Între războiul rece și războiul hibrid

Cristian Curte
În primii ani de școală și de viață petrecuți în România lui Cea­ușescu, am învățat două lucruri - că răz­boaiele sunt o constantă a istoriei și că partidul comunist de la noi și de aiurea se luptă continuu pentru... pace.

Acum, partidul comunist nu mai există, dar au rămas în viață - și încă ce viață! -, comuniștii. Culmea e că, deși reformele au început în Ru­sia lui Gorbaciov, tot acolo, la Kremlin, e cea mai mare densitate de foști securiști. Mă rog, KGB-iști. Iar războiul pentru pace continuă "în forță".
Vladimir Putin susține sus și tare că el nu a intervenit în Ucraina. Singurele convoaie pe care vrea să le trimită acolo sunt cele încărcate cu medicamente și alimente. Brusc, Rusia, țara care a înfometat de moar­te milioane de ucraineni între 1932-1933, și care le-a tăiat de câ­teva ori gazele în perioada de după 1989, a ajuns, subit, să nu poată dor­mi de grija lor. În același timp, in­surgenții pro-ruși se dau cu tancuri rusești prin orașe și doboară avi­oane cu rachete care costă mili­oane de dolari. De unde le au nu contează, cel puțin pentru Vladimir Putin, care și-a făcut un calcul sim­plu: câtă vreme nu poartă un răz­boi convențional, dar amenință cu unul, poate, nuclear, nu i se va în­tâmpla nimic. Sau aproape nimic.
O statistică economică publicată de Dan Popa, ziarist la "Hotnews", arată că sancțiunile economice im­puse anumitor țări eșuează în două treimi din cazuri. Dacă vorbim de Rusia, atunci eșecul ajunge la 85% din situații. Mai mult, de-a lungul timpului, statele care au sancționat economic Rusia au avut mai mult de pierdut decât de câștigat. Și a­tunci, știind că toate cancelariile occidentale au acces la astfel de stu­dii, de ce să se deranjeze Vladimir Putin?
Tactica lui, numită de specialiști "război hribrid", a fost testată cu succes de mai multe ori, în trecut. Ce presupune ea? Să trimiți soldați, armament și trupe într-o țară stră­ină, fără a-i declara război. Trupele tale vor sprijini doar facțiuni rebele care luptă pentru "autonomie". Și uite așa, de la războiul rece, în care armele tăceau, dar erau mereu ară­tate, am ajuns la conflicte armate în care, oficial, nicio mare putere nu e im­plicată. Occidentul agită sanc­țiuni economice care nu vor avea niciun rezultat, iar Rusia anexează, de facto, o parte din Ucraina, fără să recunoască asta oficial. Germania e bucuroasă că gazele rusești curg prin conducte, iar Franța e mulțu­mită că îi poate vinde lui Putin nave scumpe, cu care să-și susțină in­dustria.
Singurii perdanți sunt, din nou, est-europenii, care-și văd amenin­țate granițele. De data asta, nu din exterior, ci din interior. Cine știe ce minorități de la noi sau din Repu­blica Moldova se vor trezi că vor au­tonomie cu bani și armament ru­sesc? Și, apoi, să te ții luptă pentru pace!...