- Răspunsul este simplu: să-și onoreze angajamentele din campania electorală. Dar și complicat, căci nu mă refer la onorarea promisiunilor privind comportamentul echilibrat și decent și utilizarea formulelor de politețe, ci la acele angajamente mult mai importante, asumate cu seriozitate abia între cele două tururi de scrutin: eradicarea corupției, susținerea statului de drept și a integrității în funcțiile publice, desființarea sistemului pe care îl întruchipează PSD în frunte cu Victor Ponta și ancorarea fermă a României în structurile euro-atlantice, fără derapajele de care începuse să fie tentat Victor Ponta, după modelul vecinului Orban. În esență, domnul Iohannis nu ar trebui să uite nici o clipă că, în frumoasa noapte a alegerii sale ca președinte al României, zecile de mii de manifestanți au scandat "PSD, ciuma roșie" și s-au îndreptat spre sediul PSD, nu spre sediul PNL. Nu se putea un mesaj mai clar de protest, silă și exasperare, față de partidul devenit sinonim cu rețeaua de grupări de tip mafiot care spoliază țara de 25 de ani și a cărui aroganță atinge, în fiecare an, noi culmi. Fie că îi convine, fie că nu, Klaus Iohannis le datorează alegătorilor săi continuarea proiectului neterminat al lui Traian Băsescu, privind demolarea "sistemului ticăloșit", mai ales că majoritatea celor care l-au votat pe el în 2014 l-a votat în 2004 pe Traian Băsescu, tocmai pentru un astfel de program. Cu alte cuvinte, deși este binevenită o schimbare de stil la Cotroceni, țara are nevoie de continuarea proiectelor valoroase demarate de Traian Băsescu, înainte de a eșua trist, în tovărășii penibile. La nivel retoric, domnul Iohannis susține toate aceste obiective, dar o face prea puțin apăsat, preferând discursul vag, fără substanță. Sunt bune în campanie sloganuri de genul "România lucrului bine făcut" sau "Pas cu pas", dar ele nu spun nimic concret. România nu este un atelier de meșteșugărie și nici nu are prea mult timp pentru a corecta abuzurile clasei politice din ultimul sfert de secol. Sigur că nu ne dorim perpetuarea scandalului în viața publică și mulți s-au săturat să aibă un președinte-jucător - dar sunt sigură că niciunul din cei care l-au votat pe Klaus Iohannis nu-și dorește un președinte inert, care să se teamă de o confruntare cu forțele politice care încearcă să impună politici nocive pentru țară. Cum va asigura, de pildă, noul președinte, reformarea sănătății și educației, fără să stârnească împotriva lui un val de proteste ale rețelelor de interese împământenite în sistem, așa cum a stârnit și predecesorul său? Cum va face față presiunilor venite de la Răsărit? Sunt doar două mari necunoscute în privința noului nostru președinte, iar altă mare necunoscută este echipa sa de consilieri. Va aduce la Cotroceni oameni noi, competenți și necompromiși, sau se va înconjura tot de oameni ai sistemului, din PNL, adică din partidul care, alături de PSD, a căutat să anihileze DNA și ANI și a participat la tentativa de lovitură de stat din 2012? Mărturisesc că mă întreb de câteva zile dacă avem de a face cu o schimbare fundamentală în politica noastră, sau doar cu victoria uneia din aripile USL, deghizată în forță reformatoare, în scopul cuceririi puterii. Nu am acum un răspuns, dar nici nu mai avem mult de așteptat până când vom afla ce am votat, de fapt, pe 16 noiembrie.
- Rezultatul alegerilor prezidențiale din România s-a decis, în mare măsură, în stradă: scânteia s-a aprins în diaspora, pentru ca apoi să ia foc și în țară, prin zecile de mii de tineri ieșiți să protesteze în piețele publice. Un veritabil dezastru pentru partidul veșnic triumfător, PSD, confruntat pentru prima oară cu "vocea poporului". Oare Ponta și ortacii lui au învățat ceva din înfrângerea suferită? Vor arăta oarece competențe, sau vor trage sfori în dosul cortinei, așa cum au fost învățați?
- După ce Victor Ponta, imediat după pierderea alegerilor prezidențiale la scor, a găsit cu cale să plece în Abu Dhabi, pentru a asista la un raliu automobilistic și a se distra în cluburi scumpe, pe banii unor oameni de afaceri, nu cred că mai putem vorbi de capacitatea liderului PSD de a înțelege mesajul primit din partea alegătorilor din interiorul și din afara țării. Aroganța sa nu este depășită decât de lipsa de inteligență politică. Avem dovada clară că elita PSD este de mult ruptă de țară și de popor, pe care le consideră doar o sursă de îmbogățire și, respectiv, o masă de manevră. După cum am afirmat de nenumărate ori, nu consider PSD un partid social-democrat autentic, de tip european, cum sunt Laburiștii britanici sau SPD în Germania, ci o rețea de grupări de tip mafiot, organizată pentru a spolia țara sub protecția unei justiții aservite și corupte, cum a fost justiția noastră până în 2005, și a votului unui electorat menținut cu bună știință în captivitatea lipsei de informare, educație și resurse materiale, independente de stat. Că nu greșesc în această apreciere o dovedește avalanșa de dosare finalizate în ultima vreme de DNA, dosare care descriu pe larg "sistemul ticăloșit", adică metodele prin care banii publici au ajuns în buzunarele interlopilor cu protecție politică, iar nu în proiecte de infrastructură și de reformă a serviciilor publice. Din acest punct de vedere, viitorul PSD este, de fapt, de resortul DNA, și nu am nicio îndoială că, dacă nu vor fi împiedicați s-o facă, procurorii și judecătorii vor pustii acest partid, atât la nivel local, cât și la nivel central. PSD este, de fapt, în esență, un partid nereformabil, deci ar trebui eliminat din istorie. Avem nevoie de un partid social-democrat autentic, dar de unul înființat de oameni curați, competenți și decenți, cu autentice convingeri de stânga. Deocamdată, acest partid nu există în România. Sigur că psd-iștii nu vor fi de acord cu concluziile mele și vor încerca să se salveze, fie ejectându-l pe Victor Ponta, printr-un sacrificiu ritual, fie proclamând o nouă orientare, euroconformă, a partidului. Măsura panicii care a cuprins "cel mai mare partid al țării" a fost dată de respingerea legii grațierii și amnistiei și ridicarea imunității tuturor psd-iștilor anchetați de DNA. În loc să ne impresioneze, gestul ne umple de scârbă, căci marele partid a răspuns slugarnic solicitării lui Klaus Iohannis, după ce respinsese, cu scandal, exact aceeași solicitare formulată de Traian Băsescu. Pe bună dreptate, PSD apare ca neserios și penibil, iar meritele votului din parlament se contabilizează în contul președintelui ales. Chiar dacă PSD ar găsi un nou lider, cu o imagine acceptabilă, de tipul lui Ioan Rus, nu are resurse interne pentru a alcătui o nouă echipă reformistă și reformată la nivel local și central. Ne putem aștepta la un război fratricid și la sângeroase reglări de conturi în interiorul PSD, dar nu le putem cere liderilor săi să se reprogrameze genetic. Le putem cere însă să-și desfășoare agonia într-un spațiu privat, eliberând spațiul public, de toxica lor prezență.