Doctorul "FAȚĂ" (1)

Gilda Fildan
- Aspectul obrazului ne ajută să ne diagnosticăm bolile -

Zonele feței
Fiecare zonă a feței se află în legătură cu anumite organe. Modificările apărute în structura, culoarea și fermitatea pielii din regiunile respective ne furnizează indicii importante, referitoare la modul cum funcțio­nează organele localizate acolo.
O privire atentă în oglindă poate însemna un aport însemnat la menținerea sănătății. Căci, examinân­du-ne fruntea, obrajii, nasul, precum și porțiunea din jurul ochilor și a gurii, avem posibilitatea să ne dăm seama dacă starea generală a sănătății este bună sau dacă organismul amenință să-și piardă echilibrul. În cele ce urmează, veți afla asupra căror zone ar trebui să vă îndreptați cu precădere atenția.

Părul
Și calitatea părului oferă indicii importante pentru starea generală de sănătate a unei persoane.
* Părul moale și strălucitor arată sănătate și vita­litate. În schimb, dacă firele de păr sunt friabile și lip­site de luciu, este probabil că aveți de-a face cu o carență de minerale.
* Încărunțirea prematură este, în primul rând, un fenomen ereditar. Totuși, studiile științifice au pus în evidență faptul că ea nu se explică numai printr-o pre­dis­poziție genetică. Stilul de viață și tipul de alimen­tație, de multe ori transmise de la o generație la alta, pot juca de asemenea un anumit rol. Alți factori care determină încărunțirea treptată a părului sunt hiper­aciditatea organismului, abuzul de nicotină și disfunc­țiile tiroidiene. Există însă și cazuri când părul se al­bește într-un timp foarte scurt (uneori, chiar peste noap­te). Asemenea fenomene pot surveni în urma unui șoc, a unei experiențe profund traumatizante, cum ar fi un accident de circulație sau moartea unui om apropiat.
* Căderea părului - poate indica o hiperaciditate a scalpului, situație în care rădăcinile firelor de păr nu mai sunt solid ancorate în piele. Pe de altă parte, ea poate fi și semnul unei funcționări deficitare a tiroidei sau a glandelor sexuale. Alte cauze posibile, care ar trebui investigate, sunt diabetul zaharat și așa-numita anemie feriprivă (provocată de lipsa de fier). Și admi­nistrarea anumitor medicamente (cum ar fi citosta­ticele) duce la pierderea părului.

Fruntea
Pe frunte se pot citi diverse tulburări metabolice. Ea ne furnizează informații prețioase despre activita­tea de filtrare a rinichilor, pres­­ta­ția ficatului, echi­librul aci­do-ba­zic, ca și func­ționarea glan­de­lor de reprodu­ce­re (tes­ticule și ovare). Desigur că în această zonă a feței se găsesc și riduri determi­nate de vârstă, care s-au format din pricina mimicii fa­ciale, pre­cum și a in­fluențelor atmosfe­rice, ca de pildă vântul, intem­periile și radiațiile solare. Aces­tora nu li se va da nicio inter­pretare.

Zona superioară a frunții
Porțiunea de sus a frunții ne informează în legă­tură cu starea gonadelor. Dacă unei femei i-au fost îndepărtate chirurgical ovarele, ori i s-a modificat echi­librul hormonal ovarian, ca urmare a intrării în menopauză, aceasta se poate sesiza prin faptul că po­doaba capilară s-a retras în direcția creștetului - fruntea a devenit mai "înaltă". La bărbați, pleșuvia poate semnala o diminuare a funcției testiculelor.

Ridurile pronunțate de pe frunte
O piele neobișnuit de groasă, cu riduri având mar­ginile puternic reliefate, poate constitui semnul unei insuficiențe renale: din cauză că rinichii își înde­plinesc în mod necorespunzător funcția de filtrare, se acumulează prea mult lichid în țesuturi și iau naștere edeme.

Zona de deasupra rădăcinii nasului
Porțiunea aflată deasupra nasului este una în care își găsește expresia starea ficatului. Dacă se văd acolo două riduri verticale, îndreptate spre ră­dă­cina nasului, aceasta poate să însemne că ficatul este suprasolicitat, ca o consecință a consumului exa­gerat de proteine și grăsimi de origine animală sau, pur și simplu, a exceselor alimentare.
Și petele maronii, apărute la marginea frunții, aproape de rădăcina părului, ne pot arăta că avem fica­tul slăbit.

Zona ochilor
Regiunea din jurul ochilor, inclu­zând și pleoapele, este foarte impor­tantă ca diagnostic. Ochilor în sine li se acordă mai puțină atenție. Relevantă este doar cu­loa­rea învelișului exterior al globului ocular (a scle­ro­ticii). Dacă el are o nu­an­ță gălbuie ori se observă depozite de lipide (proemi­nențe gră­soa­se), există mo­tive să presupunem pre­zen­­ța unor tulburări în meta­bo­lismul lipidelor. Pu­tem clarifica acest lucru prin­tr-o investigare medi­cală a funcționării ficatului și a fluxului biliar.

Sprâncenele
Sprâncenele oferă trimiteri importante la balanța hormonală a unei persoane.
* Când sunt foarte scurte și oblice, înclinate de la exterior spre rădăcina na­su­lui, poate fi vorba de o hipotiroidie (fig.1).
* Dacă sunt foarte subțiri de la natură (deci nu în urma unei corecturi cosmetice), aceasta re­pre­­zintă frecvent semnul unei carențe de hormoni feminini, adică de estro­geni (fig. 2).
* Dimpotrivă, dacă o femeie are sprâncenele groase și stufoase, putem trage con­cluzia că organismul ei secretă o cantitate prea mare de hormoni masculini (testosteron). Drept ur­mare, îi pot crește uneori fire de păr mai rare sau mai dese deasupra buzei superioare ori pe bărbie. Toto­dată, i se pot modifica trăsăturile feței (fig. 3).
La bărbați, semnele se vor interpreta identic, cu singura deosebire că sprâncenele stufoase au o cauză fiziologică, așadar sunt normale.

Pleoapa superioară
Pleoapa superioară indică starea inimii și a fica­tului, precum și rezervele de energie ale organismului în ansamblu. În spațiul dintre globul ocular și pleoapa superioară, care este plin de secreții, se poate forma o cantitate mai mare de mucus. Depunerile albe sau galbene de pe marginea pleoapelor pot atrage atenția asupra formării de mucus la organe. Secrețiile de la pleoapa superioară au legătură cu organele din partea de sus a corpului.

Orbitele adânci
Când globul ocular este așezat în profunzimea orbitei, iar deasupra pleoapei supe­rioare se distinge clar o adâncitură, aceasta semnalează un nivel ener­getic general mai scăzut. Oamenii care prezintă acest semn își depășesc prea adesea limitele fizice și inte­lec­tuale, riscând să-și epui­ze­ze forțele (fig. 4).

Pleoapa superioară îngroșată
* Când pleoapa de sus este în­groșată până la mijlocul o­chiu­­lui, aceasta poate însemna o suprasolicitare a inimii. Dacă zona e inflamată, probabil că se transportă prea puțină apă la ri­nichi. Uneori se întâmplă ca forța de pompare a inimii să fie insuficientă pentru a împinge sângele cu destulă presiune în rinichi, astfel încât ei să se golească. În cazul când aceasta este situația, porțiunea de deasupra ochilor e inflamată mai ales dimineața, iar către prânz, umflătura dispare (fig. 5). Merită reținut faptul că, în ciuda capacității reduse de pompare a inimii, persoanele respective suferă adesea de hipertensiune.
* Un alt semn al slăbirii inimii este o cută subțire de piele lăsată, care merge în diagonală, de la mijlocul globului ocular (din dreptul pupilei) până la coada ochiului. Cuta acoperă pleoapa superioară uneori atât de mult, încât cel afectat nu mai poate deschide ochii normal, fiind obligat să se opereze. Prin intervenția chirurgicală, disconfortul exte­rior dispare, însă dezechilibrul intern din organism continuă să existe (fig. 6).

Colorația brună din jurul ochiului
Când întreaga zonă din jurul ochiului se colorează în maro­niu, de vină este ficatul. Deasu­pra sacului lacrimal se găsește, de asemenea, o zonă unde se re­flectă starea ficatului. Dacă aici apare o inflamație (de obicei pot fi observate și pe alte porțiuni ale feței) sunt semne le­gate de ficat. Și depozitele de grăsime formate îm­pre­jurul ochiului pot indica tulburări în funcționarea ficatului (fig. 7).

Pleoapa inferioară
Pleoapa de jos arată starea sistemului circulator de la nivelul bazinului și al organelor pelviene. Ea este pu­să în legătură cu vasele de sânge din bazin și din picioare.

Schimbările de culoare
* Dacă tragem pleoapa cu grijă puțin în afară, pu­tem deduce starea sistemului circu­lator du­pă culoa­rea mucoasei.
* Când zona respectivă e albă, sun­tem îndreptățiți să diagnosticați o anemie, procentul de probabilitate în acest sens fiind foarte ridicat.
* Dacă observăm că lichidul lacrimal formează bule, ne aflăm pe punctul de a dezvolta o infecție.
* Dacă mucoasa e colorată în roșu, infecția s-a declanșat deja.

Formarea de mucus
La unele persoane, se poate vedea la ambele extremități ale ochiului un mic spațiu gol, unde este posibil să se formeze secreții.
* Depunerile de mucus de culoare albă sau galbe­nă indică posibilitatea ca și la organul corespunzător să se formeze mucus în exces.
* Depunerile de pe pleoapa inferioară se află în le­gă­tură cu organele pelviene. La femeile cu acest semn se constată tendința de apariție a unor scurgeri vaginale.

Dedesubtul ochilor
Zonei de sub ochi îi corespund vezica urinară, rinichii și organele pelviene.

Umflăturile de sub ochi
Dacă se observă o umflătură imediat sub pleoapa inferioară, ea constituie de cele mai multe ori un semnal de la vezica urinară. Ade­sea, cei afectați nu sesizează niciun simptom al dere­glării fizice.

Umflăturile mai mari de sub ochi
Când umflătura este mai mare și se întinde pe circa 1,5 cm dedesubtul ochiului, ea sugerează dese­ori existența unei disfuncționalități renale. Același mesaj îl transmit și schimbările de culoare în această zonă. Ele indică modificări în irigarea cu sânge a rini­chilor, în vreme ce umflăturile de sub ochi semnalează perturbări în ceea ce privește aportul de apă.

Pata roșiatică de lângă sacul lacrimal
O colorație roșiatică, ce pornește de la sacul lacri­mal spre nas, având o lungime de aproximativ un cen­timetru, ne oferă informații asupra glandelor sexuale (ovarele, trompele, testiculele și canalele spermatice). Roșeața poate fi un indiciu referitor la staze sau inflamații existente în regiunea respectivă. Prostata și uterul pot fi "citite" la coada ochiului, lateral și dede­subt. În cazul când organele amintite sunt afectate de factori fizici, această zonă este inflamată.