Toată lumea știa că "finala" se va juca între Victor Ponta, candidatul USD, și Klaus Johannis, reprezentantul ACL. Toți observatorii au prevăzut ordinea în privința voturilor exprimate, plasarea pe primul loc a candidatului stângii fiind aproape inevitabilă. Ponta a avut în spate o grupare unitară (USD fiind o "mască" a PSD-ului, pentru că "sateliții" nu sunt decât "filiale" ale sale) și, în special, întreaga administrație. Legea ce a permis, temporar, migrarea politică fără sancțiuni a primarilor și-a produs primele efecte. Evident că, aproximativ 400 de primari ce au trecut în barca PSD (pentru accesarea mai facilă a fondurilor guvernamentale) și-au făcut "datoria" și vor acționa la fel și în turul secund. PSD-ul "a învățat" și din experiența ultimului referendum, blindându-se față de acuzele de fraudă. La BEC s-au semnalat, de altfel, puține încălcări interne ale "legii electorale". În schimb, în exteriorul țării (pentru cei aproape trei milioane de români din diaspora) s-a făcut totul ca votul să aibă o pondere redusă. La ultimele "prezidențiale", candidatul dreptei, T. Băsescu, a fost ales cu voturile emigranților. Cu riscul de a demonstra clar că este o instituție complet aservită intereselor de grup, MAE a boicotat posibilitatea ca românii din străinătate să-și poată exprima preferințele. Că țara s-a mai făcut o dată de râs nu a contat, "diplomații" fiind nevoiți să solicite polițiile locale pentru "apărarea" sediilor de "asediul" propriilor cetățeni. Incidentul arată că băieții care au organizat "lovitura de stat" din 2012 nu se vor mai împiedica de nimic. În context, însă, interesant este "scorul" candidatului de dreapta, Klaus Johannis realizând, totuși, un procentaj net superior tuturor celorlalți opozanți la actuala putere.
Cu peste 30% din voturile exprimate, Klaus Johannis, candidatul ACL-ului, s-a detașat clar de Elena Udrea, reprezentanta PMP-ului (în jur de 5%) și de Monica Macovei, candidat independent (sub 5%), ambele reclamându-se de "dreapta". Falsul candidat din aceeași orientare, C. Popescu-Tăriceanu, nu a reușit nici el un scor stimabil, procentul de aproape 6% reprezentând o cumulare a opțiunilor nostalgicilor USL (defuncta alianță PSD-PNL) și a "fanilor" fostului prim-ministru. Acum, C. Popescu-Tăriceanu, confirmat ca "om de paie" al PSD, nu-i poate oferi protectorului său, Victor Ponta, decât iluzia că, derutați de cele 10 procente dintre primii candidați, o parte a adevăraților liberali își vor reorienta votul la scrutinul următor. Calculul poate fi însă răsturnat, unii din votanții săi neacceptând să susțină direct "dușmanul clasic al liberalismului", PSD-ul. Klaus Johannis a realizat un scor bun, deși dreapta s-a vădit, încă o dată, incapabilă să atace solidar, din primul tur, obiectivul prezidențial vizat. Incriminările de după votare nu-și mai au rostul, tot așa cum paralela cu alegerile din 2000 (când dreapta divizată i-a permis lui Ion Iliescu să joace singur și să câștige) nu este semnificativă. Ceea ce contează acum este ca orgoliile perdanților de dreapta (Macovei, Udrea) să fie înlocuite cu o înțelegere rațională a situației, anume că o victorie a stângii, ar confisca total instituțiile statului, semnificând pierderea tuturor câștigurilor statului de drept și ale Justiției din ultimii ani. Solidarizarea, fie ea și târzie, a dreptei ar echilibra situația și ar pune, iarăși, UDMR-ul (aliat momentan al USD-ului) în rolul de arbitru. Argumentul "ardelenismului" lui Klaus Johannis și extracția lui etnic-minoritară pot influența electoratul maghiar, chiar dacă liderii UDMR ar alege continuarea mariajului cu PSD.
Votul în turul secund al "prezidențialelor" va fi unul preponderent emoțional, Klaus Johannis are extraordinarul avantaj de a fi din afara sistemului politic al României postcomuniste. Ca primar al Sibiului, s-a vădit un foarte bun administrator, blocând majoritatea acțiunilor diverselor grupări politice și de interes locale. În Sibiu se vede buna gospodărire a managerului neinfluențat politic. Johannis nu poate fi suspectat de o convenție cu interesele "clanurilor" din sistem, cu baronii locali sau naționali. Spre deosebire de Victor Ponta, el nu are niciun angajament față de "mafiile" generate de sistem (și puternic afectate de acțiunile din ultima vreme ale Justiției independente). O victorie a candidatului atipic de dreapta ar reprezenta garanția că societatea românească nu se va mai regăsi la dispoziția partidului-stat, cum s-a întâmplat sub guvernările Iliescu-Năstase. Victoria lui Victor Ponta va duce nu numai la stoparea efortului Justiției de a continua lupta cu o corupție ce a devenit endemică (chiar dacă "victimele" ei, marii corupți, nu vor fi îndată eliberați), ci și plasarea în fruntea statului a unui grup al "lupilor tineri", ce nu mai au niciun scrupul în exercitarea puterii și în manipularea ansamblului social. Fie și prin faptul că nu poate fi asociat în vreun fel acestui grup, Johannis reprezintă o primejdie pentru sistemul care a plasat România între codașele Europei. Un președinte detașat de "bizantinismul" politic românesc (amintind de "detașarea" altui mare șef de stat, regele Carol I) ar fi, pentru UE și NATO, argumentul că România nu se va plasa și pe viitor în zona gri, a oscilațiilor între democrația vestică și oligarhia autoritară din Est.
Șansa ca reprezentantul dreptei să câștige prezidențialele este, așadar, în ciuda ecartului de 10%, foarte mare. Sobrul Johannis nu poate fi "făcut din vorbe", cum încearcă să "joace" Victor Ponta. Administratorul corect nu poate pierde în fața diletantului agresiv și mincinos. Dar, reprezentantul stângii are de partea lui nu numai instituțiile administrative ale statului, primăriile și consiliile județene dominate de USD-iști, ci și un formidabil aparat mediatic, turat la maxim de spaima baronilor ce l-au pus în funcțiune de teamă că, fără o "ocupare completă" a statului, Justiția nu-i va ierta. O manifestare a orgoliilor și complexelor, idealiste sau meschine, ale liderilor dezbinați ai dreptei este, în situația dată, o greșeală de neiertat. România a avut aproape întotdeauna posibilitatea de a se salva de la o catastrofă sau alta, în ultimul moment. Pentru societatea ei civilă, pentru viitorul ei, alegerile din 16 noiembrie pot fi considerate un astfel de moment.