Bolile iernii: ARTROZA

Gilda Fildan
Se poate scăpa de dureri?

- Milioane de oameni suferă din pricina consecințelor uzurii articulare, ajungând, adeseori, la cuțit. Totuși, operația poate fi evitată, iar durerile potolite. Totul, cu sfatul specialiștilor -

Când te scoli din pat, simți înțepături în ge­nunchi, urcarea și coborârea scării devin o tortură, iar unii bolnavi abia reușesc să mai țină în mână ceașca de cafea. Durerile articulare sunt un însoțitor permanent pentru milioane de oa­meni. Cauza cea mai frecventă a acestei su­fe­rințe o repre­zintă boala numită artro­ză. Dintre cei ajunși la vârsta de 45 de ani, deja 10% sunt afectați de simpto­mele de uzură a articulațiilor. Între 45 și 65 de ani, se confruntă cu artroza o treime din femei și un sfert din bărbați.

De ce așa mulți?

Până în prezent, medicina n-a putut elucida pe deplin această problemă, ci a stabilit definitiv numai faptul că vâr­sta constituie principalul factor de risc. "În epoca de piatră, viața unui individ se încheia pe la 35-40 de ani. Privind lu­crurile din perspectiva evo­luției spe­ciei umane, trebuie să admitem că apa­ratul nostru locomotor n-a fost proiectat pen­tru funcțio­narea pe o durată de timp atât de îndelungată. De aceea, orice per­soană care trăieș­te până la bătrâ­nețe va dezvolta, mai curând sau mai târziu, o ar­troză", afirmă spe­cialiștii. Probabil că la femei joacă un anumit rol și modificările hormonale petre­cute în preajma intrării în menopauză, deoarece s-a observat că ele fac mai frecvent artroză, odată ce au depășit 50 de ani. Dar solicitarea fizică asimetrică, postu­rile de­fectuoase, sedentarismul, supra­ponde­rali­tatea, moște­ni­rea gene­tică, traumatismele sau afecțiu­nile me­ta­bolice eredi­tare, cum ar fi reumatis­mul, pot da naștere fenome­nelor de uzură încă de la vârste mai tinere.
Expunerea de mai sus poate lăsa im­presia că arti­culațiile noastre ar fi destul de sensibile. Nimic mai fals. Ele sunt, dimpotrivă, niște alcătuiri anatomice foarte rezistente. Zi de zi, cele peste o sută de articu­lații din corpul nostru sunt obligate să facă față ac­țiunii unor forțe enorme. De exemplu, atunci când urcăm o scară, genunchii au de suportat greutatea corpului înmulțită cu trei până la cinci. Ea se va mul­tiplica suplimentar, dacă sărim de la o înălțime oare­care, să zicem, de pe un zid.
Lejeritatea mișcării, ca și rezistența la presiune și la șocuri este asigurată de cartilajul articular, care învelește capetele oaselor. Cartilajele sunt o adevărată minune a naturii: deși țesutul, compus din apă, celule și fibre elastice de colagen, are o grosime de numai câțiva milimetri, el rezistă la presiuni de sute de kilo­grame pe centimetrul pătrat. Cu toate acestea, are o vulnerabilitate: celulele sale se regenerează greu, iar micile leziuni sau accidentele minore pro­voacă pro­bleme deloc neglijabile pe ter­men lung. În plus, de-a lungul dece­niilor, dintele timpului roade straturile cartila­jului, care se usucă și devine rigid, se uzează și nu-și mai îndeplinește corect funcția de amortizor. Astfel debutează ar­troza. Într-un stadiu avansat, uzura carti­lajului face ca spațiul dintre cele două oase să se micșoreze până acolo încât ca­petele lor se freacă unul de altul. Con­secințele care se fac simțite sunt durerile puternice de la încheieturi, îndeosebi de la genunchi, șolduri, umeri și degete. Dar boala în sine începe mult mai devreme, are o evoluție latentă și, în majoritatea ca­zurilor, rămâne neobservată timp îndelun­gat. Întrucât cartilajul nu este prevăzut cu fibre nervoase, nu-i putem percepe de­gradarea. Durerea apare abia când oase­le încep să se frece unul de celălalt, fiindcă periostul (membrana conjunctiv-fibroasă care acoperă osul) posedă o bună rețea nervoasă. Se pot adăuga acum și alte simptome neplăcute: inflamarea și blocarea par­țială a articulației bolnave.

Este artroza o fatalitate?

Deocamdată, nu s-a desco­pe­rit o cale de a vindeca aceas­tă afecțiune. Totuși, prin aplica­rea unei terapii optime, sufe­rin­ța poate fi considerabil amelio­rată, reducându-se astfel consu­mul de analgezice. Și operația poate fi amânată cu câțiva ani, eventual chiar evitată definitiv. Important este să nu neglijăm primele sem­ne, ci să luăm cât mai curând legătura cu medi­cul. Mulți pa­cienți se duc prea târziu la doctor, deoarece au ideea greșită că artroza ar fi o boală cu care ești nevoit să te resemnezi. În realitate, uzura articulară trebuie com­bătută cât mai devreme posibil.
Unul din semnele timpurii caracteristice este du­rerea din momentul punerii în mișcare: dimineața, la coborârea din pat, sau după un repaos mai lung în poziția șezând ori culcat, încheieturile se simt la început înțepenite sau dureroase. Dar și genunchii instabili la mers, faptul că ne cad frecvent obiectele din mână, ca și durerile la efort, de pildă la urcarea treptelor, reprezintă simptome ale unei artroze inci­piente. O discuție detaliată cu medicul, urmată de radiografie, RMN sau ecografie, va stabili dacă boala există într-adevăr.

Ce tratamente ne ajută efectiv?

"Din păcate, nu există o rețetă cu efect garantat împotriva artrozei. Diversele modalități terapeutice, cum ar fi acupunctura, suplimentele nutri­țio­nale des­tinate refacerii cartilajului sau dietele special conce­pute pentru această categorie de bolnavi acțio­nează foarte diferit, de la un individ la altul. Însă principa­lul element, atât în terapie cât și în prevenție, este cu siguranță mișcarea", spun me­dicii. Cartilajul nu are vase de sânge proprii, care să-l aprovizioneze cu sub­stanțe nutritive. El se hrănește doar prin inter­mediul lichidului sinovial, iar acest proces nu funcțio­nează decât cu condiția ca înche­ietura să se miște su­ficient. De aceea, renunțarea la mișcare în scopul de a menaja articulația este cea mai greșită alegere în situația unei artroze.
Un al doilea argument în favoarea activității fizice îl reprezintă necesitatea de a întări musculatura și de a optimiza coordonarea musculară în zona din jurul încheieturii afectate. Cu cât mușchii sunt mai bine antrenați, cu atât articulația va fi mai stabilizată și sus­ținută. Medicii ne sfătuiesc să executăm mișcări uni­forme, ca acelea din schiul de fond, plimbarea cu sprijin în bețe sau mersul pe bicicletă. Înotul și gim­nastica acvatică sunt și ele ideale, dacă exercițiul fi­zic ne provoacă dureri. Deplasarea în apă scutește articulațiile de efort și, în același timp, apa caldă are un efect relaxant asupra țesuturilor și a musculaturii.

Se ajunge prea repede la cuțit?

"Când se pune problema unei operații, este ex­trem de important să iei în considerare, în primul rând, pacientul, și abia apoi radiografia", afirmă spe­cia­liștii. Căci simptomele nu coincid de fiecare dată cu imaginea radiologică: "Unii pacienți au du­reri vio­len­te, deși radiografia arată doar o artroză mi­noră. Alții beneficiază de o calitate a vieții relativ satisfă­cătoare, cu toate că boala lor se află într-un sta­diu avansat, după cum o dovedește imagistica me­dicală."
Operația n-ar trebui să fie prima opțiune, însă nici nu poate fi evitată întotdeauna. Dacă, în urma tuturor metodelor terapeutice folosite, pacientul continuă să aibă o calitate a vieții limitată dramatic, devine nece­sar să se recurgă la artroscopie, la intervenția de sta­bi­lizare a articulației sau la protezare. "Bolnavul în­suși este chemat să participe la evaluarea situației sale. Se întâlnesc și cazuri când pacienții cer insistent să fie operați, deoarece o fizioterapie laborioasă ori cerința de a-și reduce substanțial greutatea corporală li se par prea greu de realizat și obositoare". Oricum, ar trebui încercate mai întâi, în mod temeinic, tera­piile nechirurgicale, luând în considerare faptul că nici operația nu poate restabili integral starea normală a unei articulații.

Deosebirile dintre artroză și artrită

Caracteristicile artritei reumatoide:
* Afecțiune inflamatorie autoimună
* Rigiditate articulară dimineața > 1 oră
* Accentuarea simptomelor după o pauză de odihnă
* Ameliorare datorită mișcării
* Ameliorare la frig (din cauza inflamației)
* Se poate manifesta prin puseuri

Caracteristicile artrozei:
* Provocată de uzură, suprasolicitare sau traumatisme
* Rigiditate articulară dimineața < 30 de minute
* Ameliorare prin repaos
* În stadiul avansat, dureri la mișcare
* Ameliorare la căldură, dacă nu există inflamație
* Evoluție latentă de-a lungul anilor

Artroza - soluții de ameliorare

1. Practicați un sport, căci o musculatură vigu­roasă susține articulația, încetinește procesele degene­rative și menține mobilitatea. Ideale sunt acele spor­turi care nu forțează încheieturile, de pildă gim­nastica acvatică, înotul, plimbarea cu bicicleta, nordic wal­king (mersul cu sprijin în bețe), schiul de fond. Deo­sebit de solicitante pentru articulații sunt în schimb sporturile care obligă la opriri bruște și porniri în viteză, cum sunt tenisul și fotbalul.
2. Durerile pot fi combătute cu ajutorul me­dica­mentelor antireumatice, cu acțiune anal­ge­zică și anti­in­flamatoare, care nu conțin cortizon (ex. Diclo­fenac, Ibuprofen, Naproxen). Și unele prin­cipii active de origine vegetală, cum ar fi extractul de iederă, cre­mele pe bază de arnică, petrol și ardei iute au un efect de calmare a durerii. Noi vă recomandăm cu căldură un unguent românesc de excepție: OS­TEO­CICA­TRAT, pe care-l găsiți la farmaciile veteri­nare.
3. Mai multă glucozamină - este o substanță nu­tritivă care contribuie la întreținerea și refa­cerea țesutului cartila­ginos. În hrana noas­tră, ea e pre­zentă în can­tități infime și în alimente pe care nu obișnuim să le includem în meniul zilnic (scoici, crabi sau cre­veți). Administrarea unui supli­ment cu glucoza­mină poate con­stitui o componentă de bază a trata­men­tului prescris pa­cienților cu artroză.
4. Reduceți carnea și grăsimile la 250 gra­me pe săptămână, deoarece ele conțin foarte mult acid arahidonic, care favorizează procesele inflama­torii din organism. De aceea, unii bonavi preferă să adopte alimentația vegetariană și vegană. Un efect benefic îl au uleiurile de rapiță, nucă, soia și in, pre­cum și macroul, somonul și heringul. Toate cele enu­merate mai sus conțin un acid omega 3 cu lanț lung, numit EPA (acidul eicosapentaeonic), care posedă proprie­tatea de a reduce inflamațiile.
5. Rece și cald - Multor pacienți cu artroză căl­dura le face bine, de pildă aplicată sub forma unei alifii cu capsaicină, care le acti­vea­ză circulația locală. Și o baie caldă, la care se pot adău­ga săruri speciale cu acțiune an­ti­reumatică (sărurile de Baz­na), poate reda mobili­tatea arti­culațiilor după un drum lung prin frigul de afară. Dim­potrivă, în faza agresivă a artro­zei, atunci când încheie­tura e vizibil umflată, răco­ri­rea ei produce o senzație plă­cută, de ușurare. Cata­plasmele reci cu brânză de vaci sunt un leac tradi­țional bine cunoscut.
6. Micșorarea greutății corporale exce­den­tare atenuează durerile articulare, îndeosebi în gonar­troză - acesta este un fapt dovedit. Un regim de slă­bire cu re­zultate rapide poate motiva pacien­tul, con­­­vingân­du-l să treacă ulterior la o schimbare a alimen­tației pe ter­men lung. Dar, în paralel, ar trebui efectuat și un program de activi­tate fizică indivi­dualizat cu deo­sebită grijă. Acesta ar avea, pe de-o parte, rolul de a stimula metabo­lismul și, pe de alta, de a întări mus­culatura, principalul motor al arderii caloriilor.