DARUL - un medicament pentru suflet

Ilie Tudor
- Postul nu înseamnă doar abținere de la mâncare, ci și generozitate și fapte bune -

Goana după averi duce adesea la psihiatru

Una dintre trăsăturile societății moderne, observată de foarte mulți psihologi, este goana după acumulare, după averi. Surprinzător de multe din problemele cu care omul modern se confruntă sunt cauzate de aceas­tă dorință a sa de a avea cât mai mult. De exemplu, obezitatea, cu care luptă din răsputeri milioane de oameni la ora actuală, adesea nu are o altă cauză decât dorința de a acumula, reflectată la nivelul apetitului alimentar, ca o foame extraordinar de intensă.
Îngrijorați de creșterea accelerată a tulburărilor și afecțiunilor psihice din prezent, psihologii au studiat câteva din caracteristicile societății de consum, printre care și această dorință generală de acumulare. Cu acest prilej, s-a dovedit că persoanele avide de a avea, care nu au capacitatea de a renunța, de a dărui, sunt extrem de vulnerabile psihic. Pierderea sau doar amenințarea situației lor materiale, a poziției lor so­ciale, le afectează enorm și le conduce foarte ușor spre afec­țiuni cum ar fi depresia, nevrozele anxioase, in­somnia etc. În schimb, oamenii generoși și miloși, care își împart bucata de pâine cu cel sărac, sunt puternici psihic, echilibrați.

Să învățăm să "omenim"

Cei mai mulți dintre noi am dăruit de zeci de ori bani cerșetorilor, ne-am ajutat rudele și vecinii la nevoie, așa încât putem crede că am înțeles suficient de bine ce înseamnă a dărui. Trebuie însă observat că gesturi aparent similare pot avea, din punct de vedere sufletesc, semnificații foarte diferite. În unele pa­rabole biblice, se face adesea comparație între moneda de aur aruncată de cel bogat unui cerșetor și bănuțul dăruit din puținul ei de văduva cea săracă. Esența acestor povestiri cu tâlc este clară: darul trebuie să fie un gest sufletesc, nu o taxă pentru bunăvoința lui Dum­nezeu. Este foarte important pentru fiecare dintre noi să realizăm că a da este doar primul pas, cel de-al doilea fiind trăirea cât mai profundă a dragostei față de cel ajutat.
Contextul postului, în care se spune că fiecare zi trebuie încununată cu o faptă bună, este cât se poate de potrivit pentru ca fiecare dintre noi să-și dea seama cât de multe are de dăruit. Nu doar banii, hrana, obiec­tele materiale în general pot fi dăruite, ci, în același timp, și dragostea, timpul nostru, înțelegerea noastră pot de­veni cadouri minunate.
În trecut, exista obiceiul ca, împreună cu fiecare lucru dăruit unui om nevoiaș, să-i fie spuse și câteva vorbe bune, să fie ajutat cu un sfat, cu o mângâiere. De altfel, atunci când era făcut un asemenea dar, se spunea nu că a fost dat ceva, ci că a fost omenit ci­neva, că darul nu a fost o înjosire, o umilință, ci un gest de compasiune, o dorință sinceră de a ajuta.
Efectul binefăcător al unui dar făcut din tot su­fletul este foarte puternic. Psihologii au observat că, din punct de vedere sufletesc, cel care dăruiește be­nefi­ciază mai mult de pe urma gestului său dezintere­sat, decât cel care primește. El are în mod real acces la fericire. De altfel, este cunoscut în psihologie că, din grupele de vindecare cu pacienți bolnavi psihic, cele mai mari șanse de însănătoșire le au chiar cei care își doresc cel mai mult să vină în ajutorul celorlalți.

Nu vă despărțiți de frumos

Unul din primele simpto­me ale îmbolnăvirii sufletești este dispariția sau reducerea simțitoare a capacității de a observa ceea ce este frumos, încântător în jurul nostru. În schimb, unul din primele sem­ne îmbucurătoare de în­să­nătoșire sufletească este rea­pariția sensibilității față de frumos, față de acele lucruri aparent neînsemnate, dar care ne fac sufletul să vibreze de încântare. Contextul postului este cât se poate de potrivit pentru a ne vindeca sufletul, căutând frumosul în ceea ce ne înconjoară.
Oricât de sceptici am fi, trebuie să recunoaștem că în jurul nostru sunt nenumărate posibilități de a ne bucura de frumos. De la cărțile de literatură la muzica bună, la muzee de artă și filme de calitate - avem nenumărate posibilități de a ne bucura de frumos. Iar pentru cel care nu mai poate gusta din această frumusețe rămâne natura ca ultim și cel mai puternic remediu. Să nu ratăm niciun prilej când avem timp să mergem în pădure sau în parc; atunci când este senin, să privim măcar cinci minute albas­trul cerului sau seara - stele­le. Când plouă sau ninge, să ne bucurăm de strălucirea apei sau de dansul fulgilor; când vedem un brad, să ne bucu­răm de verdele lui. Se pot face chiar exerciții în grup: cine găsește mai multe lu­cruri frumoase în jur.
Din fericire, frumusețea este un remediu mereu la în­demână, iar frumusețea natu­rii, care este cel mai puternic medicament, este cu adevă­rat inepuizabilă în orice ano­timp. Ieșirile în natură în tim­pul postului sunt o tradiție ale cărei origini se pierd în negura timpului. În unele zo­ne de munte mai există încă obiceiul ca în anumite zile de post, mai ales vinerea, când se ține și post negru, oamenii să meargă neînsoțiți în adân­cul pădurilor sau pe pustie­tatea stâncilor, pentru a fi sin­guri cu Dumnezeu și a se ruga. Pacea sufletească și mul­țumirea izvorâtă din frumusețea naturii nu se pot compara cu nimic altceva.