Mult zgomot pentru nimic

Ion Longin Popescu
În data de 10 noiembrie, la o televiziune de știri, pre­mierul Victor Ponta a făcut o dezvăluire-șoc: "... Se pare că nu avem gaze de șist, ne-am bătut foarte tare pe ceva ce nu avem.

Nu cred că ne-am bătut pe ceva care există". Vasăzică, primul ministru a ajuns la vorba țăranilor din Pungești și a ecologiștilor! Vajnica jandarmerie română, pusă în slujba unei corporații străine vestite pentru crimele de mediu provocate pe toate continentele, a lovit și a aruncat degeaba în șanțuri sute de protestatari din județul Vaslui, instaurând o adevărată dictatură polițienească în localitățile stabilite pentru foraje. După atâtea suferințe, îndurate din partea unui guvern lipsit de măsură și cu puternice simpatii corporatiste, localnicilor din Pungești nu le-a rămas decât să blesteme și să dea acatiste, văzându-și pământurile răscolite și casele puse sub supraveghere mai abitir decât pe timpul Securității. Se pare că Cel de Sus le-a ascultat ruga. Toată cavalcada antide­mo­cratică a statului captiv și nemilos s-a dovedit a fi ceea ce era încă din capul locului: mult zgomot pentru nimic. Este, de fapt, definiția acțiunilor celui ce dorește să fie președintele României și care își completează declarația astfel: "Gazele convenționale din Marea Neagră sunt în exploatare". Exact asta v-a spus toată lumea, domnule prim-ministru! Amânați gazele de șist până când se vor găsi tehnologii mai puțin dă­ună­toare mediului și oamenilor, și concen­tra­ți-vă pe zăcă­mintele din teritoriul de 10.000 de kilometri pătrați al Mării Negre, obținut de România la Haga. Dar obligațiile imediate ale lui Victor Ponta față de Chevron au părut mereu suspecte, deoarece a ignorat cu desăvârșire imaginea proastă a acestei corporații acuzate de crimă în Ecuador, după cum spune jurnalistul american John Perkins în cartea sa intitulată "Confesiunile unui asasin eco­nomic". D-l Ponta nu se poate scuza că n-a fost aver­tizat din vreme asupra consecințelor suspectului său "vo­luntariat" pe care l-a practicat în favoarea gazelor de șist, schimbându-și de mai multe ori poziția, "ca la Ploiești", așa după cum îi e felul. Pe lângă țăranii simpli, lipsiți de apărare, i-au scris ONG-urile, intelectualii și specialiștii în petrol și gaze, dar a ignorat orice semnal de bun simț. Încă din ianuarie 2013, spre exemplu, deputatul de Vaslui, dr. Tudor Ciuhodaru, i-a cerut să oprească forajele: "Dom­nule prim-ministru, opriți forajul pentru obținerea gazelor de șist!". Apoi i-a adresat două întrebări funda­men­tale, la care nu a răspuns niciodată: 1. "Ați analizat, domnule Pon­ta, impactul acestei tehnologii asupra vieții noastre?" 2. "Dacă da, ne puteți spune și la ce concluzie ați ajuns? Vă răzgândiți cu ușurință și ne putem întreba dacă binele românilor sau politica de lobby sunt cauza?". Astăzi, răs­punsul neașteptat al răzgânditorului din Palatul Victoria este cel amintit mai sus: "... ne-am bătut foarte tare pe ceva ce nu avem". Amin! Mâine, poimâine, la o adică, ar putea spune că nici n-a auzit de gaze de șist, chiar dacă ministrul Eco­nomiei, Constantin Niță, ar putea să-l contrazică, plusând: "Ex­ploatarea gazelor de șist va trebui să fie acceptată de majoritatea statelor". Întrebat de jurnaliști dacă regretă că jandarmii i-au luat pe sus pe unii dintre protestatari și i-au aruncat în șanțuri, premierul a răspuns: "Exagerați". Dum­neavoastră când ați exagerat ultima dată, domnule Ponta?