Traian și dreapta

Ciprian Rus
Strofa a doua din Imnul României, cea care face referire la Împăratul Tra­ian, a fost "sărită" de la intonările ofi­ciale, puse la cale în cadrul congreselor de fuziune a Partidului Național Liberal (PNL) cu Partidul Democrat-Liberal (PD-L).

Atât la congresul PNL, în care a fost votat proiectul de fuziune cu de­mo­crat-liberalii, cât și la congresul de fu­ziune PNL-PDL, au fost intonate numai prima și a patra strofă, deși, în mod ofi­cial, la evenimentele de acest gen se in­tonează strofele 1, 2, 4 și 11 sau, în func­ție de tim­­pul alocat evenimentului, nu­mai pri­mele două strofe.
Trimiterea e limpede pentru toată lumea, căci incidentul nu e nou, doar ex­plicațiile sunt altele. În 2011, la inau­gurarea "Arenei Naționale" din Bucu­rești, cântărețul Marcel Pavel a stâlcit și el Imnul României, intonat înaintea me­ciului oficial cu Franța, omițând, cul­mea, tot strofa a doua. După ce s-a bâl­bâit și s-a contrazis de mai multe ori, Pavel și-a asumat vina de a fi modificat el însuși ordinea strofelor și a fost amen­dat de prefectul de atunci al Capitalei cu 5.000 de lei, la fel ca și organiza­toarea eve­nimentului, Federația Română de Fot­bal. Ca și atunci, și acum, tot "ar­tis­tul" e de vină. PNL și PD-L aruncă vina pe firma organizatoare a evenimen­tu­lui și spun, nonșalant, că nici nu și-au dat seama de scăpare, excluzând vehe­ment orice suspiciune de intenționalitate în a scoate numele ce făcea trimitere la pre­ședintele Traian Băsescu, din Imnul Național. E destul de limpede că avem de-a face cu un scenariu penibil. Dar, chiar dacă nu ar fi așa, noua construcție po­litică se descalifică pentru superficia­litatea cu care a tratat, nu doar propriul eveniment, ci, mai grav, unul dintre sim­bolurile statului român. Că cineva din FRF sau Marcel Pavel își permit să schim­be ordinea strofelor pentru a nu "politiza" un meci de fotbal e una, însă două grupări care visează la unitatea dreptei și la accesul cât mai rapid la gu­vernare nu pot trata atât de rizibil lucruri cât se poate de serioase.
E limpede că cele două grupări au un dinte împotriva președintelui Traian Băsescu, iar faptul poate fi, eventual, înțeles. Președintele e ocupat cu dreapta sa... Numai că, persistând pe veșnica obsesie anti-băsistă, la fel ca adversarii lor din PSD, Alianța Creștin-Li­berală (ACL) își ratează tocmai mi­siunea pe care și-o proclamă sus și tare. În loc să dezbată și să clarifice trans­­parent moti­vațiile fuziunii și prin­cipiile acesteia (discutabile, în con­di­țiile de­ra­pajelor nu prea îndepărtate ale PNL-ului, cu ocazia puciului anti-Bă­sescu și a deselor pozi­ționări împotri­va statului de drept, cu prilejul votării de legi sau al cererilor de ri­di­care a imu­ni­tății parla­mentare în ca­zuri flagrante de corupție) liberalii și democrat-liberalii încep cu stângul, în cel mai propriu stil al fostului cuplu de fier Ponta - An­to­nes­cu. Cât timp nu va putea trece mai departe de for­malisme și pupături, ilu­zii­le dreptei de a deveni o forță în Ro­mânia vor fi la fel de subțiri, precum glu­mița penibilă, cu scoa­te­rea lui Traian, din Imnul Național.