Dragă "Formula AS",
Cum aș fi putut să-mi încep altfel scrisoarea, decât la modul cel mai firesc cu putință? Așadar, mulțumesc că exiști, "Formula AS"! Sunt o cititoare fidelă, printre miile de alți cititori la fel de fideli ca și mine. Sunt un om credincios, din păcate, mai puțin practicant. Cred în puterea rugăciunii sincere, venite din suflet, în momentele noastre de deznădejde. Trecând prin situații aproape limită, am înțeles din propria-mi experiență că Hristos este absolut ultima speranță, atunci când suntem disperați.
Martoră la suferința nepoatei mele, am înțeles cât de mic și neputincios este omul în fața greutăților vieții. Dintr-o eroare medicală (care sunt tot mai frecvente!) o fetiță de numai 5 anișori putea să-și piardă viața. Nedepistându-i-se în timp util o congestie pulmonară, a ajuns la spital într-o stare atât de gravă, încât asistentele se priveau speriate, iar mie mi s-a oferit un scaun și un calmant. Stăteam în picioare lângă patul ei și priveam neputincioasă cum trupușorul acela mic făcea, probabil, eforturi să supraviețuiască. Legată la perfuzii și cu masca de oxigen pe față, inima ei se zbătea nefiresc, și asta se observa la coșul pieptului. Trupul aproape mi se înțepenise de frică, iar disperarea îmi tăia respirația. Fără să-mi pese de cei din jurul meu, m-am așezat în genunchi lângă patul ei, încercând să mă rog. Eram atât de confuză și incoerentă, încât nu reușeam să-mi amintesc textul rugăciunilor binecunoscute de fiecare zi. Am abandonat ideea și am început să mă rog cu cuvintele mele. Îi imploram pe Dumnezeu-Tatăl, pe Dumnezeu-Fiul, pe Maica Domnului și pe Sf. Nectarie să facă o minune și să salveze viața acelei mici făpturi, care era nepoțica mea. Plângeam și mă rugam, plângeam și cerșeam îndurare. Medicii și asistentele au părăsit în liniște salonul de la terapie intensivă, lăsându-mă singură cu fetița, singură cu rugăciunile mele. Nu știu când s-a făcut dimineață (o internasem pe la ora 23.00), dar știu că odată cu lumina, și mie mi-a revenit speranța. Fetița respira mai ușor, și în obraji îi apăruse din nou culoarea.
Atunci am simțit că ea va trăi, pentru că Dumnezeu se îndurase de mine. Respectându-mi promisiunile făcute în acea noapte de iad, citesc zilnic în semn de mulțumire Paraclisul Maicii Domnului și Acatistul Sf. Nectarie. Și tot ca o promisiune, aș dori să le spun tuturor oamenilor că "Ce-i cu neputință omului îi este cu putință Bunului Dumnezeu". Doar rugându-ne și în genunchi, suntem vrednici să fim ascultați. Dumnezeu să ne ajute!
LUCIA MĂIEREAN - str. Gării nr. 1, Cluj-Napoca
"Sfântul Nectarie a ajuns și-n Canada"
Am fost și eu încercată de norii negri ai unor vești proaste de sănătate, și pentru că nimic nu este întâmplător în viață, prin revista dumneavoastră l-am descoperit pe Sfântul Nectarie și am redescoperit puterea și minunile rugăciunilor. Tocmai când trebuia (așteptam rezultatul biopsiilor, fiind suspectă de cancer uterin) aici, în acest colț de lume canadian, am întâlnit o bunicuță care mi-a dat să citesc cartea vieții Sfântului Nectarie (să îi dea Dumnezeu multă sănătate!) și tot prin dânsa am aflat că și în Toronto există o biserică ce are moaște ale Sfântului. Dar eu am beneficiat de sprijinul său înainte să ajung acolo. Sunt convinsă că Sfântul Nectarie mi-a ascultat rugăciunile. L-am simțit tot timpul alături de mine. De altfel, analizele au avut rezultate foarte bune, pe care știu că i le datorez. Mulțumesc, Sfinte Nectarie!
Adresa bisericii cu moaștele Sfântului Nectarie și Ioan Rusul: Holy Trinity Greek Orthodox Church, 54 Clinton ST, Toronto, Ontario M6G 2Y3
MARILENA VEREȘIU