O plantă miraculoasă - TĂTĂNEASA (Symphytum officinale). Din rețetele domnului farmacist Bobaru

Redactia
Scurt istoric

Tătăneasa este o plantă medicinală folosită în tera­peutica medicală din vremuri imemoriale. Medicul roman de origine greacă Dioscorides, în celebra sa carte "Materia medica" (o adevărată farmacopee a ierburilor de leac, cea mai citită carte din vremea sa, chiar mai citită decât biblia), include, printre cele 600 de ierburi medicinale, tătăneasa, preaslă­vindu-i virtu­țile vindecătoare. În medicina tra­dițională româneas­că, ea este folosită încă de pe vremea dacilor.
În mod cu totul surprinzător, începând cu anii 1980, tătăneasa a început să fie "pu­să la zid "de unii specialiști în fitoterapie, care recomandau prudență și reținere în folosirea ei pentru uz intern. Motivația prin­cipală era compoziția plantei, în care se des­coperiseră cantități mici de alcaloizi pirazolidinici care, pe cale experimentală (așa-numite experimente "in vitro") dove­diseră o anumită hepatotoxicitate. S-a lan­sat ipoteza că animalele ier­bivore care se hră­nesc cu tătă­neasă prezintă la sacrificare he­patome­galie. Tătăneasa nu este însă o plantă furajeră de pre­di­lecție. Cine a colindat arealul ei de dezvoltare, în flora spon­tană, observă că tătăneasa este, de obicei, ocolită de animale, pentru că este acoperită în to­tali­tate de peri, greu de mes­tecat, și este și amară la gust. Le reamintim cititorilor noștri fideli că în anii '90, revista "Formula AS" a găzduit o dez­batere aprigă legată de "perico­lul" administrării tătănesei ca leac me­dicinal, în urma căreia reputația plantei a fost reabili­tată integral. Un argument decisiv în clasarea pro­blemei a fost inter­venția marelui specialist în plante medicinale Con­stan­tin Pârvu (autorul celebrei enci­clo­pedii a plan­telor, în 5 volume, care declara, într-un interviu, că se vindecase cu tătăneasă de un cancer la stomac.
În multe țări, se recomandă folosirea tătănesei doar pentru uz extern, sau, dacă se admite utilizarea ei pe cale internă, se reco­mandă o anumită prudență, pentru a nu dăuna orga­nis­mului uman. În concluzie, utilizată în doze echili­brate (chiar dacă derivații de pirazol sunt potențial hepatotoxici), tătăneasa este una din plantele de care sănătatea nu se poate lipsi.

Descrierea plantei

Tătăneasa este o plantă ierboasă înaltă, puternic ramificată, acoperită pe toată suprațata cu peri aspri, încovoiați în sus. Tulpina este în muchii, iar frunzele sunt lipsite de pețiol, prelungindu-se pe tulpină. Fața superioară a frunzelor este verde închis, iar cea infe­rioară, palidă, cu nervura principală proeminentă. Flo­­rile, de forma unui tub cu cinci dinți curbați în afară, de culoare roșie-violacee, sunt grupate în vârful tul­pinii sub forma unei inflorescențe cu aspect de coadă de scorpion. Crește în mod spontan, de la câmpie până în zona montană, în buruienișurile de pe mar­ginea apelor și în locuri băltite.

Recoltare și uscare

În scopuri medicinale se folosește ca materie pri­mă rădăcina de tătăneasă (Radix symphyti), care se recoltează fie toamna târziu, fie primăvara devreme. Ea este de culoare neagră la exterior și alb gălbuie în interior. Există o problemă la recoltarea rădăcinii de tătăneasă, având în vedere că în perioada optimă de scoatere din pământ, partea aeriană, un reper im­por­tant de identificare a plantei, este deja trecută. Pentru începătorii în culegerea plantelor din natură, va fi nevoie de un cunoscător.
Odată recoltate, rădăcinile se spală foarte bine, cele groase se des­pică în fâșii subțiri, și se lasă la zvân­tat. Uscarea naturală se face în șoproane, podu­rile caselor, verande sau direct la soare, când condi­țiile atmosferice permit acest lucru. În spațiile de uscare trebuie să existe o ventilație suficientă, pentru ca aerul încărcat cu vapori de apă să poată fi eliminat cu ușurință. Locurile tre­buie să fie curate, poate chiar dezin­­fectate cu fum de pucioasă, acolo unde este posibil. Uscarea artifi­cială este mai rapidă și este de pre­ferat în cazul când condițiile atmo­sferice nu sunt îndeplinite pentru o uscare naturală (ca de exemplu umi­ditatea relativă a aerului este mai mare de 70% sau temperatura sub 10°). În gospodărie, uscarea artificială se face într-un cuptor de aragaz, la foc mic, cu ușa întredes­chisă, sau într-un cuptor elec­tric cu convecție, când pot fi setate tem­peratura (între 50°-60°) și timpul de us­care (a­pro­ximativ 1 oră). Us­ca­rea este considerată ter­minată când rădăcinile au devenit rigide și, rup­te între degete, produc un zgomot caracteristic.
(Cititorii revistei care nu au posibilitatea să recol­teze și să usuce tă­tăneasa acasă, pot pro­cura planta de la maga­zinele naturiste sau de la farmacia Faltis din Brăi­la.)

Compoziția chimică

Rădăcina de tătăneasă este bo­gată în principii active precum: alan­toina, taninuri, mucilagii, acizi or­ganici (cafeic, clorogenic, ascorbic, rozmarinic), inulina și alca­loizi pirazolidinici (consoli­dina, con­so­licina, sinfitina), aceș­tia din urmă fiind toxici pentru organism dacă se administrează în doze mari. În istoria fitoterapiei, tătăneasa are o importanță deose­bită, deoarece din ea s-a izolat alan­toina, care astăzi se obține prin sinteză și este nelipsită din preparatele cosmetice ce se adresează pielii, mu­coa­se­lor, țesutu­rilor și sistemului osos, pe care le re­generează. Alan­toina din rădăcina de tătăneasă, admi­nistrată sub dife­rite forme farmaceutice, determină remisiunea sau dispariția tumorilor maligne și be­nigne.

Preparate din tătăneasă

Pulberea
Rădăcina uscată se macină foarte fin într-o râșniță de măcinat cafeaua și se folosește ca atare, câte o jumătate de linguriță, de 3 ori pe zi, cu puțină miere, sirop sau suc natural, în afecțiunile menționate în cuprinsul articolului.

Decoctul
Mod de preparare: 4 linguri de rădă­cină de tătăneasă uscată și mărun­țită groscior se fierb, la foc mic, timp de 30 de minute, în 500 ml apă, într-un vas de inox sau emailat. La final, apa evapo­rată trebuie completată. Se fil­trează fier­binte prin tifon sau vată medi­cinală umezită cu puțină apă. Se îndulcește după gust.

Tinctura
Mod de preparare: 2 linguri de rădăcină de tătă­neasă uscată și mărunțită groscior se pun la macerat în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat ob­ținut în gospodărie, vreme de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de alte 6 zile, pentru o de­plină limpezire. Se trece ușor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se even­tualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în sticle de plastic, prevăzute cu dop-pipetă. Termenul de valabi­litate este de 2 ani de la data preparării. Dacă se ob­servă depu­neri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.

Tratamente interne

* Boli ale stomacului și duodenului - gastrite, ulcer gastro-duodenal, tumori maligne
Acțiunea terapeutică se datorează proprietăților cumulative ale alantoinei și mucilagiilor.
Pulberea: se administrează câte o jumătate de lin­guriță, de 3 ori pe zi, după masă, cu puțină miere.
Decoctul: se administrează câte 2 cești pe zi, în­dul­cite după gust cu miere.

* Boli de natură inflamatorie - reumatism, gută
Pulberea: se administrează câte o jumătate de linguriță, de 3 ori pe zi, după masă, în puțină miere.
Decoctul: se administrează ceaiul îndulcit după gust cu miere, câte 2 cești pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de salcie.

* Boli oncologice
Anumite boli de natură cance­roasă pot beneficia de un tratament intern cu prepa­rate din tătăneasă, ca terapie complementară. Se ob­servă o remi­siu­ne și chiar o dis­pariție a tumorilor maligne sau benigne. (Din informații culese pe surse, "Formula AS" deține o cores­pondență bo­gată, primită de la cititori, care con­firmă rezultate spectaculoase în folosirea tătăne­sei în boa­la canceroasă.)
Pulberea: se administrea­ză câ­te o jumătate de linguriță, de 3 ori pe zi, după masă, cu puțină miere.
Decoctul: se administrează cea­iul, îndulcit după gust cu mie­re, câte 2 căni pe zi.

* Boli ale aparatului respirator - traheite, bronșite, astm bronșic, pneumonii însoțite de tuse uscată
Acțiunea vindecătoare a tătăne­sei se datorează mucilagiilor.
Decoctul: se administrează cea­iul, îndulcit după gust cu miere, câte 2 căni pe zi.

* Bolile pielii - dermatite, dermatoze, infecții stafilococice și streptococice, fungice, dermatită seboreică, eczeme, prurit, eriteme
Alantoina are proprietatea de a regenera structura epidermei.
Decoctul: se administrează, îndulcit după gust, cu miere, câte 2 cești pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de trei-frați-pătați.

* Traume ale aparatului osteo-articular - fracturi, fisuri ale oaselor aparatului locomotor
Decoctul: se administrează îndulcit după gust, cu miere, câte 2 cești pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de troscot. Datorită con­ținu­tului în siliciu orga­nic al troscotului, fixator de cal­ciu în organism, și de alantoină, al tinc­turii de tătă­neasă, regeneratoare a osului, această combinație are un efect redutabil în traumatismele oaselor. Trata­mentul intern se completează cu aplicații ex­terne, sub formă de cataplasme sau unguente.

* Afecțiunile anusului și rectului - hemoroizi, fisuri anale, prurit anal, rectită
Decoctul: se administrează îndulcit după gust cu miere, câte 2 cești pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de pir.
Contraindicații: Avându-se în vedere suspiciu­nile privind hepatotoxicitatea relativă a preparatelor din tătăneasă, se va evita să se administreze planta celor ce au afecțiuni hepatice, iar curele lungi se vor face sub supraveghere medicală.

Tratamente externe

Dacă pentru utilizarea internă a tătănesei sunt păreri pro sau contra, în privința utilizării ei externe există o unitate deplină în rândul specia­liștilor. Principiul activ responsabil de virtuțile ei terapeutice externe este alantoina. Toate bolile pielii și ale anexei acesteia - părul, precum și ale mucoa­selor, beneficiază de trata­mente pe bază de tătăneasă.
Principalele forme farmaceutice care se obțin din tătăneasă pentru uti­lizare externă sunt: unguentul, cata­plasma și oțetul.

Unguent cu tătăneasă

Mod de preparare: 100 ml de tinctură de tătăneasă obținută după metoda prezentată mai sus se eva­poră într-un vas emailat sau din inox, pe foc mic, până se obține un ex­tract siropos, de consistența mierii. Când încă este cald, se adaugă 50 de grame untură topită, obți­nută din osânză de porc, 30 g mar­garină și aproximativ 10 ml ulei de floa­rea-soarelui. Se dă de pe foc și se continuă omogenizarea până la ră­cire. Un unguent de calitate supe­rioară se obține dacă înlo­cuim 10 grame din cantitatea de margarină, cu 10 grame de lanolină (aceasta se poate pro­cura din far­ma­ciile care au laborator. Far­ma­cia Faltis are la­nolină pe stoc).
Acest unguent are numeroase întrebuin­țări: în toate afecțiunile pielii, de natură microbiană sau aler­gică, boala hemoroidală, varice, ulcer varicos, escară de decubit, eri­tem fesier la copii, arsuri solare, chimice și termice. Ajută la cica­trizarea rapidă a unor răni pro­vocate de cauze diverse.

Cataplasmă cu tătăneasă, tescovină și argilă

Mod de preparare: Can­ti­tăți egale de rădăcină de tătăneasă, de tescovină, foarte fin măcinate, și argilă, se amestecă cu un ceai călduț de troscot, până se obține o pastă care se va întinde ușor peste zona bolnavă. Se oblojește cu fașă lată de tifon și se ține cel puțin 2 ore. Este indicată în entorse, luxații, scrânteli, fisuri sau rupturi (fracturi) de oase, în procese inflamatorii (gonartroze, gută).

Oțet medicinal

Mod de preparare: 2 linguri rădăcină de tătăneasă măcinată se țin la macerat, timp de 10 zile, în 500 ml oțet, de preferat din vin. Urmează apoi filtrarea și condiționarea în flacoane brune.
Se fac masaje externe pe pielea capului pentru combaterea mătreței și a dermatitei seboreice, de 2 ori pe săptămână.

* Gargarisme - pentru boli ale cavității bucale (afte, gingivite, stomatite, abcese dentare)
Se face gargară după fiecare masă, folosind o fiertură din rădăcină de tătăneasă. Se poate aplica local un colutoriu specific bolii respective. (Farma­cia Faltis prepară frecvent asemenea colutorii, la prescripția unor medici ORL sau stomatologi.)

* Băi de șezut cu fiertură din rădăcină de tătăneasă - se recomandă pentru hemoroizi sau fisuri anale, înainte de folosirea unor unguente sau supozitoare.

* Peeling cosmetic
Peelingul este o acțiune (mecanică sau chimică) de îndepăr­tare a celulelor moarte sau de eliminare a unor cicatrice la nivelul pielii. Un asemenea peeling se poate pregăti în casă foarte ușor: părți egale de ră­dăcină de tătă­neasă și semințe de struguri albi, măci­nate, se amestecă cu un piure (terci) obți­nut din dovleac fiert. Se adaugă câteva pică­turi de ulei de măsline și miere, ames­tecându-se până se obține o pastă omo­genă. Se lasă în repaos, aproximativ o ju­mă­tate de oră, după care se masează pielea, prin fric­ționări ușoare, circulare, timp de câteva minute, apoi se spală. În locul dovlea­cului fiert, se pot folosi iaurt ori smântână cu conținut scăzut de grăsime. Se reco­mandă pentru pielea ridată, vergeturi, celulită, le­ziuni cicatriciale lăsate de acnee. Se poate aplica apoi o cremă nutritivă și hidra­tantă. (Pudra abrazivă pen­tru obținerea peeling-ului se poate procura de la Far­macia Faltis din Brăila.)
Notă: Cele mai bune unguente dermatologice și creme cosmetice de întreținere conțin alantoină, care se găsește din abundență în rădăcinile de tătăneasă. Farmacia Faltis prepară asemenea unguente și creme, care conțin printe altele alantoină naturală obținută din tătăneasă.

Pentru informații despre procesarea plantelor me­dicinale sau despre alte preparate produse în labora­torul propriu, farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galați nr. 29, tel. 0239/61.59.31, e-mail: [email protected] yahoo.com Pre­paratele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei http://www.farmaciafaltis.ro/
Farmacia sa deține "Certificat de bună practică far­­maceutică pentru prepararea medicamentelor" acordat de Colegiul Farmaciștilor din România.


*

Salată de tătăneasă - medicament pentru diabetici
Ingrediente: 750 ml apă, 1 lingură sare, zeama unei jumătăți de lămâie, 400 g rădăcină de tătă­neasă rasă. * Pentru sos: 1/4 linguriță de coa­jă rasă de portocală, 4 linguri oțet balsamic, 1 lin­gură mie­re, 2 linguri ulei de floarea-soarelui, sare, piper.
Mod de preparare: Se pune pe foc apa cu sarea și cu zeama de lă­mâie și, când clocotește, se adau­gă ră­dăcina de tătăneasă curățată de coa­jă și tăiată bucăți. Se lasă să fiarbă circa 20 de minute, până ce se în­moa­ie, apoi se scurge și se amestecă cu sosul preparat din ingredientele enu­me­rate. Se ser­vește călduță.
Efectul asupra sănătății: Tătă­neasa are calo­rii puține și conține o can­titate mare de fibre și sub­stanțe minerale. Pentru dia­be­tici, ex­trem de impor­tant este con­ținutul ri­di­cat de inuli­nă, care sa­tură, fă­ră să influen­țeze va­lo­ri­le gli­ce­miei.
"Formula AS"