Harta minții
În aprilie 1983, dispărea din Alton, un orășel din Illinois, tânăra Mary Lou Cousett. Căutările de cinci luni ale polițiștilor prin împrejurimi rămân fără rezultat, și nicio pistă serioasă privind dispariția ei nu a putut fi descoperită. Cu cât trecea timpul, cu atât poliția și familia fetei dispărute se temeau că totul va avea un sfârșit tragic. Cu toate acestea, un informator le sugerase polițiștilor că prietenul fetei, Stanley Holliday, era direct implicat în dispariție, adăugând că cercetările s-ar fi putut concentra cu folos în jurul unei porțiuni precise din autostrada 155, și anume, la sud de Peoria. Aceste informații se potriveau cu bănuielile celor din anturajul tinerei Mary Lou Cousett: părinți și prieteni, erau cu toții de acord că Stanley Holliday era un personaj dubios, ba chiar un răufăcător. Drept urmare, Holliday a fost arestat și pus sub pază severă, dar, din lipsă de probe, a trebuit să fie eliberat, fără a putea fi inculpat.
Eliberarea singurului suspect al cazului a făcut să crească tensiunea printre apropiații dispărutei. Drept răspuns la o asemenea frustrare, poliția a hotărât să joace și ultima carte. S-a apelat la Greta Alexander, binecunoscută pentru puterile sale paranormale, care era din localitatea vecină, Delavan.
Fără a fi sigură că va avea o contribuție determinantă în acest caz, Greta Alexander a acceptat, totuși, să încerce. De cum a sosit la Alton, ea a cerut hărțile topografice ale regiunii, în care apăreau zonele deja investigate de poliție. Pe urmă, și-a plimbat îndelung degetele peste suprafața fiecărei hărți. După ce a ieșit din concentrare, Greta Alexander a declarat că spiritul ei percepuse o descoperire pe care și poliția avea să o facă într-un viitor apropiat. Mâna îi rămăsese fixată pe un perimetru al hărții situat la est de Alton, porțiune care fusese deja săpată și cercetată cu atenție. Ofițerii de poliție prezenți la experiment s-au îndoit că noi săpături ar fi putut să schimbe datele obținute deja. Dar cum metodele "ortodoxe" eșuaseră, au hotărât să mai facă o ultimă încercare. Au organizat, prin urmare, în ziua de 14 noiembrie, ultimele săpături în comitatul Tazewell. Surpriză: în timp ce străbătea pădurea, un colaborator al poliției, Steve Trew, a observat că din pământ ieșea ceva. Acest "ceva" era o bucată de picior. Au scos numaidecât la iveală o grămadă de oseminte, identificate ca fiind ale lui Mary Lou Cousett. Victima fusese băgată într-o groapă făcută la repezeală, la o distanță mai mică de un kilometru de autostrada 155. Iar atunci când Stanley Holliday a fost confruntat cu aceste descoperiri, a cedat psihic și a mărturisit că-și lovise prietena, deoarece fusese beat. Tânăra nu-și mai revenise.
Exactitatea cu care Greta Alexander a dat detalii în legătură cu împrejurările în care s-au făcut macabrele descoperiri i-a uimit pe polițiști: 22 din cele 24 de predicții făcute de atunci înainte de această femeie au fost "ținte atinse".
De pildă, Greta spusese că, într-o cercetare anterioară a terenului, cineva care purta niște "cizme ciudate" mersese pe lângă cadavru. Poliția a verificat și a confirmat: unul dintre voluntarii veniți să ajute la cercetările din această zonă purtase cu acest prilej "niște cizme de pompier, mai mult decât uzate, bune de-aruncat la gunoi". Alexander mai anunțase că trupul va fi găsit lângă punctul de întâlnire a trei drumuri și că fusese despărțit de cap. Ceea ce așa și era.
Trăsnită de fulger
Folosirea unor persoane ca Greta Alexander a devenit, pentru polițiștii din întreaga lume, o practică obișnuită. Acești asistenți neobișnuiți sunt numiți sugestiv detectivi psihici. Mediumurile pot opera în diverse feluri, dar majoritatea lor acordă prioritate unei singure metode pentru a "colecta" informații. Unii visează noaptea desfășurarea evenimentelor, alții percep situații - trecute sau viitoare - în stare de trezie totală. Alții folosesc o altă metodă, cunoscută sub numele de psihometrie. Această tehnică se întemeiază pe un principiu simplu: lucrurile personale ale fiecăruia dintre noi înmagazinează vibrații la care mediumul se poate conecta. În general, prin atingerea obiectelor personale ale prezumptivului criminal sau ale victimei, mediumul primește niște semnale-imagini, în unele cazuri, mesaje, care pot să constituie indicii de o importanță capitală.
Un medium ca Greta Alexander, de pildă, are însușirea de a vizualiza de la distanță un loc și împrejurimile lui, cu o precizie extraordinară. Această remarcabilă aptitudine a "viziunii la distanță" pare a nu fi tulburată de constrângerile timpului: după câte se pare, Greta se poate "branșa" la evenimente viitoare sau trecute, fără probleme.
Nimeni nu știe cum se dezvoltă o asemenea aptitudine. Cât despre Greta Alexander, ea crede că deține aceste capacități psihice din 1961, an în care a fost lovită de un fulger. "După această întâmplare, am trăit experiențe anormale. Am început să am premoniții mult mai clare decât înainte".
Îndoieli și adversități
În ciuda succeselor evidente înregistrate de detectivii "psi", testele realizate în laboratoare pentru detectarea aptitudinilor mediumurilor sunt sceptice. Doi parapsihologi, profesorul Charles Tart și Jeffrey Smith, care l-au testat pe detectivul psihic german Peter Hurkos, au tras concluzii (publicate în revista "Societății Americane de Cercetări Psihice") fără echivoc: "Nu găsim nicio percepție extrasenzorială activă în această experiență".
În fața unei constatări științifice negative ca aceasta, mediumurile invocă faptul că un laborator "aseptic" nu reprezintă un teren favorabil pentru exercitarea aptitudinilor psihice.
Asemenea teste sunt plictisitoare și se desfășoară într-un climat de suspiciune ce nu incită subiectul "psi" la o atitudine pozitivă. Un medium este performant atunci când se află în stare de concentrare, "pe fază", atunci când aptitudinile sale sunt folosite așa cum trebuie.
Este puțin probabil totuși că - așa cum susțin unii savanți neîncrezători - succesele mediumurilor ar ține numai de întâmplare. În cazul reușitelor Gretei Alexander sau ale francezului Jean-Louis Crozier, de pildă, simpla coincidență este imposibilă. De altfel, de ce polițiștii din întreaga lume fac din ce în ce mai mult apel la mediumuri, pentru a-i ajuta în cazurile nerezolvate de ei prin metodele anchetei tradiționale?
Dificultatea de a oferi o dovadă științifică a percepției extrasenzoriale și a detectării psihice nu va putea repune în discuție rezultatele pozitive obținute până acum în toată lumea.
ARGUMENTE
Profil suspect
Într-un articol publicat în revista britanică "Psyhic News", se dădea știrea-bombă că un individ poreclit "Unabomber" (foto), și care vreme de 17 ani a terorizat instituțiile americane cu amenințările și scrisorile lui capcană, fusese identificat de mai mulți vizionari britanici. Theodore Kaczynski, agent FBI, a trimis o scrisoare despre "Unabomber" unui prieten american, rezident în Anglia, Walter Smith . Acesta a contactat douăsprezece mediumuri locale și le-a interogat, pe fiecare în parte, folosind scrisoarea ca pe un instrument psihometric pentru localizarea psihică a lui "Unabomber". Raportul obținut, foarte amănunțit, corespundea descrierii suspectului, în sfârșit arestat în aprilie 1996. La citirea raportului, Kaczynski a declarat stupefiat: "Pot afirma cinstit că m-au făcut să cred în parapsihologie".
Cazul baronului Empain
Parapsihologul Jean-Pierre Girard a lucrat cu succes la un caz celebru: dispariția baronului Edouard-Jean Empain, ridicat de la domiciliul său, de pe str. Foch din Paris, la 23 ianuarie 1978. Baronul Empain făcea atunci parte din conducerea puternicului grup industrial "Empain-Schneider", iar răpitorii pretinseseră o răscumpărare colosală pentru acea vreme: 100 de milioane de franci francezi! Contactat de un asociat al baronului pentru a sprijini ancheta poliției, J.P. Girard a cerut să fie condus în biroul industriașului, pentru a se "impregna" cu ambianța de lucru a celui răpit și pentru a atinge obiectele pe care acesta le folosea zilnic (mapa de pe birou, presse-papier-ul). Pe urmă, a cerut o fotografie, un pulover și o scrisoare scrisă de mâna baronului, pentru a efectua - la locuința lui - un studiu psihometric pe baza acestor trei elemente. Datorită acestei tehnici - constând în a se concentra asupra unui obiect, în scopul de a stabili un contact psihic cu anumite informații aflate "în memoria" obiectului - J.P. Girard a dat următoarele lămuriri: portretul unui bărbat desenat cu precizie, localizarea baronului, undeva pe lângă Savigny-sur-Orge și descrierea unei case ce-avea în fundul grădinii un rezervor-cisternă.
Când, la 26 martie 1978, poliția i-a arestat pe răpitori și l-a eliberat pe baronul Empain, indicațiile lui Jean-Pierre Girard au fost confirmate: casa în care fusese ținut ostatecul avea un rezervor-cisternă, era situată chiar în Savigny-sur-Orge, iar portretul-robot desenat corespundea perfect unuia dintre frații Cayole, autorul principal al răpirii.
MARTOR: Colin Wilson
Colin Wilson, criminolog și scriitor celebru, încearcă să explice puterile detectivilor psihici.
"Detectivii psihici lucrează diferit, cea mai folosită metodă fiind telepatia. Mediumurile afirmă deseori că văd despre ce este vorba în vis, ori când au contact cu spiritele care le furnizează informații din lumea lor. De ce nu? Facultățile minții omenești, aptitudinile noastre sunt mult mai întinse și mai profunde decât credem sau decât știm. Aceste capacități sunt conștientizate în proporție redusă, ele asemănându-se cu icebergul, din care o bună parte rămâne necunoscută. Intuiția este un factor pe care ar trebui să-l luăm în considerare, așa cum facem cu clarviziunea și premoniția".
- Cum apreciați atitudinea poliției față de detectivii psihici?
- De câtva timp, poliția a devenit mult mai des-chisă față de ideea de a recurge la serviciile unor mediumuri. Această deschidere a avut rezultate pozitive, mediumul scoțând la iveală câte un element util anchetei sau dând câte o informație, pe care poliția n-o divulgase publicului larg. Imaginea globală a detectivilor psihici este umbrită, încă, de câte unii "iluminați", care îi fac uneori pe anchetatori să piardă timp prețios, îndrumând, cu toată bunăvoința, ancheta pe piste false.
MARTOR: Robert Dubois
Robert Dubois este reprezentantul poliției din comitatul Tazewell (Illinois, SUA), care a contactat-o pe Greta Alexander, pentru a ajuta criminaliștii în rezolvarea cazului Cousett.
"Noi mai lucraserăm împreună și nu era primul caz pe care i-l prezentam. Îmi amintesc că am chemat-o și-am întrebat-o: «Avem în comitat un cadavru?». Iar ea mi-a răspuns numaidecât: «Da», și ne-a făcut rapid o descriere completă a cazului. Toate informațiile coincideau cu ceea ce știam despre dispărută".
- Cum îi evaluați prestația?
- Când este vorba de Greta, prestația este fie 100% bună, fie 100% proastă. N-a existat niciodată vreun stadiu intermediar. În cazul de față, prestația ei a fost 100% bună.
- D-na Alexander are o aptitudine reală sau este vorba doar de simple coincidențe?
- Este un medium foarte puternic. În afară de amănunte privind hainele purtate de victimă, ea ne-a descris și poziția trupului, și unde se afla capul. Ea știa totul și nu există o altă explicație pentru faptul că ne-a oferit atâtea detalii de identificare.
- Ați fost vreodată criticat pentru că ați folosit mediumuri?
- Nu, niciodată. Avem numai de câștigat de pe urma lor, și absolut nimic de pierdut. Dacă mediumul dă informațiile necesare sau insistă asupra unor elemente ce-au fost neglijate, atunci vom progresa. Dacă nu este exact, atunci n-avem nimic de pierdut. Dar a chema pe cineva ca Greta nu înseamnă că am înlocuit cercetările clasice pentru poliție.
Spionii Psi
Abilitatea de a detecta imaginar evenimente petrecute la distanță nu a fost folosită doar în scopuri civile, ci și militare. În Menlo Park, din Silicon Valley, la sud de San Francisco, se află un institut care a fost, ani de zile, adăpost, pentru cercetări psihologice secrete din SUA: "Standford Research Institute", cunoscut și sub numele de SRI internațional. (Litera grecească Psi se pune, în lumea științei, ca simbol pentru însușiri și activități paranormale.). Cercetările Psi, despre a căror existență s-a aflat public abia în anul 1995, au fost demarate de serviciile secrete americane încă din 1970 și au avut drept scop identificarea unor fenomene aflate la distanță. Pe vremea aceea, America se afla în perioada războiului rece cu Rusia și se zvonea tot mai des că Moscova făcea de multă vreme experimente paranormale și că rușii erau foarte avansați în zona spionajului Psi. Reacția americană nu a întârziat și așa s-a născut un program ultrasecret al CIA, intitulat "Spionii Psi".
Remote Viewing
După 28 noiembrie 1995, ziua în care directorul de atunci al CIA, Robert Gates, a anunțat finalizarea (după 23 de ani) a programului Psi, cercetările au fost date publicității. Așa s-a aflat despre elaborarea unei tehnici menite să faciliteze activitățile telepatice, numită "Remote Viewing" (identificare la distanță). Cu ajutorul ei, persoane cu însușiri extrasenzoriale puternice erau antrenate să furnizeze informații tot mai exacte despre diverse locații sau oameni, cel mai adesea de interes militar.
Un geniu PSI: Pat Price
Fost comisar de poliție și viceprimar în Los Angeles, Pat Price a fost un as al spionajului PSI. În topul activităților sale s-a aflat identificarea, prin concentrare și vizualizare puternică, a unei baze militare din Kazahstan. Descrierea lui a coincis în detaliu cu o fotografie a zonei, realizată la fața locului, de un spion. Mai mult decât descrierea bazei, Price a informat CIA-ul despre faptul că bombele aflate la baza rusească erau fabricate cu material nuclear. Din păcate, Pat Price nu s-a bucurat multă vreme de talentul lui: a murit, cu totul inexplicabil, în 1975. Ucis la distanță, de un omolog rus? În URSS, telepatia a fost folosită, nu o dată, ca armă letală împotriva indivizilor incomozi.