Dacă e octombrie, e FILIT! O știu toți iubitorii de literatură, încă de anul trecut. Încă de la prima ediție, Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași a ridicat ștacheta foarte sus. Anul acesta, însă, chiar și cele mai entuziaste așteptări au fost depășite. A găzduit aproape 450 de invitați (scriitori, editori, traducători, jurnaliști și bloggeri), sosiți din 18 țări care au adus în locațiile implicate un total de 35.000 de participanți. Cifre uriașe care plasează FILIT în top 3 al celor mai bune festivaluri din Europa și, în mod cert, pe locul întâi în spațiul est-european. Un eveniment dinamic, la cel mai înalt nivel, gândit și inițiat de trei scriitori ieșeni (Dan Lungu, Florin Lăzărescu și Lucian Dan Teodorovici) și care de anul acesta s-a desfășurat sub Înaltul Patronaj al Reprezentanței Comisiei Europene în România. "Formula AS" a fost acolo și a votat 8 lucruri care au făcut diferența, care au pus Iașiul pe harta literaturii și care ne-au făcut să vrem să ne întoarcem și la anul.
1. Seara dedicată scriitorului Mircea Cărtărescu
Rar am avut ocazia să-l vedem pe Mircea Cărtărescu vorbind atât de deschis despre viața, angoasele, bucuriile și obsesiile lui. Seara de sâmbătă a adus în sala Teatrului "Vasile Alecsandri", umplută până la refuz, un vorbitor fără cusur. Ne-a dăruit bucuria mult așteptată de a vorbi pe față despre lucrurile cu adevărat importante. Am plecat de acolo, și eu, și prietenii mei, încărcați de emoție și curățați de zgură. Și ne-am bucurat că, timp de două ore, am putut uita de noi, cu totul cuceriți de poveștile despre literatură, muzică, dragoste și normalitate. Am aflat și că Mircea Cărtărescu scrie din nou. Despre romanul din care a dat deja gata mai bine de 400 de pagini, în care - după spusele proprii - mai mult ca oricând, inima lui s-a dezgolit. A mai mărturisit și că îl consideră primul, cu adevărat important, după Orbitor.
2. Bursele pentru traducători
Pentru că FILIT este nu doar un festival de literatură, ci și unul de traducere, gândit de la bun început ca o punte de legătură între tinerii scriitori români și traducătorii de peste tot, Festivalul a instituit de anul acesta o serie de burse. Se numesc Rezidențele Filit și sunt șase la număr. Două la Iași, la Casa Pogor, două la Memorialul Eminescu de la Ipotești și alte două la hotelul Belvedere de la Vatra Dornei, un mic hotel cochet, care acum mulți ani era casa de vacanță și de creație a scriitorului Lucian Blaga. Festivalul plătește transportul internațional și 500 de euro pe lună, în timp ce partenerii implicați pun la dispoziție spațiul. Sunt burse valabile tot timpul anului, în orice anotimp - inițiativă extraordinară, ce le oferă traducătorilor străini ocazia de a lucra fără bătaie de cap, iar literaturii române șansa de a ieși mai des în lume.
3. Show-ul lui Guillermo Arriaga
Marius Chivu, critic literar și poet:
"Faptul că l-am cunoscut personal pe Guillermo Arriaga, scriitor și scenarist mexican, asta după ce acum câțiva ani făcusem cu el un interviu prin e-mail, și că am putut să-i adresez din nou întrebări, de data asta chiar pe scena Teatrului Național din Iași, ei bine, pentru mine a fost evenimentul literar al anului. Ca toată lumea, am văzut filmele pentru care a scris scenariile (toate cinci), dar i-am citit și cărțile traduse la noi (toate trei), așa că, înainte de evenimentul de la FILIT, nu-mi imaginam că există vreo persoană mai potrivită să-l modereze. Dincolo de literatură și artă, însă, a fost important faptul că ne-am plăcut reciproc și ca oameni, iar chimia dintre noi s-a văzut și pe scenă. Deși am avut mari emoții la început (n-am mai moderat nicio întâlnire în fața unui public de 700 de oameni), m-am relaxat suficient încât să și improvizez. Iar Guillermo Arriaga a fost realmente impresionat de oamenii care au venit să-l vadă și s-a simțit dator să facă spectacol. A vorbit despre literatură, filme, vânătoare, a spus bancuri, a răspuns întrebărilor din public, a dat sfaturi, a făcut confesiuni și, mai ales, a fost foarte cald. (Nu e de mirare că a doua zi, cărțile lui s-au epuizat din toate librăriile Iașiului.) Va fi, probabil, momentul meu favorit de la FILIT pentru mulți ani. Noroc că există înregistrarea întâlnirii pe YouTube, altfel m-aș îndoi că a ieșit atât de bine."
4. Echipa de voluntari
Fără ei, fără cele 150 de persoane care și-au pus timpul la dispoziție voluntar, ca să-i întâmpine pe scriitori și jurnaliști și să le ușureze șederea la Iași, Festivalul n-ar fi fost același. Am descoperit între ei elevi olimpici, de liceu, premianți și iubitori de literatură, și chiar tineri poeți, copii frumoși, care i-au surprins plăcut pe invitații străini. Ne-am împrietenit cu ei. Și, dacă ne-am simțit cu adevărat bine primiți la Iași, se datorează, în mare măsură, și entuziasmului cu care ne-au întâmpinat pe peron, după un an distanță.
5. Concertele de după
Matei Florian, scriitor:
"Abia când am ajuns la concertul trupei Kumm, mi-am dat seama că nu pot altfel. Că după toate întâlnirile cu liceeni, scriitori, cititori sau, pur și simplu, prieteni, ceva îmi lipsește. Că nu-i de ajuns să mă aud vorbind despre soarta literaturii, că o fi frumos să dau autografe, că o fi și mai frumos să ascult poezia recitată de poeții care au scris-o, dar că, fără muzică, un festival de literatură nu poate fi întreg. Că muzica, atunci când e cântată de-adevăratelea, e calea cea mai simplă și cea mai directă de a ajunge în inima lucrurilor. Le mulțumesc celor de la Kumm că m-au lăsat, noaptea târziu, să zbor liniștit deasupra Iașiului. Cum țin să le mulțumesc și celor de la Fine, It's Pink că în ultima seară de festival, atunci când, pâș-pâș, am fugit de la o masă festivă, m-au ajutat, cu muzica lor, să-mi găsesc niște aripi zdrențuite, cu care să plutesc în rotocoale largi, prin cortul FILIT. Festivalul ăsta n-ar fi fost la fel fără ei. Și nici eu."
6. Ziarul festivalului
Un adevărat tur de forță jurnalistic și o oglindă a festivalului, cotidianul Filit a apărut zilnic, în 16 pagini dense de informații, care au acoperit mai mult de 80% din evenimentele zilei precedente. Jos pălăria, pentru o echipă profesionistă și foarte eficientă, gata să alerge pe teren toată ziua, pentru ca seara, târziu, după ce ultimul eveniment se încheia, în jur de ora 22, să se pună pe scris în ritm de maraton, până după miezul nopții, când ziarul pleca la tipografie. Am surprins de multe ori scriitori și traducători întrebând unde mai pot găsi un exemplar, și asta e, probabil, cea mai reconfortantă recompensă pentru autorii relatărilor și ai interviurilor.
7. Întâlnirile de la liceu
Laure Hinckel, traducătoare:
"Am avut ocazia să particip la mai multe întâlniri ale scriitorilor cu tineri liceeni, fie că e vorba de scriitoarea Sarah Delijani, de Matei Vișniec sau de Guillermo Arriaga, și de fiecare dată, scriitorii s-au arătat extrem de încântați de contactul cu elevii. Foarte maturi acești copii, care păreau toți studenți la filologie. Și foarte mulți tineri în public, cum nu am mai văzut niciodată, nicăieri. Cred că e unul din punctele forte ale festivalului, ceva specific lui, ce nu am mai văzut la niciun festival din Europa. În Franța, cel puțin, întâlnirile literare au un aer vetust, cei prezenți sunt, cel mai adesea, persoane în vârstă. Scriitorii sunt puși pe scenă cu un moderator, care nu le lasă timp să răspundă cât vor, sau lăsați singuri la o măsuță, unde dau autografe. Or, aici, la Iași, relația cu publicul a fost extraordinară. Alchimia a funcționat, poate și pentru că ieșenii sunt mai calzi și mai molcomi. Sau poate, pur și simplu, pentru că, atunci când totul merge ca pe roate, ți-e mult mai ușor să te destinzi."
8. Casa Poeziei
Pentru că poezia merita un spațiu numai al ei, Casa Dosoftei, minunăția cu pridvor și arcade din Iași, ce a găzduit în secolul al XVII-lea prima tiparniță din Moldova, și-a deschis anul acesta pentru prima oară porțile, pentru FILIT. 20 dintre cei mai importanți poeți români s-au întâlnit în fiecare zi cu publicul, în căsuța de piatră de lângă Palatul Culturii. Coordonați și organizați de poeta și traducătoarea Corina Bernic, au recitat poezii, au discutat și au răspuns la întrebări. Și tot acolo, în prima zi a festivalului, a fost proiectat un documentar. Realizată de ieșeanul Matei Bejenaru, pelicula a surprins reîntoarcerea poetului Emil Brumaru la Dolhasca - satul în care a profesat ca medic în tinerețe și în care a început să scrie - după aproape patru decenii.