"Astăzi a fost tăiat un arțar. Dacă nu a meritat să trăiască și să dea umbră, merită un priveghi. Fiindcă timișorenilor le pasă de aerul pe care îl respiră", a sunat anunțul de pe facebook. Un alt mesaj suna astfel: "Așteptăm până când ultimul copac este tăiat pentru a ne da seama că nu putem respira bani?". Astfel de poziții critice ale societății civile circulă de fapt în toată România: și la București, unde o parte din Parcul Tineretului a fost defrișată (în paralel cu campaniile absurde de așa-zisă "toaletare" din toate sectoarele); și la Iași, unde iresponsabilii de la primărie au pus la pământ renumiții tei monumentali din Copou; și la Arad, unde primăria vrea să taie 400 de copaci seculari din Parcul Eminescu, săvârșind un veritabil masacru ecologic și cultural; și la Cluj-Napoca, unde Parcul Feroviarilor a fost salvat, cu greu, de securea mafiei imobiliare. Impresionantul priveghi al timișorenilor ne trimite la o realitate revoltătoare a zilelor noastre, când incultura, lipsa de educație, lăcomia, corupția și stupizenia primarilor și prefecților (care nu-i controlează pe primari) au construit imaginea unui urbanism sălbatic, de la marginea "întunecată" a Europei. Asociația Peisagiștilor din România-AsoP, Filiala Teritorială Vest, a informat chiar Comisia Europeană despre crima ecologică din Timișoara, unde, cu fonduri europene, primăria a transformat Piața Libertății, plină de verdeață, în ceea ce timișorenii numesc acum "Piața Roșie", un perimetru din care lipsește cu desăvârșire vegetația. Din București, arhitectul Dan Ghelase, președintele Asociației ARTRAD, informează opinia publică asupra situației disperate a arborilor monumentali - mesageri vii ai unei lumi demult dispărute. Sunt copaci cu "suflet", care poartă în trupurile lor vânjoase mesaje ale unei lumi scufundate în trecut. În curtea conacului Grant, din Crângași, se înalță un dud rotat, la umbra căruia s-au jucat și s-au recreat multe generații de jupânese și copii Golescu și Grant, boieri ai ultimelor două secole. Recent, una dintre crengile principale s-a rupt... Și dudul din strada Batiștei, vechi de peste 600 de ani, întărit rudimentar cu ciment, se află la limita rezistenței. Ca să nu mai vorbim de platanii de peste 300 de ani de pe strada Berzei, afectați de construcția bulevardului proiectat de primarul Videanu-Bordură și realizat de Oprescu-Demolatorul. "E o nebunie națională", observă Dan Ghelase. La nivelul întregului București, nu se mai ocupă nimeni de arborii monumentali din oraș, nemaiexistând nici plăci indicatoare... La Timișoara, București, Iași sau Arad, există mulți copaci care "plâng", similari vechilor edificii în ruină... Ăstimp, Comisia pentru Arbori Monumentali a Academiei Române a fost desființată; la fel, colectivul dendrologic al Grădinii Botanice... Un priveghi național s-ar cuveni să amintească guvernanților că țara pierde - nu doar pădurile, ci și parcurile și copacii istorici. Să fim oare atât de blestemați de soartă, încât guvernele și primăriile României să fie populate exclusiv cu brute abjecte, care nu iubesc natura și aerul curat și nu prețuiesc amintirile orașelor? Dumnezeu să-i odihnească pe... copacii căzuți sub securea lor criminală!