Nu există ziar de mare tiraj, televiziune națională sau publicație online care să nu fi inserat măcar o analiză despre "fenomenul românesc al patriei", cum spunea un entuziast alegător din München. Sute de mii de tineri români, aflați la muncă în UE, și-au pierdut cu bună știință o zi din viață, în unele cazuri - o zi și o noapte, pentru o cauză ce multă vreme a părut să nu-i intereseze prea mult: votarea președintelui României. Trecând pe lângă cozile de 2 kilometri de la München, Stuttgart, Torino, Bruxelles, Londra sau Paris, europenii au fost șocați să afle că românii aceia bine îmbrăcați, fetele frumoase și bărbații eleganți îndură ploaia și gerul cu stoicism și într-o ordine impecabilă, pentru a-și exercita un drept civic. De la Revoluția din decembrie 1989, românii nu au mai strălucit atât de intens pe canalele media din întreaga lume. Așa cum, atunci, jertfele de sânge ale tinerilor din București, Timișoara, Cluj-Napoca sau Sibiu au generat o nouă atitudine a lumii civilizate față de regimurile comuniste, culminând în scurt timp cu dezmembrarea "Imperiului Roșu" de la răsărit, cozile de alegători din 16 noiembrie propun o nouă imagine a patriotismului emigrantului român. Considerați multă vreme o grămadă de "frunze moarte", aspirate de promisiunile occidentale și de libertatea de circulație în cele patru zări, mulțimile de români adunate, disciplinat, la cozi, pentru a-și exercita drepturile electorale au demonstrat contrariul: sănătatea unei națiuni moderne, care știe să fie unită când situația o cere, o națiune capabilă încă să aibă un ideal comun. Imaginile au uluit arogantul și superficialul Occident, care se complăcuse în cultivarea imaginii României drept "țară de margine", "democrație de gradul II" și alte asemenea poncife de presă, nedrepte și umilitoare. "Căpșunarii", constructorii, mecanicii, instalatorii, electroniștii, IT-iștii, inginerii, asistentele medicale și medicii români au ținut fruntea țării sus, declarând că votează pentru viitorul la care doresc să fie parte. Mulți au declarat la televiziuni și pe rețelele de socializare că doresc să se întoarcă acasă, deoarece îi frige dorul de pământul natal și vor să măture pe jos cu clasa politică de pe Dâmbovița, care i-a determinat să-și ia lumea în cap. Și care, adăugăm noi, și-a bătut joc de dreptul democratic și de dorința lor firească de a vota, de a-și alege președintele. "Cineva trebuie să suporte consecințele acestui vot organizat catastrofal în străinătate", a spus președintele ales, Klaus Johannis. "Cineva" este, desigur, o formă diplomatică de adresare. Acest "cineva" nu este altul decât guvernul României. Care, temându-se că "străinii" îl vor alege pe reprezentantul Opoziției, a făcut "totul" pentru a-i împiedica să voteze. Din fericire, minciuna are picioare scurte. Hoția guvernamentală a generat rezultatul invers celui dorit. Cu facebook-ul la purtător, românul de pretutindeni, devenit reporter ad-hoc, a mișcat țara. Se estimează că imaginile cu alegătorii din diaspora, ciocnindu-se cu poliția sau răbdând stresul imenselor cozi, i-au făcut pe românii de acasă să meargă, indignați, în număr mare la vot. Unii analiști vorbesc de circa trei milioane de voturi "de răzbunare", generate pe internet, în favoarea lui Johannis. Alții le numesc "voturi pentru patrie", deoarece văd în manifestarea diasporei un act suprem de patriotism. De-o fi una, de-o fi alta, cu o asemenea generație România nu este pierdută. Dacă am fost vreodată sceptic în legătură cu viitorul românesc, am impresia că aceste alegeri m-au trecut în tabăra optimiștilor.