Sărbătoarea românilor din Vancouver

Cititor Formula AS
De la apariția primei ediții a revistei "Formula AS", fie că am fost sau nu în țară, voi sunteți prietenii mei cei dragi. În speranța că rândurile mele vor găsi un ecou pozitiv în inima cititorilor, vă doresc multă sănătate, bucurii și spor în toate, îmbrățișându-vă din Canada.

"La români, întâi se aud cântecele, și apoi răsare soarele!"(Nicolae Iorga)

Păstrând neîn­treruptă tra­diția celor 26 de ani de existență, bi­serica ortodoxă ro­­mână "Sfânta Trei­me" din Vancouver, păstorită de părin­tele Nicolae Lăpuș­te, or­ga­nizează în fiecare an, vara, o petrecere câmpe­neas­că, cu toate ele­mentele românești, în mijlocul naturii, în aer liber. Anul a­cesta, picnicul s-a desfășurat în Stan­ley Park, o mini-pădure în mij­lo­cul orașului, cu gră­dini frumoase și alei pi­to­rești, cu repere is­torice și vedere la ocean, cu cel mai mare acvariu din Canada, cu terenuri de tenis, cu piste pentru patinaj pe role și ciclism... Stanley Park a "în­vins" parcuri din SUA, Franța, Australia, păs­trându-și o binemeritată poziție în topul celor mai frumoase spații verzi cita­dine, iar pentru noi, românii, el a fost un loc numai bun pentru a ne relaxa. A fost o zi de evadare în mij­locul naturii, o ocazie extrem de plăcută de socia­lizare, o reală și frumoasă desfă­tare sufletească: de a ne bucura împreună, de a savura delicatesele culinare, de a asculta folclor românesc, de a ne simți, îm­preună, români.
Departe, și totuși cât de aproape sunt "plaiurile Mioriței" pentru sufletele fiilor și fiicelor răspândiți în lume! Cât de frumos este folclorul românesc, cât de pitorești le sunt românilor obiceiurile! Oameni veseli din fire, dornici de petreceri în aer liber, cărora le place vinul și cântecul, românii știu să se bucure de viață. Nicolae Iorga spunea că "la români, întâi se aud cântecele și apoi răsare soarele. Căci românul cu­noaște și dorul, și jalea, dar și doina, și cântecele de petre­cere". Ei bine, toate acestea le-am sim­țit în această zi minunată, la aceas­tă întrunire, când, între români, legătura spirituală părea că devine și mai puternică!

Bucurie cu soare

Cuvântul "picnic" apare pentru pri­ma oară în anul 1748, într-o scri­soare a Lordului Chesterfield, având sensul de masă în natură, asezonată cu joc de cărți, băuturi, conversație, și apare ca o plăcere urbană sofis­ti­cată, obicei al gentilomilor, artiștilor, intelectualilor dornici să evadeze din haosul atmosferei citadine. Dar chiar dacă mâncau pe o pătură, în natură, nu uitau să folosească ustensile de lux ale bucătăriei și aceleași obiceiuri ci­vilizate ca și în sufrageria de acasă. Ei bine, chiar dacă noi am fost oameni "fără rang", chiar dacă nu am folosit obiecte de lux în bucătărie, nici alcool, nici jo­curi de cărți, toată lumea a fost veselă și bine­voitoare, de parcă pacea Celui de Sus se revărsa în inimile noastre. Chiar dacă cerul plumburiu nu era prea prietenos, ba chiar au căzut câteva picături de ploaie sâcâitoare, după câteva ore, vremea s-a schim­bat, iar ziua a fost plină de soarele bucuriei noastre.
În afară de muzică și de tombolă, cei prezenți au fost "răsfățați" cu delicioșii mititei la grătar, cu îmbie­toarele gogoși făcute din 30 kg de făină, cu plăcintele "poale-n brâu" (pregătite de doamnele Gabriela Costea și Elena Constantin) și multe, multe alte bu­nătăți.
Am rămas profund impresionată când l-am zărit, încă de la prima oră, pe părintele Nico­lae Lă­puște, cu șorțul în brâu, alături de alți credin­cioși, în jurul gră­tarului pe care sfâ­râiau miti­teii, sau dând o mână de ajutor la alte acti­vi­tăți. Dânsul a fost "gaz­dă" primitoare și ospi­talieră. Cu smere­nie și recunoștință mă rog pentru sănătatea sa și a familiei sale, ca să aibă puterea să-și con­tinue slujirea sa misio­nară, spre mântuirea tur­mei de credin­cioși ro­mâni, pe care o păs­to­rește cu atâta dragos­te și abne­gație. Să fie sănătos și să continue această tra­diție de "săr­bătoare câmpe­nească", pentru că preotul este liantul dintre Dum­ne­zeu și oameni.

Lecția de patriotism


Dar nici copiii nu au fost lipsiți de surprize plă­cute. Copilăria este un tărâm magic, e singurul mo­ment al vieții în care totul este trăit cu maximă inten­sitate. Cu ce s-au distrat ei? Cu Pi?ata! De data aceas­ta Pi?ata, care era atârnată în aer, avea înfățișarea unui Mickey Mouse. Toți participanții au format un șir. Fiecare jucător avea dreptul să lovească Pi?ata cu un băț. Dacă loviturile sunt suficient de puternice, Pi?ata se sparge, surprizele din interiorul ei se îm­prăș­tie pe jos, creând o atmosferă dulce și veselă, toa­te acestea fiind bucurii energizante ce le vor rămâne întipărite în mintea lor de copii "forever". Așadar, cu entuziasm, cu veselia lor molipsitoare, ne-au cucerit și pe noi, adulții, care am retrăit, alături de ei, vi­sele copilăriei noastre.
În afară de muzică, mâncare, tombolă, jocuri distractive, s-a organizat și un concurs de cultură generală, un fel de "cine știe câștigă", pe teme de istorie și cultură româ­nească. Premianții au fost răsplătiți cu aplauze, dar și cu mici cadouri.
Am fost deosebit de impresionată și plină de admirație față de elevii și studenții care se între­ceau să dea răspunsul corect într-un timp cât mai scurt, fapt care de­mon­strează că și aici, de­parte de țară, copiii noștri români se strădu­iesc să învețe cât mai multe despre tot ceea ce a fost, ce este, ce repre­zintă România pentru ei. O minunată lecție de pa­triotism!
A venit apoi seara și petrecerea s-a terminat. Dar vreau să vă spun vouă, dragi cititori ai revistei "Formula AS", că a fost o zi cu o mare încărcătură emo­țională. A fost o zi binecuvân­tată în pace și liniște! Mulțumim, Ție, Doamne!
În numele celor prezenți la pic­nic, subsemnata, cu recunoștință și drag, aduc mii de mulțumiri tuturor celor ce s-au implicat în organi­zare, oameni sufletiști, care timp de trei zile au trudit, uitând ce este obo­seala, pentru a ajuta, fie prin muncă, fie prin donații, prin toate faptele lor (și au reușit!), să ne simțim "ca aca­să", pe plaiurile noastre mioritice. Felicitări tutu­ror!
Doamne ajută!

DORINA CORNELIA ALDEA
Vancouver