PANCRAS DIJK - "Ritmul domol al vieții din Maramureș e foarte apropiat de bătăile inimii mele. Acolo m-am simțit acasă"

Redactia
- scriitor și editor la revista "National Geographic" -

- După ce a bătut ani de zile România în lung și-n lat și s-a bucurat de aprecieri pentru articolele scrise despre țara noastră, jurnalistul olandez Pancras Dijk, de la cunoscuta publicație "National Geographic", a reușit, recent, să impună Maramureșul în faimosul top al celor 20 de destinații obligatoriu de vizitat în 2015 al revistei "National Geographic Traveler". Cum s-a îndrăgostit Pancras de Maramureș și de ce le recomandă el această destinație turistică cititorilor săi aflați citindu-i povestea -

Călător prin România

Editor și scriitor la "National Geographic Maga­zine" Olanda & Belgia, autor al mai multor articole în prestigioase ediții internaționale ale publicației "Na­tional Geographic Traveler", Pancras Dijk este un olandez de care Maramureșul încă nu a auzit, dar prin intermediul căruia mulți au auzit - și vor mai auzi - despre Maramureș. A ajuns prima oară în țara noastră la începutul anului 1998 și a revenit iar și iar. Deși a colindat țara, din Delta Dunării până în satele transil­vănene, i-au trebuit zece ani de la prima incursiune în România pentru a ajunge în Maramureș. O Dacie break și dorința de a se documenta despre viața tradi­țională l-au adus aici, într-unul din momentele nu cele mai nimerite: vara inundațiilor din 2008. Incursiunea pe Valea Vaserului, cu Mocănița, a trebuit, așadar, cu regret, să fie anulată. L-au impresionat însă alte locuri, astfel încât, la mijlocul anului următor, în 2009, ediția olandeză a revistei "National Geographic Traveler" avea să-i publice "Văile trecutului", un articol pe nu mai puțin de zece pagini, născut 100% de experiența maramureșeană din vara precedentă.

"Unic în Maramureș e felul cum se scurge aici timpul"

În 2009, Ambasada României în Olanda i-a acor­dat lui Pancras "Premiul de excelență", ca recu­noaș­te­re pentru "deosebita contribuție la promovarea valo­ri­lor românești în Olanda". Recunoașterile nu se o­presc aici. În 2010, povestea lui Pancras Dijk despre Maramureș primește din partea Societății "National Geographic" premiul pentru cel mai bun articol al anu­lui, din întreaga lume. Dar nici râvna lui Pancras pentru Maramureș nu se oprește aici. Anul acesta, "Na­tional Geographic Traveler" a decis să includă această regiune în lista "superlativelor" în materie de destinații turistice, pentru 2015: "Best of the World 2015" ("Cele mai bune din lume, 2015), listă care cu­prinde 20 de destinații din întreaga lume, recoman­da­te de experți în călătorie, colaboratori ai publicației, plus o destinație bonus, recomandată de cititori. Iar dacă Maramureșul se află în topul celor mai frumoase destinații din lume, e pentru că Pancras Dijk a pledat pen­tru el exact ca un îndrăgostit, cu patos și încântare.

- S-ar putea spune că "ți-a picat cu tronc" Mara­mureșul. Mai întâi un articol premiat, iar acum ești în spatele unui mare succes: mulțumită ție, "Natio­nal Geographic" a inclus Maramureșul pe lista celor mai bune destinații turistice ale anului 2015. Cum te-a sedus ținutul Marei și-al Izei, cândva, mândria tradiției românești?

- Mă îndrăgostesc ușor de locurile pe care le vizi­tez, recunosc. Călătoresc des, și situațiile în care nu am reușit să mă conectez cu destinația au fost rare. Maramureșul, cumva, m-a atins într-un fel diferit, mai profund. Cutreierasem înainte România, vizitând lo­curi de preț, precum Delta Dunării, Munții Bucegi și Piatra Craiului. Fiecare din destinațiile acestea avea propriul ei farmec și, uneori, farmecul a fost atât de ade­menitor, încât m-a făcut să revin, în repetate rân­duri. Am reușit să învăț limba română, să îmi fac câțiva prieteni. Iar acești prieteni, cunoscându-mi deja preferințele și aversiunile, mi-au spus că Maramureșul ar fi locul perfect pentru mine. Și câtă dreptate au avut! Chiar din prima seară - nici măcar nu ajunse­se­răm încă în Ma­ramureșul istoric - ne-am pomenit "an­tre­nați" într-o nuntă din­tr-un sat luminat doar de flacăra lumânărilor, căci fusese o cădere de curent electric în zonă. Am pe­tre­cut, am cunos­cut localnici, am ascul­tat povești fabu­loa­se, am dansat pe ritmul mu­­zicanților din sat și am văzut cum se rui­nea­ză, in­stantaneu, pla­nurile de că­lă­torie pro­gramate cu ri­goare. Așa că în zilele care au urmat, ne-am lăsat ghi­dați doar de stările noastre, am mâncat și am poposit în casele localnicilor, am făcut drumeții pe munți și pe dealurile cele mai verzi și am băut ho­rincă, în timp ce ne uitam la stele. Ritmul vieții în Ma­ramureș, domol, a fost foarte apropiat de ritmul bătăi­lor inimii mele. M-am simțit acasă. Pe de altă parte, pentru mine, farmecul Maramureșului e legat și de relativa lui obscu­ri­tate. În lu­mea occi­dentală, Ro­mâ­nia nu e în topul des­tina­țiilor pe care turiștii le au în ve­dere, atunci când vor să călătoreas­că în străină­tate, iar de Ma­ramureș aproape că nu s-a auzit. De curând, am petrecut ceva timp în re­giunea arctică a Nor­ve­giei, o zonă foar­te fru­moa­să, și iar m-am în­drăgostit. În­să Norve­gia e o desti­na­ție cu­nos­cută. Și a­tunci, pre­fer să fiu o voce, fie ea firavă, pen­tru o desti­na­ție care nu are propria ei voce pu­ter­nică. Iar Ma­ramure­șul e o des­tinație care merită să fie vizitată.

- Ce ți s-a părut cu adevărat unic în experiența din Maramureș?

- Am străbătut Maramureșul împreună cu un foto­graf român, și de câteva ori, l-am nedumerit cu uimi­rea mea, în fața unor lucruri care lui îi păreau fi­rești. N-a înțeles, de pildă, de ce mă mir văzând câțiva copii culegând mere într-o livadă. I-am spus că în țara mea nu vezi așa ceva. Copiii din Olanda cred că mere­le cresc în supermarket. Sau oalele colorate atâr­nate în copaci. Pentru ma­ramureșeni poate părea un clișeu, însă pentru mine era ceva nou. Dar ceea ce a fost cu ade­vă­rat unic a fost felul în ca­re se scur­ge aici timpul. Ca și cum o zi nu ar avea 24 de ore. Ca și cum o săptămână nu ar avea un nu­măr determinat de zi­le. În Bo­tiza am pe­tre­cut ore în șir cu o localnică, vorbind doar des­pre cos­tumul tradițional: mate­ria­lul din care e făcut, motivele, vopselele naturale. În aceeași zi, în timp ce hoinăream prin Glod, fiica preotului s-a apro­piat de mine și a început să îmi povestească despre sat, despre cei doi muzicieni originari de aici, despre viața ei și, deși de obicei sunt grăbit în timpul deplasărilor de serviciu, am stat și am ascultat-o. Din nou ore în șir... Tot în aceeași zi, ni s-a stricat mașina. Dar nu a contat, am pe­trecut cu ușurință două ceasuri, reparând-o. Tim­pul chiar nu pare să fie o problemă în vechiul Ma­ramureș.

- Ce te-a sedus pe tine în Maramureș am înțeles. Dar ce anume crezi că i-a convins pe cei din So­cietatea "National Geographic" să îți premieze ar­ticolul?

- Cred că ceea ce i-a convins cu privire la povestea despre această destinație a fost destinația însăși. În revistele de călătorie se poate scrie ani de-a rândul despre aceleași și aceleași destinații. De la Paris la Toscana, de la Seychelles în Thailanda, de la New York la Amsterdam. Printre aceste locuri, Maramu­re­șul părea o ciudățenie. Ideea că cineva ar putea să pe­treacă o săptămână întreagă într-o regiune de care nu auzise nimeni, să aibă parte de experiențe pe care alte destinații nu i le-ar putea oferi, ba mai mult, să se simtă extraordinar, a fost, se pare, suficient de convin­gătoare. Pe lângă asta, așa cum am spus: m-am îndră­gostit de Maramureș. Dar nu am vrut să țin în taină această poveste de dragoste. Dimpotrivă, am scris astfel încât cititorii mei să se simtă, la rândul lor, se­duși de aceste locuri. Și se pare că a funcționat. Socie­tatea "National Geographic" s-a îndrăgostit la rându-i și, nu la multă vreme după ce mi-a oferit mie acest premiu, a decis să îi acorde Maramureșului rolul de personaj principal într-un nou articol dedicat poveștii fânului în Transil­vania. Articolul a fost publicat în 2013, iar fotografiile au fost făcute aproape exclusiv în Maramureș.

- Dar în cazul nominalizărilor pentru "Best of the World 2015", ce anume din pledoaria ta crezi că i-a convins să in­cludă Maramureșul printre câști­gători?

- Mi s-a cerut să sugerez o destinație pentru aceas­tă listă. Același lucru li s-a cerut și celor­lalți scriitori, editori, explo­ratori care lu­crează pentru "National Geo­graphic". Sunt sigur că s-au trimis în jur de o sută de asemenea propuneri, așa că da, competiția a fost strânsă. Lista trebuia să reflecte ceea ce e bogat cultural, auten­tic, durabil și superlativ printre destinațiile de azi. Du­pă mine, Maramureșul întrunea firesc aceste criterii, așa că i-am scris edi­torului din Statele Unite că "am în minte un câștigător garantat". Bogăția culturală a Maramureșului, cu peisajele antropice și costumele tradiționale, e unică. În ceea ce privește durabilitatea și autenticitatea, Ma­ramureșul are o poveste foarte inte­re­santă de spus. E suficient să ne gândim la căruțele trase de cai, la Mocăniță, la mun­­cile agricole, la vâltorile pitorești.

- Va deveni Maramureșul mai vi­zibil pe harta destinațiilor turistice ca urmare a acestui statut oferit de Na­tional Geo­gra­phic?

- Lista destinațiilor declarate ca fiind "cele mai bune" de către "Natio­nal Geographic Traveler" este publicată an de an, în luna noiembrie. Și tot an de an, aceasta e cel mai bine vândută edi­ție. Cititorii sunt curioși să afle care sunt destinațiile de top și se inspiră de aici în planurile lor de călătorie. Încă ceva: lista nu e publicată doar în ediția din Statele Unite, ci și în alte ediții, în aproximativ cincisprezece limbi. E, de asemenea, important de știut că revista "National Geographic Traveler" este cea mai citită publicație de călătorie din lume. În plus, lista este publicată și on­line, având parte de mai multe vi­zua­lizări decât orice altă pagină a site-ului Traveler. Așa că s-ar putea ca impactul să fie uriaș. Într-un final, să nu uităm că promovarea turistică "din gură în gură" are un foarte mare impact, așa că va conta și experiența pe care o vor trăi turiștii în Maramureș. Și depinde de toți maramureșenii ca oaspeții lor să se în­toarcă acasă încântați și să recomande destinația altora și altora.

Un moment de răspântie: modernitatea amenință tradiția

- Mulți dintre maramureșeni con­sideră că turismul zonei se află în im­pas. Unii nu îi mai dau nicio șansă, argumentând că nimic nu poate reîn­via Maramu­re­șul de altădată, alții vor să salveze tradiția, dar ezi­tă în privința direcției în care ar trebui să o apuce. Ca observator din afară al locului, tu ce opinie ai?

- Nu mă pretind expert în turism, așa că nu aș putea spune că știu ce trebuie să facă Maramureșul pentru a exista pe radarul turiștilor. În general, infra­structura bună e importantă. Prima oară când am vrut să scriu despre zona asta și a trebuit să îmi conving editorul că e o idee bună, trebuie să recunosc că nu am fost chiar sincer cu el. "Maramureșul are o infra­structură de turism grozavă", i-am spus, deși pe atunci era departe de a fi grozavă. În ultimii ani, am remarcat o creștere a turismului. Au început să se marcheze trasee de bici­cletă, au apărut articole despre Mara­mureș în câteva publicații internaționale, a existat un birou de turism în care in­formarea s-a făcut cu profesionism, exis­tă hărți care se distribuie gratuit turiș­tilor, s-au deschis noi unități de cazare, printre care unele administrate de străini. Chiar cunosc un cuplu de olandezi care au un camping și un hostel în Breb. E ciudat, cumva, că străinii par mai con­vinși și mai entuziasmați de ceea ce are Maramureșul de oferit. Toți maramu­reșenii ar trebui să prețuiască lucrurile care fac această destinație să se distingă: tradițiile, peisajele rurale, ospitalitatea. Aș spune că accentul ar trebui să se pună pe promovarea unui Maramureș auten­tic, accesibil, cu tradiții valoroase, sate frumoase și cu o istorie culturală vie.

- Crezi că acele criterii care au fă­cut Maramureșul un bun candidat pentru "Best of the World 2015" vor mai fi valabile și în 2016? Dar în 2020?

- Greu de spus, nu pot ghici viito­rul. Unul dintre motivele pentru care Maramureșul a fost inclus în lista de anul acesta e faptul că a ajuns într-un moment de răspântie, în care se pare că modernitatea amenință să înlăture tradiția. Dacă se merge mai departe pe același drum, esența a ceea ce face Maramureșul să fie acum o destinație aparte va dispărea. Dar încă se poate coti în altă direcție. Se pare că regiu­nea trăiește în prezent un moment important și critic. Balanța e delicată. I-am auzit pe câțiva spunându-mi că ideea mea de Maramureș e deja ex­pirată. Eu sunt, totuși, unul dintre aceia care preferă să vadă partea bună a lucrurilor.

- Te ispitește ideea de a scrie o nouă poveste despre Maramureș? Crezi că ai mai găsi inspirație dacă ai reveni pe-aici?

- Îți mărturisesc că pun deja la cale o poveste care m-ar aduce înapoi în Maramureș. Spre deosebire de poves­tea anterioară, mai generală, care își propunea să prezinte regiunea citito­rilor noștri, povestea de acum va fi una foarte personală. Fiica mea cea mare poartă numele unui râu din Ma­ramureș și aș vrea să vin cu ea acolo, într-o zi. Sunt sigur că voi găsi inspi­rație din plin și că, încă o dată, mă voi aștepta să încerc cele mai neașteptate trăiri.

RADA PAVEL