Ba da! Iubirea rezistă! - Un scenariu salvator

Redactia
- Nu e adevărat că în secolul nostru iubirea e sortită pieirii; că niciun mariaj nu rezistă mai mult de zece ani. Cu puțină bunăvoință, în orice cuplu, dragostea poate să reziste o veșnicie. Cu o condiție: ca focul ei să fie întreținut. Iată câteva reguli menite să ațâțe permanent flacăra -

1. O echipă puternică
Egalitatea este cea mai solidă temelie a unei re­lații reușite, un teren fertil, pe care iubirea se poa­te dez­volta ca o plantă vigu­roasă. Așadar: stimate doam­ne și stimați domni, adorații dvs. nu trebuie să vă adore neapărat. Asta trece, cu timpul. E mult mai important să vă stimați, prețuiți și respectați reciproc, cu toate cali­tățile dvs., dar și cu greșeli, slă­biciuni, cusu­ruri, colțuri și muchii dure. Ca parteneri cu drepturi egale - în pofida deosebirilor dintre dvs. și a diferențelor dintre bărbat și femeie, iubirea vă dă forța de a vă avânta în necu­noscut. Fiecare din cei doi merită respect, așa cum este el. Niciunul nu valo­rează mai mult decât celălalt. Dacă reu­șiți să gândiți astfel, înseamnă că sunteți o echipă cu adevărat pu­ter­nică, pe care iubirea o va suda și mai tare.

2. Echilibrați balanța relației
E nevoie, de asemenea, ca am­bii parteneri să dea și să pri­meas­că la fel de mult, deci să aibă loc un schimb neîntrerupt. Un "troc" echitabil, prin care să vă dăruiți unul altuia timp, tandrețe, gingă­șie, mici favoruri, sex. Să nu în­țelegeți că fiecare ar fi obligat să dea o măsură exactă. Esențialul este ca bilanțul final să fie în echi­libru. "De regulă, cine iubește dă ceva mai mult decât celălalt", ob­servă psiho­te­ra­peuții. "Pe urmă, al doilea dă și el puțin mai mult și așa se extinde schimbul. Pe aceasta se bazează o relație în care amândoi partenerii găsesc satis­facție". Firește că, uneori, împrejurări speciale fac ca unul din cei doi să necesite o porție su­plimentară de afecțiune. Pe ter­men scurt, e în ordine. Însă da­că unul nu face decât să ia, contul relației alunecă periculos în debit pe partea lui și bilanțul se deze­chilibrează. Atunci partene­riatul arată mai curând ca o relație pă­rin­te-copil. Și nu există iubire în stare să ducă multă vreme aseme­nea povară. În același timp, fie­care are voie să dea doar atât cât partenerul primește cu plă­cere. Sufocând pe cineva cu ges­turi de afecțiune, compromiți iarăși echi­librul rela­ției. Însă când dovezile de iubire curg în am­bele direcții, relația e vie. Și fericirea crește.

3. Iubirea se cere păzită și ocrotită
Sigur, la început nu există pro­bleme. Totuși, pentru ca bilanțul să rămână sănătos pe termen lung, iubirea se cere ocro­tită și îngrijită în permanență. Ori­ce relație începe cu un "capi­tal de pornire". Prin schim­bul de iubire, acest capital poate fi majorat. Astfel, legăturile devin mai strân­se și mai stabile. Însă cine nu in­vestește nimic vreme îndelungată își epuizează capi­talul. Atunci iu­birea s-a sfârșit. Prin urmare: mici dovezi de iubire, cel mai bine zilnic - dacă sunteți femeie, gătiți felul lui de mâncare pre­ferat, dă­ruiți-i ultima carte a autorului favorit, priviți împreună cu el me­ciul la televi­zor, deși n-aveți idee de fotbal; dacă sunteți bărbat, ve­niți din când în când acasă cu o surpriză în buzunar. Toate acestea exprimă iubire și aduc puncte în contul relației...

4. Răzbunați-vă, dar cu drag
Încă un pericol: chiar și în jignirile și dezamăgirile reciproce se manifestă nevoia de echi­libru. Ce mi-ai făcut tu mie îți fac și eu ție! Răzbunarea e dulce și, odată ce ți-ai luat avânt, depășești, nu arareori, limita pe care ți-ai pro­pus-o. Replica nu se lasă prea mult aștep­tată, și bilanțul, chiar negativ, urcă ful­gerător, până la înălțimi ameți­toare. Relația se face țăndări. Totuși, se înșeală cine crede că, pentru a preveni ca­tastro­fa, trebuie să ierți cu mă­­rinimie partenerului orice. "Ier­tând, eu anulez egalitatea", spun psiho­logii. Mă ridic deasupra celuilalt, din punct de vedere mo­ral. Asta distruge totul. Mai bine te răzbuni - dar cu iubire. Adică, îi faci celuilalt cu o câtime mai pu­țin decât ți-a făcut el ție. În mo­mentul acela, sunteți chit, bilanțul s-a echilibrat.

5. Îngăduiți-vă un nou început
O ceartă creează înstrăinare și câteodată simți nevoia să te odih­nești de iubire, de prea multă apro­­piere. Dacă au fost situații dificile, conflicte, cel mai bine este ca ambii parteneri să decidă: "Ne îngă­duim un nou început". Uitați tot ce a fost, trăiți mai de­parte fără trecut, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Așa mai dați o șansă iubirii. Iar despre ce a fost înainte nu mai vorbiți niciodată. Nici măcar nu vă mai gândiți.

6. Nu abuzați de cuvinte
Cea mai mare greșeală în care cad multe cupluri este să discute ceasuri întregi, încercând să clari­fice problema. "Așa, lucrurile se agravează tot mai tare", spun spe­cialiștii. Rana sângerează din nou. Deci, spuneți-vă reciproc numai atât: "Închidem subiectul și nu ne mai întoarcem la el!". Aceasta va da fiecăruia dintre cei doi sentimentul că are din nou libertate de mișcare. Vorbiți îm­preună doar despre noutățile zilei - mai mult n-aveți nevoie. Iar une­ori, a tăcea împreună, pur și simplu, a sta alături, fără multe cuvinte, este oricum cel mai fru­mos lucru po­sibil.

7. Păstrați-vă secretele
Feriți-vă să povestiți totul, iar această reținere e binevenită și în alte împrejurări. Cine flecărește, scoțând prea multe din caseta cu intimități, cu gân­duri de taină, nu realizează o apropiere mai mare de partener. Dimpotrivă, nu ara­reori, unele din spu­sele noastre îl rănesc sau îl derutează pe omul de ală­turi. Prin urmare: nu divulgați totul și, mai ales, pro­priile păcate ori poveștile de iubire din trecut. Nu vă apucați să despăturiți vechi scrisorele de dragoste și să citiți din jurnalul dvs. intim. Și nici nu vă dez­vă­luiți în detaliu orice emo­ție spontană și orice stare su­fle­tească. Fiecare să-și păstreze se­cre­tele față de ce­lălalt. Un princi­piu pe care trebuie să-l respecte ambii parteneri. De pildă, cine pretinde mărturisiri com­plete în numele iubirii, declanșează o lup­tă pentru supremație. Iar aceasta va nimici totul.

8. Puneți ordine în viața sentimentală
Asta nu înseamnă în niciun caz să vă ignorați legăturile pre­ce­dente, cu atât mai puțin să vă deni­grați foștii parteneri. Dim­po­trivă! Oricine face parte din viața celor doi parteneri trebuie să fie recunoscut și respectat ca atare. De exemplu, copiii proveniți din­tr-o relație anterioară vor ocupa întotdeauna locul întâi. O a doua căsătorie și o familie compusă au șanse numai acolo unde există toleranță. În concluzie: pentru ca o iubire nouă să poată înflori, e necesar ca vechile relații să fi fost încheiate prin despărțiri duse realmente până la capăt - pe cât posibil, fără prea multe farfurii sparte.

9. Nu pierdeți din vedere legăturile de familie
Adesea este mai dificil ca, pe lângă tre­cutul partenerului, să-i acceptați și familia, originea, pri­vindu-le cu înțele­gere și toleranță. Căci, de pildă, și gâl­ceava necon­tenită cu soacra sau bom­bănitul pe seama cumnatei periclitează relația. Străduiți-vă să vă plasați parte­ne­­rul în șirul rubedeniilor din care se trage, alături de bu­­nica autoritară, care dorea mereu ceva mai bun pen­tru familia ei, alături de unchiul chefliu și tatăl de­­­presiv. Cu această "moștenire" și cunoscându-i legăturile de fa­mi­lie, îl veți vedea, dintr-odată, în­tr-o altă lumină.

10. Nu vă doriți să jucați rolul destinului
Acceptați ceea ce nu poate fi schimbat - și resem­nați-vă cu faptul că influența dvs. asupra celorlalți este limitată. Fiecare om are destinul său personal. Există o limită până la care ne putem implica în des­tinul altuia. Deci: nu încercați întruna să vă schim­bați partenerul. Nu veți putea trans­forma un individ dezor­ga­nizat într-un model de ordine și disciplină, și niciun suflețel duios și labil într-un în­vingător cu sex-appeal. Acțiu­nile neobosite de reedu­care îl vor chinui pe el, iar dvs. vă vor pro­voca, în ultimă instanță, frustrări. Iubiți-l așa cum este. Căci și dvs. tot așa vreți să fiți iu­bită.

DINA BRAN