Marfa proaspătă din piață e cea mai sănătoasă
Da! Cu condiția să fi fost recoltată în aceeași zi, altfel, mănâncă mai sănătos cei ce preferă pungile păstrate în lada frigorifică. De ce? Dacă morcovii sau guliile au fost expuse, câteva zile, pe tarabele din piață, iar după aceea le-am mai depozitat și noi o vreme în cămară, ele pierd mare parte din conținutul lor de vitamine. De exemplu, cantitatea de vitamina C din spanac se reduce până aproape de zero. Chiar și produsele autohtone au valoarea lor nutrițională deplină numai în lunile de vară și la începutul toamnei. În schimb, spanacul congelat la minus 18 grade își menține și după patru luni 85% din conținutul său inițial de vitamina C. Deoarece legumele sunt congelate rapid, la scurt timp după recoltare, ambalate în pungi etanșe și opace, ele își păstrează mai bine nutrienții.
Cruditățile au o valoare nutritivă deosebită
Da, dar numai acelea care se pot transforma în sucuri sau în salate, și numai când e vorba de oameni cu stomac sănătos. Descoperirea focului a însemnat o revoluție în nutriție și o binecuvântare pentru stomacul nostru: alimentele prelucrate termic sunt mult mai lesne de digerat. Ce-i drept, unele vitamine se distrug prin expunerea la temperaturi ridicate, dar altele, dimpotrivă, pot fi mai bine valorificate de către organism. Prin fierbere, membranele celulare ale legumelor devin moi și permeabile, așa încât organismul asimilează mai ușor nutrienții, respectiv vitaminele, mineralele și substanțele vegetale secundare. Fiindcă o mică parte din substanțele nutritive se elimină în apă, în timpul fierberii, se recomandă ca legumele să fie fierte rapid, în aburi. Persoanele care doresc să slăbească obișnuiesc să ronțăie crudități între mese, ca substitut pentru batonul de ciocolată. Legumele crocante sunt sățioase și au o densitate calorică mică. Un consum ponderat introduce o variație salutară în meniu. Dar nu se poate spune că ele ar avea o valoare nutritivă deosebită.
Cine mănâncă soia se poate lipsi de carne
Vegetarienii și veganii renunță la carne și își procură proteinele din produsele de soia. Dar este, într-adevăr, suficient? Soia e bogată în vitamine din complexul B, acizi grași polinesaturați, fibre, calciu, acid folic și seleniu. Speranța de viață considerabilă a populației din Japonia, ca și absența fenomenelor neplăcute caracteristice premenopauzei la femeile japoneze sunt atribuite consumului mare de soia din această țară. Însă apetitul pentru soia presupune și unele riscuri: anumite substanțe pe care ea le conține, izoflavonele, au atât o acțiune de protecție celulară, cât și una de favorizare a apariției cancerului - în funcție de cantitatea ingerată. Fitoestrogenii pot dezechilibra sistemul endocrin, în primul rând glanda tiroidă. De aceea, Autoritatea pentru Siguranța Alimentelor din SUA recomandă ca limita maximă a consumului zilnic de soia să fie de circa 300 grame de tofu sau 800 mililitri de lapte de soia. De asemenea, mulți oameni sunt sensibili la laptele de soia. S-a constatat că el declanșează o criză secundară la persoanele alergice la polen. În concluzie: cine dorește să scoată carnea din meniu, n-ar trebui să se axeze exclusiv pe soia, ci să apeleze și la alte alimente cu conținut bogat de proteine, cum sunt ouăle, leguminoasele, cartofii sau peștele.
Carnea bio nu conține antibiotice
Fie ele bio sau convenționale, alimentele de origine animală sunt rareori total lipsite de reziduuri medicamentoase. La fel ca în zootehnia obișnuită, și în cea ecologică este permisă administrarea de antibiotice și alte preparate farmaceutice, atunci când un animal se îmbolnăvește. Nu e mai puțin adevărat că în domeniul bio funcționează prevederi stricte, producătorii fiind obligați să respecte o anume perioadă de așteptare, înainte de a avea voie să comercializeze laptele și carnea provenite de la animalele tratate. În caz contrar, autoritățile sanitar-veterinare le pot suspenda certificatul de produs ecologic. Cu toate astea, controalele efectuate prin sondaj indică foarte rar depășiri ale valorilor maxime admise ori prezența unor substanțe interzise.
Produsele bio sunt mai bogate în vitamine
Îndată ce am pus un produs bio în coșul de cumpărături, parcă ne simțim puțin mai bine. Dar acest sentiment nu este defel susținut și de probe științifice: castraveții și roșiile din rafturile cu produse ecologice nu conțin mai multe vitamine decât legumele obișnuite din piețe sau supermarket. Aceasta este concluzia unui amplu studiu britanic, efectuat de Food Standards Agency, în anul 2009. El contrazice și teoria vehiculată insistent, conform căreia alimentele s-ar fi depreciat între timp, astfel încât legumele ar avea în prezent mai puține vitamine și minerale, comparativ cu cele de acum 50 de ani. O consolare există, totuși: în produsele bio se găsesc cantități mai mici de substanțe nocive. Ponderea pesticidelor în alimentele provenite din culturi ecologice este de 100 de ori mai redusă decât în cele obișnuite. Însă, și la acestea din urmă, nivelul substanțelor toxice nu este atât de ridicat încât să devină periculos pentru consumatori.
Uleiul de pește are calități terapeutice
Uleiul de pește, cu faimoșii săi acizi grași Omega, trece drept un soi de remediu-minune: se spune că ar ajuta contra dificultăților de concentrare, a hiperactivității și depresiilor. La copiii diagnosticați cu sindromul deficitului de atenție și al hiperactivității s-a constatat, într-adevăr, o carență de acizi grași Omega 3 și Omega 6. Însă treisprezece studii, desfășurate cu participarea unui număr total de 1.000 de copii, ne spulberă iluziile: uleiul de pește nu aduce nicio ameliorare în afecțiunea sus-amintită. S-a dovedit doar că el are o acțiune benefică în depresii, însă nu în formele foarte grave. Capsulele cu ulei de pește sunt neputincioase contra labilității psihice. La fel și contra artritei reumatoide. Mai mult chiar, cine se tratează cu produse ieftine poate să-și facă rău, în loc de bine. Deoarece mările și oceanele planetei sunt poluate cu metale grele, mercurul și bifenolii policlorurați se regăsesc și în pești. Producătorii care își permit să vândă suplimente alimentare la prețuri modeste trezesc suspiciunea că întrebuințează ca materie primă pește contaminat și că nu filtrează suficient uleiul. Unele prospecte ne propun administrarea unor doze mari, pentru obținerea efectelor urmărite. Astfel, consumatorii riscă să-și introducă rapid în organism cantități apreciabile de substanțe toxice. Vă îndemnăm ca, dacă doriți neapărat să luați ulei de pește, cel puțin să cumpărați unul concentrat, de calitate superioară, de exemplu, din cele recomandate de International Fish Oil Standards (IFOS).
Untul îngrașă, margarina, nu
Untul e o grăsime animală și i se aduce acuzația că îngrașă. Producătorii de margarină își fac publicitate cu afirmația că produsul lor se compune din grăsimi vegetale, conține mai puțin colesterol și are o densitate calorică mai mică. Dar, la o privire mai atentă, putem descoperi lucruri interesante: conținutul de calorii al untului (754 calorii la 100 grame) și cel al margarinei obișnuite (722 calorii la 100 grame) sunt în realitate aproape identice. Nici argumentul referitor la colesterol nu poate fi luat în cosiderare, căci din studiile de ultimă oră reiese că, pentru oamenii sănătoși, colesterolul provenit din grăsimile existente în lapte nu e dăunător ci, dimpotrivă, are o însemnătate vitală. El protejează membranele celulare și nervii, ajută la sintetizarea vitaminei D și la formarea secrețiilor hormonale. În același timp, este adevărat că, introducând în corp o cantitate prea mare de colesterol din exterior, prin alimentație, vom reduce producția de colesterol a organismului. Prin urmare, untul a fost multă vreme învinuit pe nedrept. Consumate în cantități rezonabile, nici untul, nici margarina nu sunt nesănătoase. Cu adevărat dăunători sunt acizii grași "trans", însă ei au fost eliminați, între timp, din majoritatea sortimentelor de margarină. În concluzie: depinde în mare măsură de ce fel de unt sau margarină întindem pe felia noastră de pâine.
Uleiurile vegetale ca medicament
Cunoscătorii au creat un veritabil cult al uleiurilor, prezentându-le ca pe un elixir de viață lungă. Ele conțin acizi grași de bună calitate, capabili să aducă beneficii metabolismului nostru. De aici încolo, însă, lucrurile se complică - specialiștii vorbesc despre grăsimi saturate (de origine animală), mono- și polinesaturate (din vegetale). Într-o alimentație sănătoasă, ele trebuie să fie prezente într-o combinație optimă. Din păcate, europenii consumă grăsimi animale în exces și, totodată, prea mult ulei de floarea-soarelui și de germeni de porumb. Acestea conțin cantități mari de acizi grași Omega 6, care favorizează procesele inflamatorii din organism, și o pondere prea mică de acizi grași Omega 3. Ambii sunt acizi grași polinesaturați de proveniență vegetală, la fel de necesari corpului. Nutriționiștii recomandă mai degrabă uleiul de rapiță, fiindcă în compozitia lui, Omega 3 și Omega 6 se regăsesc într-o proporție corectă. Un alt aspect ce ar trebui luat în seamă este acela că uleiurile sunt, în marea lor majoritate, presate la temperaturi înalte, pentru a se evita râncezirea, ceea ce duce la pierderea unor vitamine și substanțe vegetale secundare foarte valoroase. Mai sănătos este uleiul de rapiță extravirgin, obținut exclusiv prin presare ori filtrare. La o prelucrare minimă sunt supuse și uleiul de măsline (extravirgin), de nucă, avocado sau cocos. Uleiul de măsline are proprietăți antiinflamatorii, cel de rapiță influențeaza pozitiv nivelul zahărului din sânge. Așadar, să luam două linguri dimineața, pe stomacul gol? Nu e indicat să înghițim uleiurile ca pe medicamente. Ele rămân totuși niște grăsimi, iar consumul exagerat va fi nesănătos.
Carnea ne dă vigoare
Carnea asigură, efectiv, un aport consistent de nutrienți indispensabili, cum sunt proteinele, fierul și vitamina B12. Alte substanțe existente în ea, ca purinele, colesterolul și nitriții, sunt mai curând problematice. Numeroase studii atestă faptul că un consum regulat de carne roșie (porc, vită, miel) sau de produse realizate din ea sporește riscul de apariție a diabetului de tip 2, a cancerului de colon și a altor afecțiuni grave. De aceea, specialiștii ne sfătuiesc să limităm consumul de carne la o cantitate de maximum 300 de grame pe săptămână. Aceasta înseamnă cam jumatate din ceea ce mănâncă în prezent europenii.
Îndulcitorii sunt periculoși
Îndulcitorii sintetici, ca aspartamul sau ciclamatul, au fost suspectați ani la rând de toate relele posibile. A existat temerea că pot declanșa nu numai dureri de cap și alergii, dar și epilepsie sau cancer. S-a presupus, de asemenea, că, deși nu conțin calorii, pot favoriza totuși îngrășarea. Explicația era următoarea: după un stimul dulce, creierul cere și caloriile corespunzătoare, așa încât persoana în cauză se va grăbi ulterior să îngurgiteze alte alimente cu densitate calorică mare. Aceste presupuneri au fost infirmate între timp. Cu toate acestea, s-au stabilit oficial cantitățile maxime admise, așa-numitele valori ADI (acceptable daily intake - aportul zilnic acceptabil). A reieșit că o persoană cu greutatea de 70 kilograme ar putea să bea zilnic și fără risc 1,5 litri de băuturi îndulcite cu aspartam, cu condiția ca producătorul să respecte procentul maxim admis de edulcorant.
Fructoza este mai sănătoasă decât zahărul cristalizat
Zahărul alb (zaharoza) se compune din fructoză și glucoză, în proporții egale. Dacă ultima face ca glicemia să crească abrupt, cea dintâi o influențează într-o măsură neglijabilă. De aceea, până în urmă cu câteva decenii, fructoza a fost considerată ca fiind un zahăr sănătos, în special pentru diabetici. Între timp, cercetătorii au descoperit că această opinie se confirmă, numai pentru un consum zilnic redus. Îngurgitată în cantități mari, tocmai fructoza este cea care creează probleme. Ea poate da naștere steatozei hepatice (ficat gras), ca și rezistenței la insulină (etapa premergătoare a diabetului de tip 2). Mai ales în America, se folosește în zilele noastre mult mai multă fructoză decât în trecut. Aceasta se explică prin utilizarea pe scară largă a unui sirop de zahar preparat din porumb, care constă din 60% fructoză și 40% glucoză. Întrucât e foarte ieftin, acest îndulcitor a înlocuit zahărul din sfeclă și din trestie, fiind introdus în prezent în numeroase alimente. Îi sucurile de fructe din comerț conțin o pondere relativ ridicată de fructoză. Atenție, deci!
Mâncăm tot mai mult zahăr
Greșit. În ultimii ani, consumul de zahăr a rămas la același nivel în țările europene. Pe de altă parte, este adevărat că astăzi noi înghițim mai mult zahăr încorporat în alimentele procesate. Acest consum suplimentar este totuși compensat de faptul că întrebuințăm mai puțin zahăr rafinat acasă. După cele mai recente evaluari ale specialiștilor, zahărul ne furnizează doar 9-12% din totalul caloriilor ingerate zilnic.
Zahărul ne îmbolnăvește de diabet
O asemenea conexiune poate fi luată în discuție doar atunci când e vorba de cantități exagerate de fructoză. În ce privește consumul moderat de zahăr alb, adevărul este că el nici nu ne îmbolnăvește de diabet, nici nu ne protejează contra lui. Un colectiv de cercetători din Potsdam a urmărit, în cadrul unui studiu desfășurat pe o lungă perioadă de timp, influența factorilor de nutriție asupra declanșării diabetului. Consumul de carne a fost asociat cu un risc crescut, cel de produse din făină integrală și cafea - cu unul scăzut. Nu s-a observat ca zahărul alb să fi avut vreo influență.
Absența lactozei ne ferește de balonări
Producătorii din industria laptelui au constatat că piața lactatelor fără lactoză crește cu până la 20% în fiecare an. Intoleranța la lactoză a devenit o boală la modă, socotită a fi responsabilă pentru orice fel de balonări sau dureri abdominale. În realitate, ea a fost diagnosticată doar la 15% dintre europeni. Aceștia nu posedă enzima numită lactază, necesară pentru descompunerea lactozei. În lipsa ei, lactoza nu poate fi digerată, ci este consumată de bacteriile din flora intestinală. Ca o consecință, pot apărea balonările, senzația de prea-plin sau diareea. De aceea, ca măsură de prevedere, numeroși consumatori atenți la problemele lor de sănătate preferă să renunțe la lapte și la derivatele lui. Însă tocmai aceasta poate dăuna sănătății, avertizează nutriționiștii. Cine nu bea lapte și nu mănâncă iaurt va reuși cu greu să atingă doza zilnică de calciu recomandată de medici, de aproximativ 1.000 miligrame, deci va fi amenințat de osteoporoză. În același timp, o intoleranță ignorată pe termen lung poate duce, în unele cazuri, la deteriorarea mucoasei gastrointestinale. Atunci, pacientul va fi mai vulnerabil la diverse infecții sau inflamații. Medicul are posibilitatea să clarifice situația printr-un simplu test. Însă, chiar dacă rezultatul testului va fi pozitiv, nu trebuie să renunțați complet la lactate. Produsele din lapte acru, ca iaurtul sau kefirul, netratate termic, sunt mai bine digerate de persoanele cu intoleranța la lactoză. Inofensive sunt și brânzeturile de tipul cașcavalului, care nu mai conțin decât o cantitate infimă de lactoză, în urma procesului îndelungat de maturare. Atenție însă: lactoza se găsește frecvent și în dulciuri, conserve și meniurile de la fast-food. Pe lângă aceasta, nu trebuie să uitați că multe alte alimente formează gaze în timpul digestiei.
Ouăle fac să crească nivelul colesterolului
Într-adevar, ouale conțin mult colesterol. Însă noi îl luăm și din alte alimente, pe lângă faptul că organismul nostru îl produce el însuși. Prin urmare, nivelul colesterolului din sânge depinde de o serie întreagă de factori: moștenirea genetică, alimentația, activitatea fizică. Deosebit de periculoși în această privință sunt acizii grași saturați, care se găsesc mai ales în grăsimile de origine animală. Ei influențează nivelul colesterolului, în mult mai mare măsură decât alimentele bogate în colesterol, cum sunt ouăle sau crustaceele.
Chipsurile sunt dăunătoare
În ultima vreme, chipsurile sunt mai bune decât faima lor. Ele continuă să aibă extrem de multe calorii, întrucât conțin 30-40% grăsime și doar foarte puțină apă. Însă compoziția grăsimii este mai sănătoasă decât înainte. Acum se găsesc în ea prea puțini acizi grași saturați și nesaturați trans, cu efecte negative asupra colesterolului și trigliceridelor. Chipsurile moderne sunt bogate în acid oleic, un acid gras mononesaturat, care constituie principala componentă a uleiului de măsline. La prăjit nu se folosește ulei de măsline (fiindcă ar fi prea costisitor), ci unele de rapiță ori de floarea soarelui, provenite din plante cultivate în condiții speciale și care au o compoziție apropiata de cea a uleiului de măsline. Temperatura de prăjire este bine controlată, astfel încât și ponderea acrilamidei - acea substanță oxidantă și cancerigena, ce ia naștere în timpul preparării la temperaturi înalte a alimentelor bogate în amidon, e mai scăzută ca în trecut.
Alăptarea e obligatorie - cu cât mai îndelungată, cu atât mai bine
Copiii ar trebui hrăniți în primele șase luni exclusiv cu laptele mamei, pentru a nu suferi mai târziu de alergii, dar și de obezitate sau diabet - aceasta era regula. Unele mame mai grijulii dau piept copiilor chiar și atunci când aceștia au ajuns la vârsta potrivită pentru a merge la grădiniță. De fapt, nu există dovezi care să susțină convingerea că alăptatul exclusiv ar aduce beneficii sănătății după a patra lună de viață. Dimpotrivă: ca măsură profilactică împotriva alergiilor, bebelușii ar trebui să primească din luna a cincea - pe lângă laptele matern - și piure de legume, fructe și cantități mici de carne. Alăptarea prelungită pe o durată de câțiva ani poate dăuna copilului, deoarece îi creează sentimentul dependenței de mama sa, afirmă unii specialiști, dar subiectul e, deocamdată, controversat.
(Informație O.M.S.)