- Ordonanța care consfințește traseismul este de fapt consecința lipsei de moralitate din politica românească. În felul lui, Victor Ponta avea dreptate să ceară o clarificare după ce alegerile au fost câștigate sub sigla USL, iar doi ani mai târziu PNL s-a retras și a trecut în tabăra adversă, aliindu-se cu PDL. În plus, după ruperea USL, a apărut, stimulat masiv de PSD, și partidul lui Călin Popescu-Tăriceanu, PLR, iar Dan Voiculescu a fost condamnat la închisoare, ceea ce ar putea determina și unele evadări din PC. Miza o reprezintă, deci, aleșii locali ai PNL, nicidecum ai PDL, care sunt puțini și nu pot influența în prea mare măsură deciziile consiliilor locale. Înainte de marea confruntare electorală, pe care Victor Ponta ar putea s-o piardă în fața unui candidat convingător al dreptei (care deocamdată nu a apărut), PSD are deci nevoie de strângerea rândurilor în teritoriu, acolo unde se fac marile potlogării, cum ar fi turismul electoral și mituirea alegătorilor. Autoritățile locale trebuie să fie loiale și poliția surdă și oarbă pentru ca toate neregulile să poată fi duse până la capăt, ca la referendumul din 2012, de care s-a ocupat DNA. Pentru o operațiune de asemenea amploare nu este suficient să promiți verbal susținerea, trebuie să fii înregimentat, deci ușor de șantajat cu repartiția fondurilor de la buget. PSD știe bine că aleșii locali nu sunt motivați de convingeri politice, ci de interese materiale, și nu are de gând, de pildă, să aloce fonduri consiliilor cu noi majorități PNL-PDL, care acordă contractele de utilitate publică altor firme decât celor care aparțin clientelei PSD. În plus, partidul domnului Ponta trebuie să știe exact pe câți oameni contează în teritoriu, pentru a ști și câte voturi își poate permite să cedeze către PLR, pentru a legitima un satelit cu spoială liberală și substanță oportunistă de ultimă speță, care va putea contribui la nimicirea, în final, a ceea ce a mai rămas din PNL. Și în tulburata istorie a secolului trecut, comuniștii au știut foarte bine să se folosească de cozile de topor din alte partide, dar în România post-decembristă, această practică a devenit o adevărată artă!
Desigur, manevrele PSD pe plan local sunt importante, dar nu decisive pentru rezultatul final al alegerilor prezidențiale: dacă va câștiga președinția, Victor Ponta va datora victoria sa dreptei, care a fost incapabilă să trimită în arenă un candidat credibil, mizând neinspirat pe Klaus Johannis. În rest, nu putem decât să ne îngrozim în fața unei ordonanțe care aruncă în aer statul de drept, suspendând, prin voința guvernului, o lege adoptată de parlament, fără a supune tema în cauză unei minime dezbateri publice. Adăugăm prestația lamentabilă a Avocatului Poporului Victor Ciorbea, care refuză să sesizeze Curtea Constituțională cu privire la ordonanța traseismului, și avem tabloul complet al simulacrului de democrație care se instaurează în România sub guvernarea PSD.
- Guvernul Victor Ponta a făcut două nominalizări pentru funcția de comisar european, care revine României. Cum apreciați maniera - în secret - în care premierul a făcut aceste nominalizări? Care este miza acestei manevre: sabotarea lui Dacian Cioloș și impunerea unui om al PSD, Corina Crețu? Și cum credeți că este percepută România la Bruxelles de pe urma ei?
- În privința nominalizării pentru funcția de comisar european din partea României, autoritățile au jucat un teatru prost și păgubos pentru țara noastră. De la bun început trebuie spus că avem de a face cu un blat între Traian Băsescu și Victor Ponta: ca să nu se spună că face jocul premierului, cu care logica electorală îi dictează să fie în război, șeful statului a propus înnoirea mandatului lui Dacian Cioloș la Agricultură, deși știa bine de la președintele CE, Jean-Claude Juncker, că păstrarea funcției este imposibilă; la rândul său, Victor Ponta nu a spus inițial nimic despre intenția sa de a o nominaliza pe Corina Crețu pentru funcția de comisar european, părând că este de acord cu nominalizarea domnului Cioloș. Circul dâmbovițean a durat câteva luni și nimeni nu mai înțelegea nimic, până când ne-am trezit că stâlpul de nădejde al popularilor europeni în România, Traian Băsescu, acceptă un candidat din partea socialiștilor europeni, fără să se întrebe măcar cât de competent este acesta. Trebuie să recunoaștem că exigențele președintelui față de competențele oficialilor români sunt extrem de inegale!
Rezumând, Dacian Cioloș a fost propus de formă pentru Agricultură, iar președintele i-a lăsat mână liberă lui Victor Ponta. Cu alte cuvinte, un blat perfect între palate, compatibil cu cel din campania electorală, în care Traian Băsescu îl atacă pe Victor Ponta doar pentru a-i conferi legitimitate de adversar al "băsismului" și pentru a monopoliza, împreună cu premierul și cu Elena Udrea, scena mediatică. Nimeni și nimic nu mai încape pe ecrane, decât disputele dintre cei trei și platitudinile pe care le debitează pe rând.
Până la urmă, am putea trece cu vederea această manevră, dacă ar fi vorba de un candidat valoros, care să ne reprezinte cu cinste la Bruxelles. Din păcate, candidatul nostru este un politruc, un om politic fără substanță, care s-a remarcat ca purtător de cuvânt și protejată a lui Ion Iliescu, a "strălucit" printr-o bizară istorie de amor pe e-mail cu Colin Powell și nu a deținut vreodată o funcție executivă. În plus, nici ca europarlamentar nu s-a distins în vreun fel, neexistând niciun proiect de lege (directivă), care să fi fost inițiată de ea. Pe scurt, un personaj mediocru, a cărui ascensiune se datorează exclusiv înaltului patronaj politic al lui Ion Iliescu. Cu astfel de reprezentanți este de la sine înțeles că nu putem decât să ne facem de râs în Europa, ceea ce, fără îndoială, Traian Băsescu știe foarte bine, că doar el ne-a explicat, de atâtea ori, care sunt exigențele europene. Celor care au crezut că președintele este promotorul acestor exigențe nu le rămân acum decât regretele, iar României nu-i rămâne decât rușinea de a nu fi capabilă să trimită la Bruxelles un personaj valoros.