Pândesc de multă vreme clipa în care să aștern pe hârtie o astfel de frază! Ei bine, ea a venit! Doar înșirând, într-o ordine aleatorie, titlul unor emisiuni difuzate în ultima vreme - unele mai noi, altele din arhivă - îmi veți da dreptate.
Aș începe cu acea excepțională emisiune, numită "5 minute de Istorie", realizată cu mult profesionalism și prezentată de o mare personalitate în domeniu: Prof. dr. Adrian Cioroianu. Excelent prilej pentru mai toate generațiile de telespectatori, hrănite, de-a lungul deceniilor, cu manuale de Istorie Răstălmăcită, adesea mincinoasă, să afle câte ceva esențial, uneori ascuns, despre istoria noastră adevărată. Trecând în alt domeniu, acela al Muzicii, de aplaudat superbul documentar, difuzat la ore de vârf, zi de zi, și care se cheamă "Bonne anniversaire, monsieur Chopin!" Tot de aplaudat este și reluarea inspirată a concertelor difuzate în cadrul Festivalului "George Enescu", spre marea bucurie a melomanilor din România - tineri și nu prea - care nu au avut privilegiul și nici putința materială să-și ofere calitatea de spectator în sălile de concerte. La această bucurie adaug și faptul că superbele reluări muzicale sunt însoțite, întotdeauna, și de câte un interviu luat în timpul Festivalului de unul dintre cei mai dotați realizatori ai Televiziunii Române: Marius Constantinescu. Privind puțin înapoi, să amintim că tot televiziunea publică ne-a oferit, în direct, superbul Concert de Anul Nou transmis, ca în fiecare an, din imperiala sală a Operei din Viena.
Și tot un "bravo!" pentru prezența, la ceas de noapte, a unei emisiuni inspirat intitulată "Noapte Indigo", o reluare a altei fermecătoare emisiuni, care s-a chemat "Unora le place..." (aluzie la "Unora le place jazzul", antologicul film realizat în 1959 de Billy Wilder, cu o splendidă, unică Marilyn Monroe în rol principal). Dedicată, evident, jazzului, emisiunea este realizată de aceiași năstrușnici Mike Godoroja și ("Sweet") Florian Lungu, împătimiți de jazz de o viață întreagă și care încearcă - sper, cu succes - să le transmită și tinerilor căzuți, poate, în abisurile manelelor, această copleșitoare "patimă" pentru Jazz.
Multe, multe aplauze datorăm și celor ce programează Filme la TVR! Telecinemateca, Ziua de Duminică, în care rege este Filmul românesc, ceasuri de seară în care ne este oferit "Filmul de artă"... Ca să nu mai vorbim despre excepționalele documentare dedicate vârfurilor culturale ale lumii: Enrico Caruso (cel mai mare tenor al tuturor timpurilor), Luchino Visconti, Zefirelli și alți mari maeștri ai Filmului, ca și de serialul antologic, închinat, nu demult, unui artist atins de aripa geniului: Charlie Chaplin!
O emisiune de mare valoare educativă ne propune, de mai bine de un an (ce bine că nu a dispărut, între timp, din grilă!) - Iuliana Marciuc. Ea se cheamă "Destine ca-n filme" și le este închinată unor oameni-model, ființe lovite de un destin nemilos, dar care, la vârste mai fragede sau, dimpotrivă, aflate pe coborâșul vieții, știu să-și înfrângă, cu demnitate, cu optimism, dizabilitățile...
Salut și emisiunea "Ieri-Azi-Mâine", ca și "Nocturnele" Marinei Constantinescu. "Bravo" pentru reintroducerea emisiunilor de Teatru: programarea unor spectacole noi, dar și antologice, în alb-negru, care, ca și multe filme românești de referință, demonstrează cu strălucire faptul că deceniile comuniste nu au însemnat "o Siberie a culturii" și nici un "Îngheț intelectual".
Așadar, Aplauze, Aplauze! Și totuși... ce bine ar fi dacă filmele oferite la Cinematecă ar apărea prefațate de vreun critic al genului, care să ofere informații despre regizor, despre actori, despre epoca în care au fost făcute filmele... Tot prefațate ar trebui să fie și emisiunile de Teatru, cu scurte prezentări despre realizatori.
La capitolul regrete (există și ele!) voi aminti dispariția seriei de emisiuni dedicate Filmului Documentar Românesc, realizată de regizorul și profesorul Laurențiu Damian, precum și absența emisiunilor dedicate copiilor! Lipsesc și emisiunile închinate Vieții literare actuale, Artei moderne, spectacolelor de Operă... Dar pentru că ne aflăm la început de an nou, să sperăm că teritoriile regăsite ale artei, culturii și educației, vor rămâne la locul lor, ba chiar pe spații extinse, spre binele nostru, al tuturor celor ce trăim într-o țară cu multe, multe televizoare, dar și cu mulți, mulți analfabeți...