Bomba din putinică: MURĂTURILE

Ilie Tudor
- Sunt o specialitate românească, despre a cărei valoare vindecătoare se știa, până de curând, prea puțin. Cercetări de ultimă oră au arătat că varza, gogonelele, pepenele sau castraveții murați, sunt medicamente redutabile, în prevenirea și vindecarea unor boli, altfel extrem de greu de tratat -

Aparent banalul proces de murare a legu­melor este, în realitate, un lanț de zeci de reacții biochimice, în urma cărora rezultă substanțe cu un potențial terapeutic extraordinar. Multă vreme, oamenii de știință au ignorat aceste alimente tradiționale, deși erau obținute printr-o suc­cesiune de procese care pot rivaliza cu cele mai sofis­ticate sinteze ale medicamentelor alopate. Pentru pri­ma oară, murăturile au atras atenția în urmă cu aproa­pe două decenii, când un studiu făcut în Polonia a arătat că femeile din zonele rurale ale țării au o adevă­rată imunitate la cancerul de sân și de col uterin. Prin comparație, polonezele care trăiau în alte colțuri ale lumii, renunțând la dieta tradițională, erau la fel de vulnerabile la cancer ca media înregistrată în Europa. Secre­tul: femeile care trăiesc în Polonia consumă, în medie, câte 30 de kilo­grame de varză acră pe an - un record mondial, care se traduce și în reduce­rea cu peste 50% a incidenței cance­rului la sân, dar și a altor cancere cu determinare hormonală.
Pornind de la aceste prime obser­vații, studiile s-au extins și, rând pe rând, s-a des­coperit că gogonelele mu­rate atacă virușii he­patitici, cono­pida murată împiedică anu­mite mu­tații celulare și stopează procesele de îmbătrânire, în timp ce castraveții murați combat diabetul și reglează valorile coleste­rolului. Fiecare tip de legumă murată conține virtuți tera­peutice extraordinare, pe care acum, în sezonul rece care tocmai începe, e bine să le știm.

Scurt istoric

În Europa, destul de puține țări (între care la loc de frunte se află România) au o tradiție străveche și bo­gată în prepararea și consu­mul murăturilor. În schimb, pe alte meridia­ne, acest proces de conservare și de sporire a valorilor nutritive ale diferitelor vege­tale a fost desco­perit și folosit neîntrerupt, vreme de milenii. Aproape toate civilizațiile importante au cu­noscut aceste su­per-ali­mente:
* China - se pretinde a fi descoperitoarea pro­cesului de murare, iar dovezile arheologice arată că, într-adevăr, de mai bine de trei milenii, pe acest teri­toriu se fabrică murături. Cel mai frec­vent sunt consumate: ridichea neagră, ardeiul iute, semințele de muștar chine­zesc și varza chinezească.
* India - și aici, procesul de mu­rare este folosit de milenii în multe zone. Indienii folosesc la murături și în pre­zent ghimbirul, ardeiul iute, ustu­roiul și fructele de mango.
* Mesopotamia - este o țară antică, care înglo­ba actualele teritorii ale Turciei, Siriei și Irakului. Aici au fost găsite cele mai vechi vestigii care atestă folosirea procesului de murare, încă de acum 4000 de ani. De aici ne vin tradiția folosirii castraveților în mură­turi, dar și sistemul de condi­mentare cu cimbru, foi de dafin și us­turoi.
* Tracii - de la ei se păstrează până astăzi tradiția verzei, a castraveților și mor­covilor murați, folosite atât ca re­medii interne, cât și externe.
* Arabii - au moștenit, se pare, de la mesopo­tamieni meș­te­șugul preparării castraveților și a sfeclei murate. În prezent, ei fol­osesc ca murături: pepenii, vinetele, castraveții, dar și prunele crude sau migdalele verzi.
Pornind de la aceste tradiții, murăturile au intrat în vizorul oamenilor de știință care au vrut să vadă ce se ascunde dincolo de gustul și aromele lor plăcute.

Motive științifice pentru a consuma murături

Multă vreme s-a crezut că prin murare, legumele și fructele își pierd proprietățile, devenind niște ali­mente moarte, total lipsite de proprietăți terapeu­tice. Ei bine, în realitate, lucrurile stau exact invers: prin murare, anumite calități vinde­cătoare ale vegetalelor sunt am­plificate și chiar apar substanțe active noi, foarte puternice.
* Păstrează vitaminele ori­ginare - chiar și vita­minele foarte sensibile, cum ar fi vitamina C sau cele din com­plexul B, sunt păs­trate în pro­por­ție de peste 50% în murăturile pre­parate cas­nic.
* Păstrează întreaga canti­tate de minerale și oligoelemente - fie că vorbim de potasiu, de si­liciu, de se­leniu sau calciu, aces­te substanțe im­portante pentru organism sunt păs­trate intacte și, mai mult decât atât, devin mai ușor asimilabile.
* Sunt foarte sărace în ca­lo­rii - microorga­nismele care pro­duc pro­ce­sul de fermentare (acri­re) a mură­turilor con­sumă multe din zaharurile legu­melor și fructelor, făcându-le printre cele mai puter­nice alimente anti-obezitate.
* Conțin probiotice naturale - așa-numitele bac­terii prietenoase se dezvoltă din belșug în procesul de murare, iar odată ajunse în organism, vindecă infecțiile, previn tulburările digestive, întăresc imu­nitatea.
* Au efect antibiotic și antiviral - frunzele de țeli­nă, semințele de mărar și muștar, rădăcina de hrean și usturoiul folosite în prepararea murăturilor conțin substanțe volatile care nu doar că dau aroma speci­fică, dar luptă activ împotriva microbilor invadatori, protejează sistemul nervos și cel endocrin.

Care murături au valoare terapeutică?

De la bun început trebuie spus că efecte terapeu­tice au doar murăturile clasice, adică cele făcute în saramură și, într-o măsură mult mai mică, cele puse în oțet. Apoi, murăturile eficiente sunt cele făcute în casă, fără preparare termică, fără aditivi artificiali, așa cum au de cele mai multe ori cele produse industrial. Este foarte important și ca sarea folosită să fie neio­da­­tă, așa încât iodul adăugat artificial să nu in­terac­ționeze negativ cu ingredientele naturale. Nu în ulti­mul rând, este important ca legumele sau fructele pu­se la murat să fie proaspete, de bună calitate, obți­nute din agricultura tradițională și nu din cea chimi­zată.
Unii specialiști consideră că murăturile puse toam­­na târziu, își păstrează mai bine calitățile cura­tive, dar mai mult contează calitatea și felul de com­binare al ingredientelor decât acest detaliu. Acrirea murăturilor apare printr-un proces natural de fermen­tație care are loc în butoiul sau borcanul cu murături, culturile de bacterii transformând zaharurile din legume și producând nenumărate substanțe nutritive și aromate. Murarea fiind un proces intens de fermen­tație, este total contraindicată folosirea recipientelor de plastic în locul celor de sticlă, ceramică sau lemn, deoarece acizii naturali formați pot extrage cu ușu­rin­ță substanțe toxice din masele plastice, rezultând mu­rături mai degrabă toxice decât cu efecte terapeu­tice.

Tratamente cu murături

Secretul eficienței acestei categorii de alimente nu este doar calitatea lor, incontestabilă prin prisma studiilor științifice, ci și cantitatea. Fiind un aliment care poate fi consumat zilnic, cu foarte multe feluri de mâncare, murăturile sunt unul dintre medica­men­tele cel mai ușor de administrat. O canti­tate de murături suficientă pentru întreținerea sănătății este de 300 de grame pe zi, consu­mate în timpul meselor principale. În timpul curelor cu murături, se vor consuma mini­mum doi litri de apă pe zi, așa încât rinichii să nu fie deloc afectați de surplusul de sare pe care trebuie să-l elimine.

Castraveții murați - antidiabetici și digestivi

Dintre toate murăturile, castraveții murați au cele mai puține zaharuri, motiv pentru care sunt un extra­ordinar remediu pentru cei care au abuzat de dulciuri, de alimente supra-ra­finate, bogate în amidon. Mai mult decât atât, coaja lor conține substanțe care stimulează puter­nic digestia și metabolismul, ajutând la procesarea mai ușoară a proteinelor și a grăsimilor, chiar și a celor cu potențial toxic ridicat. Acesta este și motivul pen­tru care organismul consumatorilor de carne sau prăjeli cere aceste murături ca adaos pe lângă fripturi și alte alimente bogate în proteine sau grăsimi. Dar să vedem câteva afecțiuni în care aceste le­gume murate au un efect terapeutic pu­ternic:
* Digestie dificilă, dispepsie - tripsina, o enzimă conținută în coaja castraveților murați, ajută organismul să digere și să asimileze cu ușurință pro­tei­­nele. Apoi, bacteriile prietenoase din aceste mu­rături normalizează flora tu­bului digestiv, preve­nind indigestiile, balo­na­rea, disconfortul ab­dominal după masă. Persoanele ca­re în­tâmpină pro­ble­me în asimilarea mân­­că­rurilor bo­ga­te în pro­teine sau gră­simi, precum și cele care au frec­vent indi­gestii ori probleme bi­liare, ar trebui să con­sume la mesele prin­ci­pale castraveți mu­rați.
* Diabet za­ha­rat - castraveții murați în apă cu sa­re conțin o can­ti­ta­te infimă de za­ha­ruri, dar în schimb au în componență sub­stanțe stimulatoare ale acti­vității pancreasului, precum și din cele care mă­resc receptivitatea organismului la insulină. Con­su­mul lor este un adevărat tratament pentru preve­nirea și tra­tarea diabetului, ei putând fi mâncați fără niciun fel de restricție cantitativă.
* Colesterol și trigliceride mărite - fibrele alimentare și stimulatorii activității hepatice din cas­traveții murați sunt adevărați inamici ai grăsimilor și colesterolului în exces din sânge. Consumați con­stant vreme de măcar trei luni (minimum 300 de grame pe zi), ei vor scădea valorile trigliceridelor și ale coles­te­rolului și vor proteja vasele de sânge de depunerea acestora.

Gogonelele murate - hepatoprotectoare și anticancerigene

Consumate verzi, tomatele proaspete sunt to­xice pentru organism, o sub­stanță pe care o con­­țin afec­tând ficatul și sistemul nostru ner­vos. În schimb, atunci când sunt murate, o ade­vă­rată al­chimie se pe­tre­ce cu gogonelele, sub­stanțele to­xice fiind inac­tivate, iar cele cu valoare tera­peu­tică fiind poten­țate. Studii făcute în ultimii ani au arătat că există prin­cipii active cu un po­tențial fantas­tic de vin­de­care în coa­ja și pul­pa gogone­lelor, sub­stan­țe fără echi­valent în lumea plantelor me­dicinale sau a medica­men­telor.
* Hepatită virală - un studiu german a de­mon­strat că în gogonele sunt secretate substanțe (nu­mite alcaloizi) care împiedică replicarea virușilor he­pati­tici, blocând în special prolifera­rea virusului C. Go­go­nelele sunt atât de active terapeutic încât, în com­binație cu frunzele de vâsc, sunt administrate cu suc­ces persoanelor care nu au răspuns la cele mai avan­sate tratamente pe bază de interferon.
* Boală canceroasă - o cercetare făcută în anul 2010, în Coreea de Sud, a arătat că tomatele verzi conțin citostatice naturale, care deter­mină auto-distrugerea anumitor formațiuni tu­morale. Cele mai re­ceptive la acest trata­ment s-au dovedit a fi cancerele pulmonare, precum și cancerul de col uterin.
* Efort fizic - gogonelele sunt prin­tre cei mai buni sus­ți­nători de efort. Ele cresc rezistența la miș­care fizică pre­lungită, dar ajută și la creș­terea masei mus­culare, fiind mult mai sănătoase și eficiente pe termen lung decât steroizii (substanțe hor­mo­na­le toxice) folo­siți de ama­torii de culturism. Ele sunt utile și pentru copiii sau adoles­cenții cu o dezvoltare fizică întârziată, cu o con­stituție firavă.

Conopida murată - reglator hormonal și protector nervos

Conopida conține o categorie de substanțe cu un efect antioxidant foarte puternic, numite sulfo­ra­fani. Din fericire, a­ceste substanțe nu se degra­dea­ză decât în foar­te mică măsură în procesul murării, cali­tățile tera­peutice fiind menți­nute la cote ex­trem de ridi­cate. Adău­gați apoi fap­tul că a­ceas­tă legu­mă conține mari canti­tăți de vita­mina C, vita­mi­na B6 și potasiu, și veți ob­ține o imagine mai exac­tă a virtuților sale de me­dicament, în următoarele boli:
* Chisturi ova­rie­ne, dismenoree, tul­burări de menopau­ză - conopida murată este un excelent reglator al activității ovarelor, fiind din acest punct de vedere un ajutor natural mult mai eficient decât multe din medicamentele hormonale de sinteză. Se con­sumă în cure de lungă durată, alternativ cu varza mu­rată, cu care este înrudită și care are proprietăți tera­peutice similare. Consumul acestor două legume din familia cruciferelor înlătură durerile menstruale, pre­vine fenomenele extreme de la intrarea în me­no­pauză și protejează organismul în timpul meno­pauzei.
* Prevenire Alzheimer, Parkinson, boli nervoase degenerative - principiile active din conopidă sunt un veritabil protector al sistemului nervos în fața proceselor degenerative. Persoanele care consumă mari cantități de cono­pidă sau broccoli murat se bucură, la vârsta a treia, de o me­morie și de o coordonare neuromotorie mai bună. De asemenea, ele au un tonus psihic mai bun, pu­tând rămâne active mental și fizic până la vârste foarte înaintate.
* Boli cardiovasculare - conopida conține mari cantități de potasiu, mineral care reglează rit­mul cardiac și tensiunea arterială. Pe urmă, această legu­mă murată împiedică oxidarea grăsimilor și coles­terolului pe artere, prevenind ischemia cardiacă și tulbu­rările circulatorii cerebrale. Nu în ultimul rând, conopida murată previne formarea și migrarea chea­gurilor de sânge (trombilor), fiind un fluidi­fiant san­guin.

Varza murată - imunoreglator, remediu anti-obezitate

Este un fel de regină a murăturilor, efectele sale vindecătoare fiind atât de numeroase și de complexe, încât ar trebui să-i acordăm un articol separat, pentru a le putea enumera. Secretul verzei murate este canti­tatea foarte mare de antioxidanți pe care îi conține, corelată cu un conținut enorm de fibre și cu un număr incredibil de mic de calorii. Frunzele sale sunt folo­site intern și extern în peste o sută de afecțiuni, dintre care am selectat, în continuare, doar câ­teva:
* Infecții res­piratorii, trata­men­te cu anti­bio­tice - un studiu fă­cut în Coreea de Sud a arătat că animalele de experiență hrănite cu varză murată, du­pă ce au fost infec­tate cu celebrul și te­mutul virus al gri­pei aviare (alias H5N1), au supraviețuit într-o pro­porție mult mai mare decât cele tra­tate prin metode alopate. Cum este posibil acest lucru? Prin calitățile imunostimulatoare ale verzei, date de conținutul de vitamina C și complexul B, dar și de bacteriile prie­tenoase pe care le conține. Acestea din urmă sunt un ajutor prețios și în timpul tratamen­telor cu antibiotice, deoarece previn instalarea can­dida și deficiențele imunitare care apar frec­vent după această terapie medica­men­toasă.
* Astm, alergii cutanate - per­soa­nelor cu sensibilitate alergică puternică, tradusă prin astm bronșic sau urticarie, li se recomandă zilnic salata din varză murată, preparată cu ceapă și hrean. În curele de lungă durată, varza murată reglează reacțiile siste­mului imunitar, diminuând inten­sitatea proceselor alergice și amelio­rând, gradat, bolile produse sau po­tențate de acestea.
* Supragreutate, obezitate - două castroane mari cu salată de var­ză acră conțin mai puține calorii decât o felie de pâine cu unt sau câteva pă­trățele de ciocolată. Mai mult, varza are o cantitate impresio­nantă de fibre alimentare - substanțe nedigerabile, care constituie o adevărată capcană pentru grăsimile și zaharurile din ali­mente. Nicio persoană cu supra­greu­tate sau obezitate nu ar trebui să ig­nore varza murată în timpul sezonului rece, când hrana este mai bogată în calorii și săracă în legume și fructe proas­pete. Pentru cei care nu suportă varza murată sau care vor o variație în dietă se recomandă și folosirea cas­traveților, gogonelelor și a pepenelui murat.

Varza roșie murată - vitaminizant și anticancerigen

Diferența de culoare dintre varza albă și cea roșie este dată de o categorie de substanțe numite pig­menți antocianici, care sunt printre cele mai pu­ter­nice anti­cancerigene cu­noscute până în pre­zent. Apoi, varza roșie con­ține de aproximativ opt ori mai multă vita­mina C decât cea albă, fiind cea mai bună sursă na­turală din această vi­ta­mină, în timpul iernii. Ca atare, această mură­tură are câteva calități terapeutice inegalabile, care o recomandă în afecțiuni altfel foarte greu tratabile:
* Boală canceroasă - varza roșie murată este o adevărată pavăză contra cancerului pentru întreg traiectul digestiv. Ea previne și ajută în tratamentul cancerului bucal, esofagian, de colon și de rect. Zea­ma sa (moarea de varză roșie) este un adjuvant în cazul cancerului hepatic, pulmonar și de prostată. Trebuie știut și faptul că antioxidanții pe care îi con­ține ajută la neutra­lizarea, chiar și la mai mult timp după inge­rare, a unor agenți can­ce­rigeni puternici, cum ar fi aditivii sin­tetici din mezeluri, pes­tici­dele din legu­me și din apă, ori gu­droanele din fu­mul de țigară.
* Boli auto­imu­ne - pot fi ameliorate prin cure de mini­mum trei luni cu var­ză roșie murată. Con­ținutul uriaș de vita­mi­na C și pigmenții din această legumă aju­tă sistemul imuni­tar să se auto-re­gleze, diminuând in­ten­sita­tea proceselor auto-distructive.
* Parodontoză - se tratează cu salată de varză roșie murată, tăiată foarte fin, așa încât să nu solicite suplimentar dentiția. De asemenea, se fac clătiri ale gurii, de trei ori pe zi, cu moare de varză roșie. Clă­tirea se va face vreme de câteva minute, plimbând cu presiune moarea prin toată gura, după care zeama de varză se înghite. Tratamentul durează 6-12 luni, iar efectele sale sunt de multe ori surprinzător de puter­nice în această afecțiune, altfel, aproape imposibil de tratat.

Precauții și contraindicații

Toate studiile făcute până în prezent arată că efec­tele adverse la consumul de murături sunt foarte rare și reduse ca intensitate, fiind cel mai adesea deran­ja­mente digestive: diaree, balonare, ușoare colici abdo­minale. Pentru cei care au contraindicat aportul de sare, din cauza hipertensiunii sau a anumitor afecțiuni renale, se recomandă desărarea prealabilă, în multă apă, a murăturilor.