în­demnul me­dieval, să ne îm­prietenim vara asta cu Men­ta, al cărei trecut istoric îi garantează virtu­țile.
* În scopuri terapeutice se folosește menta de gră­dină (Mentha piperita) și menta creață (Mentha crispa).

Descrierea plantei

Numită popular și izmă, Menta este o specie pe­renă, ușor de recunoscut, în primul rând după mirosul specific, răcoros și pătrunzător, după gustul aromatic al frunzelor care este puternic și lasă în gură o senzație de răcoare plăcută.
Tulpina are patru muchii, acestea fiind acoperite cu peri scurți de culoare verde, uneori în nuanțe vio­lacee. Frunzele sunt de culoare verde închis (cele ma­tu­re) și verde deschis (cele tinere) și se dezvoltă la baza inter-nodurilor. La menta de grădină, frunzele sunt de formă oval-lanciolată și ascuțite la vârf, cu fața superioară netedă și cea inferioară cu nervuri proe­minente. La menta creață, frunzele sunt adânc dințate și gofrate. Florile se găsesc grupate în inflo­rescențe sub formă de spic, aflat la subsuoara frun­zelor superioare. Sunt de culoare violacee (la menta de grădină) iar la menta creață de culoare mai mult roșietică. Înflorește din luna iunie până în septembrie.

Recoltare și uscare


Materia primă de la Mentă poate fi numai frunza (Folium menthae) sau planta aeriană întreagă (Her­ba menthae), conținutul în principii active fiind mai mare în frunze. Recoltarea lor este mai migăloasă și poate să înceapă la debutul înfloririi, culegându-se frunză cu frunză de pe tulpină, pe o perioadă ce poa­te dura și 15 zile, după care tulpinile fără frunze vor fi îndepărtate prin tăiere. Dacă se dorește să se folo­sească întreaga plantă, tăierea pentru procesare se va face la 5-7 cm deasupra solului, pentru a înlesni creș­terea plantelor în anul următor.
Uscarea se face la umbră, în strat subțire, pe rame de lemn, coli de hârtie sau rogojini, în spații aerisite și bine ventilate (poduri, verande, balcoane) în care tem­peratura nu trebuie să depășească 35 de grade, altfel pierderea de ulei volatil este mare. Randa­mentul la uscare este de 4:1, adică din 100 g plantă proaspătă rezultă 25 g produs uscat. După uscare, se amba­lează în săculeți de tifon sau pungi de hârtie. Pentru a se conserva nealterate prin­cipiile active, mă­runțirea Mentei se face înaintea procesării. Având în ve­dere faptul că mentolul din com­poziția uleiului eteric se volatili­zează ușor, se recomandă ca ceaiul de Mentă să se păstreze separat de alte ceaiuri, pentru a nu căpăta și aces­tea miros de Mentă.

Compoziția chimică

Frunzele de Mentă conțin un ulei volatil al cărui component principal este mentolul, care a fost sintetizat și pe cale chimică. Dar, dacă men­tolul de sinteză este utilizat aproape exclusiv pentru uz extern, prepa­ra­tele din Mentă se pot folosi fără pro­bleme pentru uz intern, acest lucru de­mon­strând faptul că produsele fito­terapeu­tice obținute din plan­te sunt mai bine tolerate și acceptate de organism de­cât cele de sinteză.

Preparate farmaceutice din mentă

Infuzia
Mod de preparare: 1 lin­guriță de frunze de Mentă us­cate și mărunțite groscior se opăresc cu o cană (250 ml) de apă fiartă, după care se lasă la infuzat 30 de minute și în fi­nal se filtrează. Se îndulcește după gust, cu miere.

Tinctura
Mod de preparare: 10 gra­­me de frunze sau planta în­trea­gă mărunțită și uscată se pun la macerat în 100 ml al­cool alimentar sau alt produs alcoolic obținut în gospodărie, timp de 10 zile, agi­tân­du-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece ușor partea lim­pede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau de plastic pre­văzute cu dop picurător. Termenul de valabilitate este de 2 ani de la data prepa­rării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utili­zare.

Vinul terapeutic
Mod de preparare: 20 gra­me Mentă uscată și mă­runțită se pun la mace­rat într-un litru de vin alb, timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. După 10 zile, vinul se filtrează (fără stoarcerea rezi­duului) și apoi se lasă la de­cantat alte 6 zile, separându-se în final partea limpede de reziduul depus la fundul vasului. Se va completa cu vin, până la 1 litru. Se pune la păstrat în flacoane, de preferat de 200 sau 250 ml. Termenul de valabilitate este de 1 an de zile, la temperatura ca­me­rei, dacă vinul folosit la pre­pa­rare are concentrația alcoolică de cel puțin 11 grade. În cazul con­centrației alcoolice a vinului mai mică de 11 gra­de, vinul medicinal se va păstra la frigider.
Din cauza conținutului în alcool al tincturii și al vinului, nu se re­comandă conducătorilor auto sau celor cu intoleranță la alcool.

Oțet medicinal
Mod de preparare: 20 grame frunze sau părți aeriene de Mentă se țin la macerat timp de 10 zile în 500 ml oțet, de preferat obținut din vin. Urmează apoi filtrarea și păstrarea în flacoane brune. Se utilizează extern, în diferite boli prezentate mai jos.

Ulei terapeutic
Mod de preparare: 10 grame de Mentă uscată se fierb împreună cu 100 ml ulei de floarea-soarelui, câteva minute, pe baie de aburi, puse în flacoane de sticlă. Se lasă în repaus timp de 2 zile, după care se filtrează. Se folosește extern, mai ales în bolile der­matologice.

Uleiul volatil sintetic
Uleiul eteric de Mentă este foarte folosit în scop terapeutic, în special pentru aplicații externe, dar greu de obținut în casă, deoarece necesită o aparatură spe­cială, care funcționează cu vapori de apă. Farmacia Faltis prepară din uleiul volatil de Mentă "Aqua menthae", pe care o întrebuințează în diferite siropuri pentru uz intern sau loțiuni pentru uz extern. Uleiul volatil de Mentă se poate procura din magazinele cu produse naturiste sau din farmaciile care promo­vează produse pentru aromoterapie.

Tratamente interne

* Boli ale aparatului digestiv - dispepsii, vomă, sughiț, regurgitații, tulburări de motilitate gastrică, colici, meteorism, flatulență, balonări și stări spastice ale aparatului digestiv, diaree
Menta este o plantă de top pentru tratarea multor afecțiuni ale tubului digestiv, infuzia fiind reco­man­dată atât copiilor, cât și adulților sau persoa­nelor vârstnice. Acțiunea farmacodinamică a preparatelor de Mentă se manifestă la nivelul aparatului digestiv prin faptul că produce o ușoară anestezie a mucoasei gastrice, datorită mentolului. De asemenea, are o ac­țiune antifermentativă, dezinfec­tan­tă, preparatele din Mentă fiind indicate în tratamentul co­litei de fer­mentație.
Infuzia: se beau câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană cu ceai de mușețel.
Vinul: se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Boli hepato-biliare - hepatite, ciroze, colecistite, litiază biliară
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndul­cite după gust, cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de păpădie.
Vinul: se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
Farmacia "Faltis" prepară un Sirop Antispastic, indicat în afecțiunile aparatului digestiv și biliar, ce are în compoziție Aqua mentae, obținută din ulei esențial de mentă.

* Boli ale aparatului respirator - traheite, bronșite, astm bronșic, pneumonii
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndul­cite după gust, cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de tei.
Vinul: se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Boli din sfera ORL - amigdalite, rinite, sinuzite, epistaxis, faringite, laringite
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndul­cite după gust, cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de pică­turi, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de mușețel, coada-șori­celului sau salvie.
Vinul: se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
Tratamentul intern poate fi dublat de inhalații cu ulei volatil de Mentă și tinctură de Mentă.
Farmacia "Faltis" prepară pen­tru afecțiunile căilor respiratorii superi­oa­re un unguent nazal pe bază de mentol natural.

* Boli virale - răceală, gripă, guturai
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adău­gate într-o cană de ceai de tei.
Vinul: se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Boli ale aparatului urogenital - cistite, pielite, metroragii, micoze
Principiul activ din Mentă (mentolul), care are proprie­tăți antiseptice, se elimină și prin urină, de unde rezultă efi­ca­citatea terapeutică a preparatelor obținute din Mentă.
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de gălbenele.
Vinul: se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Bolile pielii și anexelor acesteia - dermatite, dermatoze, infecții stafilococice și streptococice, eczeme
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndul­cite după gust, cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de trei-frați-pătați.
Vinul: se iau 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Afecțiuni alergice - prurit (mâncărime)
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de trei-frați-pătați.
Vinul: se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Bolile diareice estivale ale copilului
Infuzia din frunze de Mentă este nelipsită în dia­reile ușoare, pe timp de vară, ale copilului mic. Se iau câte 2 lingurițe, înainte de fiecare masă. Se reco­mandă peste vârsta de 3 ani.
PRECAUȚII! Întrucât conțin mentol, preparatele din Mentă folosite în exces pot da dureri abdominale, iar când se folosesc în preparate pentru uz extern, se va evita zona ochilor, deoarece produc iritații.

Tratamente externe

* Tamponări locale - în urticarii, înțepături de insecte, alergii cutanate de natură alimentară sau medicamentoasă se folosește extern uleiul volatil de mentă, încorporat în soluții alcoolice, creme, efectul observându-se rapid.

* Fricționări - în răceală, gripă și afecțiuni reumatice, oțetul și uleiul terapeutic, preparate după tehnica prezentată mai sus, se folosesc sub formă de masaje. Urmează apoi oblojirea zo­nei fricționate cu ceva ce ține de cald: brâu, fular, fașă elastică, bla­nă.

* Comprese terapeutice - în bolile termi­națiilor nervoase pe­riferice. Se prepară o fiertură din tulpină de Mentă proaspătă sau us­cată, 50 g la 2 litri de apă. Se fierbe 5 minute, apoi se pun comprese cal­de, vre­me de câteva minute, pe zo­na terminațiilor nervoase afec­tate.

* Inhalații - în bolile aparatului respirator, bolile din sfera ORL sau boli virale, precum gripa. Se folo­sește uleiul volatil (5 picături) sau tinctura (o linguriță), adăugate într-un litru de ceai de mușețel sau de muguri de pin. Tehnica pentru inha­lații este cea clasică: deasu­pra vasului cu ceaiul încă fier­binte, în care s-a pus ule­iul volatil sau tinctura, se a­pleacă capul și se acoperă cu un prosop, făcându-se timp de un minut exerciții de in­spi­rație a vaporilor de apă, bo­gați în ulei volatil.

* Spălături locale - în hemoroizi, prurit anal. Se fo­losește infuzia preparată du­pă metoda prezentată mai sus.
Notă: În urmă cu aproape 40 de ani, când am ajuns la Brăila ca farmacist, pescarii în vârstă îmi solicitau să le prepar o loțiune pentru alungarea țân­țarilor și atenuarea ciupiturilor produse de aceștia, după o formulă pe care bunicii lor (pe vremea lor, Balta Brăilei era plină cu pește) o procurau de la far­macistul Faltis. Formula era următoarea: 10 pică­turi de ulei volatil de Mentă și 20 de picături de soluție de amoniac se pun în 100 ml de alcool concentrat. Se aplică local, pe zonele expuse la înțepături (mâini și picioare) evitându-se zona ochilor, pentru că loțiunea este iritantă.
Ca și ceaiul de tei, ceaiul de Mentă este reco­man­dat ca "vehicul" pentru administrarea unor medica­mente, în special a pulberilor medicamentoase, deoa­rece este plăcut la gust.

Pentru informații despre procesarea plantelor me­dicinale sau despre alte preparate produse în labora­torul propriu, farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galați nr. 29, tel. 0239/61.59.31, e-mail: [email protected] Pre­paratele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei www.farmaciafaltis.ro
Farmacia sa deține "Certificat de bună practică far­­maceutică pentru prepararea medicamentelor" acordat de Colegiul Farmaciștilor din România.