Acum, partidul comunist nu mai există, dar au rămas în viață - și încă ce viață! -, comuniștii. Culmea e că, deși reformele au început în Rusia lui Gorbaciov, tot acolo, la Kremlin, e cea mai mare densitate de foști securiști. Mă rog, KGB-iști. Iar războiul pentru pace continuă "în forță".
Vladimir Putin susține sus și tare că el nu a intervenit în Ucraina. Singurele convoaie pe care vrea să le trimită acolo sunt cele încărcate cu medicamente și alimente. Brusc, Rusia, țara care a înfometat de moarte milioane de ucraineni între 1932-1933, și care le-a tăiat de câteva ori gazele în perioada de după 1989, a ajuns, subit, să nu poată dormi de grija lor. În același timp, insurgenții pro-ruși se dau cu tancuri rusești prin orașe și doboară avioane cu rachete care costă milioane de dolari. De unde le au nu contează, cel puțin pentru Vladimir Putin, care și-a făcut un calcul simplu: câtă vreme nu poartă un război convențional, dar amenință cu unul, poate, nuclear, nu i se va întâmpla nimic. Sau aproape nimic.
O statistică economică publicată de Dan Popa, ziarist la "Hotnews", arată că sancțiunile economice impuse anumitor țări eșuează în două treimi din cazuri. Dacă vorbim de Rusia, atunci eșecul ajunge la 85% din situații. Mai mult, de-a lungul timpului, statele care au sancționat economic Rusia au avut mai mult de pierdut decât de câștigat. Și atunci, știind că toate cancelariile occidentale au acces la astfel de studii, de ce să se deranjeze Vladimir Putin?
Tactica lui, numită de specialiști "război hribrid", a fost testată cu succes de mai multe ori, în trecut. Ce presupune ea? Să trimiți soldați, armament și trupe într-o țară străină, fără a-i declara război. Trupele tale vor sprijini doar facțiuni rebele care luptă pentru "autonomie". Și uite așa, de la războiul rece, în care armele tăceau, dar erau mereu arătate, am ajuns la conflicte armate în care, oficial, nicio mare putere nu e implicată. Occidentul agită sancțiuni economice care nu vor avea niciun rezultat, iar Rusia anexează, de facto, o parte din Ucraina, fără să recunoască asta oficial. Germania e bucuroasă că gazele rusești curg prin conducte, iar Franța e mulțumită că îi poate vinde lui Putin nave scumpe, cu care să-și susțină industria.
Singurii perdanți sunt, din nou, est-europenii, care-și văd amenințate granițele. De data asta, nu din exterior, ci din interior. Cine știe ce minorități de la noi sau din Republica Moldova se vor trezi că vor autonomie cu bani și armament rusesc? Și, apoi, să te ții luptă pentru pace!...