PUTEREA RUGĂCIUNII

Cititor Formula AS
Nectarie, sfântul de lângă noi

Când sfinții ne vorbesc

Cum a intrat Sfântul Nectarie în viața mea? Ca la majoritatea oamenilor, din păcate, odată cu venirea necazurilor. De ce din păcate? Pen­tru că, așa cum spu­nea părintele Ar­senie Boca, cine se roagă numai la necaz nu se roagă.
Ar fi multe de spus, dar în măr­turisirea mea aș vrea să mă opresc la ajutorul minunat al sfântului, sau mai bine zis, al sfinților, la venirea pe lume a unor copii.
Așteptam al treilea copil, și sar­cina nu era deloc ușoară. Răul fizic era amplificat de o stare de neliniște psihică, presiunea venind din partea unor apropiați, care nu înțelegeau de ce ne mai trebuia nouă asemenea complicație, adică încă un copil.
Mi-am îndreptat gân­­durile către Maica Domnului și către Sfân­tul Nectarie. Stările de rău au durat toată peri­oada sarcinii, însă am fost ajutată să îmi duc crucea: am găsit o nesperată înțelegere la serviciu, astfel încât am stat mult acasă, luptând cu simptomele neplăcute, cărora nici medicii nu le găseau o explicație clară. Către sfârșitul sarcinii a apărut o nouă problemă: copilul nu "se întorcea", așa că mă amenința o cezariană, lucru pe care nu îl doream, știind că după naștere va trebui să fac mult efort, atât cu îngrijirea noului născut, cât și cu a celorlalți doi copii, încă destul de mici.
Am început să mă rog Sfân­tului Nectarie, cerând ajutor să nasc natural. Recunosc că erau zile în care nici nu apucam să citesc acatistul, ci nutream doar în minte niște gânduri de ajutor. Apoi la un sfârșit de săptămână, împreună cu soțul meu, am mers la Mânăstirea Cernica, unde m-a apucat brusc o stare de liniște, lăsân­du-mă cu totul în voia lui Dumnezeu. Tot ce-mi doream era să nasc un copil sănătos.
Soțul meu a mers la maga­zinul mânăstirii și a cumpărat o carte dedicată Sfântului Efrem cel Nou, pe care mi-a spus că dorea să o facă cadou unor colegi de birou, care își doreau, și ei, un copil. Am des­chis și eu cartea. Se numea "Minuni cu copii născuți și nenăscuți, ale Sfântului Efrem cel Nou". Ochii mi s-au oprit pe cuvintele "fără cezariană", scri­se undeva pe o pagină. Citind mai departe, am aflat de povestea unei tinere mame al cărei copil, prin rugăciune la Sfântul Efrem cel Nou, "se în­torsese" în pântec chiar înainte de naștere și putuse să vină pe lume în mod natural. M-am emoționat. Sim­țeam lucrurile ca pe un răspuns primit la rugăciu­nile mele către Sfântul Nectarie. Eram, însă, nedu­merită: la cine să mă rog acum? La Sfântul Nec­ta­rie sau la Sfântul Efrem cel Nou? Răspunsul l-am descoperit chiar în acatistul aflat în carte: "Sfinții sunt împreună rugători în fața lui Dum­nezeu".
La următorul control medical, ușurare mare: copilul meu era cu capul în jos, în poziția firească pentru a veni pe lume. Când am plecat la materni­tate, nu am uitat să-mi pun în geantă Acatistul Sfântu­lui Nectarie, dar și cartea despre Sfântul Efrem cel Nou. Nașterea nu a fost ușoară. A fost o naștere "vie" și dureroasă, fără perfuzii sau anestezii, însă mult în­lesnită de o doctoriță deosebită, care a știut să comu­nice cu mine tot timpul, lucru tot mai rar întâlnit la medicii din ziua de azi.
Nicolae a sosit pe lume sănătos, însă sentimentul de ușurare de după naștere întârzia să apară, de parcă simțeam că ne așteaptă în continua­re ceva rău. Așa a și fost. În salon am fost întâmpinată de o tânără care mi-a spus cu îngrijorare că băiețelul ei, Adrian, născut cu zece zile îna­inte, luase în spital o infecție și se afla la terapie intensivă, pentru tra­ta­ment. Cuvintele ei m-au neli­niș­­tit. Seara, după două­spre­zece ore de la naștere, am fost anunțată că și copilul meu era afectat de o infecție luată din spital. Ce a urmat a fost de coș­mar: îngri­jorare pen­tru starea pruncului meu, căldura înăbușitoare de august, copii care țipau, femei care urlau când năș­teau, starea psihică era una aproape de nebu­nie. La cinci zile de la naștere, medicii m-au anun­țat că Nicolae re­acționa bine la trata­ment, deși medica­men­tele îi provo­caseră un icter pu­ternic, care îl făcea som­nolent și fără vlagă. Îmi era greu să îl privesc cum dormea acolo, în pătuț, galben-verzui și fără să scoată niciun sunet, după cum greu îmi era când zăream prin geamul de la terapie inten­sivă trupușorul celuilalt băiat, Adrian, conectat la aparate și al cărui pieptișor se zbătea pentru viață, printr-o respirație sacadată. În răstim­purile în care nu era alături de copil, mama lui Adrian se ruga, având la ea o carte de rugăciuni. Mărturisesc că am dorit să îi dau Acatistul Sfântului Nectarie și pe cel al Sfântului Efrem cel Nou, însă am ezitat, deoa­rece nu știam cum va reacționa.
Într-o seară, colega mea de salon a venit de la tera­pie intensivă plângând. Imaginea ei mi-a înghețat su­fletul. Mi-a spus că starea copilului, în loc să fie spre bine, este spre rău, că nici prin sondă nu mai acceptă hrana. Cu inima sfâșiată de milă, mi-am făcut curaj și i-am dat cele două acatiste. Pe loc m-a invadat un sentiment de ușurare și de bine, de parcă făcusem ceea ce trebuia. Noaptea ce a urmat a fost mai spe­cială, parcă cineva era cu noi în rezervă și ne ocrotea, iar ziua următoare a venit cu vești extraordinare: eu am fost anunțată că tratamentul lui Nicolae încetează peste două zile și putem pleca, iar starea celuilalt băiețel, Adrian, se îmbunătățise și ea neașteptat, în așa măsură încât putea să respire și fără aparatele la care fusese conectat de două săptămâni.
Înainte de a pleca, am rugat-o pe mama lui Adrian ca după ce iese din spital - fuseseră anunțați că trata­mentul mai durează o săptămână - să îl ducă ne­greșit la racla cu moaștele Sfântului Nectarie, la Mâ­năstirea "Radu Vodă". Am sunat-o peste câteva zile și mi-a spus emoționată că pe locul eliberat după pleca­rea mea din maternitate sosise o proaspătă ma­mă al cărei soț lucra chiar la Mânăstirea "Radu Vodă" și care i-a adus ulei sfințit de la racla Sfântului. Era extrem de mișcată. Mi-a spus că a simțit, ca și mine, că lucrurile s-au legat, evoluând către bine, de când a început să citească acatistele. Prin sticluța cu ulei ajunsă atât de repede la Adrian a simțit că Sfântul Nectarie a răspuns rugăciunilor sufletului ei de mamă, dându-i nădejdea că scumpul ei băiețel se va face bine. Așa a și fost. Adrian este bine, Nicolae este bine. Un bine pe care vi-l doresc tuturor, și pentru care, când îl primim, să nu uităm să îi mulțumim lui Dumnezeu.
EUGENIA OPRESCU - e-mail: [email protected]

"Mi-am sprijinit o clipă mâna de patul sfântului"

Mă numesc Nicolae Enciu, am 78 de ani, sunt din București și citesc revista dvs. încă de la înființare. M-au impresionat întotdeauna minunile citite la ru­brica "Spiritualitate" și m-am hotărât să le fac cunos­cută cititorilor dvs. și suferința prin care am trecut și pe care mi-a vindecat-o Sfântul părinte Nec­tarie Tau­maturgul.
În anul 2005, am avut un accident, căzând într-o rampă auto, pe scările din beton, din care am ieșit foarte greu și cu dureri foarte mari la coloană. Totuși, nu m-am dus la medic și nici la spital, suferind așa ani de zile. Nopțile deveniseră un calvar, aveam dureri cumplite, ore în șir mă plimbam prin casă luând cal­mante și somnifere. Aflat la ca­pătul puterii de îndu­rare, în anul 2008 am făcut toate analizele. A rezultat o neuropatie diabetică dureroasă, în capătul coloanei, fără cancer din fericire, dar și fără leac, pentru că niciunul din tratamentele făcute nu a avut rezultat. Citind "Viața, minunile și acatistul Sfântului părinte Nectarie Taumaturgul" am avut reve­lația și credința că și eu, dacă aș ajunge în Grecia, în insula Eghina, la moaștele Sfân­tului, aș scăpa de aceas­tă durere cumplită. Așa se face că, în mai 2011, am făcut tot po­sibilul și ne-am înscris, îm­pre­ună cu soția mea, într-un pele­rinaj religios în Grecia, inclusiv în insula Eghina, la moaștele Sfântului Nectarie. Ajunși acolo, m-am rugat cu cre­dință, iar când am ajuns în ca­mera unde a vie­țuit Sfântul Nectarie, am îngenuncheat lângă patul atât de modest, rugându-l să mă tămăduiască de cum­plita mea sufe­rință. Adâncit în gânduri și cu lacrimile curgând pe obraz, m-am sprijinit o clipă de pat, clipă în care am simțit ca un curent electric în corp. Cu­tremurat (aștep­tam un semn de la el), în deznădejdea mea, am gândit că Sfântul Nectarie mi-a ascultat rugăciunea. Întor­cându-ne acasă, după un timp, mi-am dat seama că eu nu mai aveam acele dureri cum­plite. Suferința mea dispăruse ca și când n-ar fi fost.
Îi mulțumesc zi și noap­te, până voi închide ochii, "Bunului părinte Nectarie", care mi-a primit rugăciu­nea. Acum mergem în Bu­curești, la Mânăstirea "Ra­du Vodă", unde se află o păr­ticică din moaștele Sfân­tului Nectarie și, îm­preună cu soția mea, care mi-a fost tot timpul alături, ne rugăm cu credință și mul­țumim Sfântului din toa­te puterile noastre. N-am crezut în minuni, dar mi­nunea face parte acum din viața mea.
Nu voi înceta să dau mulțumire și închinăciune milostivului Dumnezeu, care cu adevărat Minunat este, întru sfinții săi!
La mulți ani în 2015, "Formula AS"!
NICOLAE ENCIU - Șos. Giurgiului nr. 126/A, bl. 16, sc. 1, ap. 31, sector 4, București

"Minunea s-a întâmplat"

Am citit și m-am folosit foarte mult de rețetele din "Formula AS" pe perioada cât am fost infectată cu vi­rusul HIV, de la un ac de se­ringă nesteril (știu și numele asistentei care m-a in­fec­tat). M-au ajutat foar­te mult rețe­tele pentru creșterea imuni­tății și articolele din pagina de Spiritualitate, care îmi ri­dicau moralul. Cu ajutorul lui Dumne­zeu, al Maicii Dom­nului și al tuturor Sfinților, cu rugăciune multă, cu nădejde și cu lacrimi, minunea s-a întâmplat: virusul HIV s-a nega­tivat!
Slavă lui Dumnezeu pen­tru toate! La mulți ani și viață lungă pentru "Formula AS", iar colec­tivului de redacție: sănătate, credință și mân­tuire!
LIDIA MINCU- București

"Un dar prețios"

Încă de acum doi ani, am descoperit la controa­lele gine­cologice de rutină că am en­dometrioză, dar fără atipii, ceea ce înseamnă că celulele canceroase nu se dezvoltaseră sau nu s-au făcut văzute la examenul Papanicolau. La re­comandarea doamnei doctor de spe­cialitate care mă moni­toriza mereu, am făcut un tratament la care corpul meu nu a reacționat favorabil, ceea ce a determinat-o să îmi reco­mande operația de histerec­tomie totală, întrucât riscam ca în viitor să mă confrunt cu un cancer. Menționez că am 50 de ani și că această ope­rație nu mă afecta din nici un punct de vedere, întrucât am două fete frumoase, iar soțul meu mă susținea necondițio­nat. În tot acest răstimp, din precauție, le luam la control și pe fetele mele, pentru exa­me­nul Papa­nicolau. (Azi, cred că am făcut acest lucru dintr-un îndemn ceresc!)
Făcute din șase în șase luni, timp de doi ani, rezul­tatele pentru fata mea cea mică au ieșit din ce în ce mai proaste, ba chiar însoțite și de virusul HPV. Pentru fata mea cea mare, la colposcopie s-a descoperit o rană atât de urâtă, încât doamna doctor i-a recoman­dat, urgent, examen Papani­colau și tipare HPV. Deși încercam să bravez, în acele momente eram foarte speriată și deznă­dăj­duită și proiectam în mintea mea un viitor sum­bru atât pentru mine, dar mai ales pentru fetele mele. Ne așteptau analize cu rezultate ce puteau fi dezastruoase pentru viitor. Știam că există câteva tulpini HPV foarte periculoase și dătătoare de cancer de col uterin, iar ideea că fetele mele ar fi trebuit să treacă, atât de tinere, prin tot felul de tratamente și operații, mă îngrozea. În plus, bucuria de a avea nepoți ar fi fost distrusă.
Dar într-o zi, pur și simplu pe neașteptate, în gân­durile mele frământate de această năpastă a apărut Sfântul Nectarie. Citisem despre ajutorul grabnic pe care îl dădea oamenilor bolnavi, dar nu mă rugasem lui în mod special. Din clipa aceea nu mi-a mai ieșit din gând niciodată. Am început să citesc zi de zi acatistul Sfântului Nectarie, rugându-l cu multă spe­ranță să ne ajute și să pri­mim vești bune de la analizele ce urmau să so­sească.
În ceea ce mă privește, am plecat la operație des­tul de liniștită, întrucât știam că am endome­trioză fără atipii. În urma operației, m-am simțit foarte bine și totul a decurs normal. Mulțumesc Sfântului Nectarie că mi-a dat minte luminată, ca să mă operez la timp, doctor bun și bine pregătit profesional, care m-a îndrumat și m-a operat înainte ca această boală cruntă să mă năpădească. Tot în acest timp, trebuia să sosească și rezultatele fetelor mele, în urma cărora urma să decidem ce este de făcut. Aveam emoții foarte mari, dar, ca orice mamă, mai multă griă pentru copiii ei decât pentru ea... Dar bunul Sfânt Nectarie mi-a văzut sufletul zbuciumat și mi-a auzit rugile, iar într-o zi, fără să fi vorbit înainte despre frica prin care treceam, o colegă de birou mi-a adus un dar pre­țios: mir sfânt de la candela Moaștelor Sfântului Nectarie din Eghina. Nu mi-a venit să cred! Nu era ăsta semnul pe care îl așteptam? Înainte cu câteva zile de primirea rezultatelor medicale ale fiicelor mele, Sfântul îmi trimitea un semn de încurajare tocmai din mânăstirea lui din Eghina. Fusesem auzită și urma, cu siguranță și dezle­garea. Cu mari emoții, dar și cu încre­dere, am primit rezultatele anali­zelor, care arătau că situația se îmbunătățise simți­tor, inflamația și rănile se reduseseră considerabil și nu a mai fost nevoie ca ele să facă tipaj HPV, rămânând ca urgență doar controale obișnuite la 6 luni. Dispă­ruse și rana și nici virusul HPV nu mai era. Este incre­dibil cum Sfântul Nectarie a risipit toată neliniștea și spaima din sufletele noas­tre, redăruindu-ne sănătatea, si­guranța și speranță bună pentru viitor.
Acum suntem bine toate trei, datorită Sfântului Nec­ta­rie, care a privit și către su­ferința noastră și nu a în­târ­ziat niciun minut în rugile lui către Domnul nos­tru Iisus Hristos. Mulțumim, Sfinte Nectarie, pentru aju­tor!
Rugați-vă, oameni buni, cu credință, rugați-vă din adânc sufletesc Maicii Prea­cu­rate și Domnului nostru Iisus Hris­tos, și rezultatele pe care le așteptați nu vor întâr­zia să apară. Cu mult drag,
CORINA și fetele

"Un sfânt între sfinți"

Cu ani în urmă, am citit în revista "Formula AS" cum că o doamnă care rămăsese fără serviciu s-a rugat la Sfântul Ierarh Nectarie și, în scurt timp, a găsit un loc de muncă mai bun. A­tunci nu știam că Sfântul Nec­tarie este făcător de mi­nuni, că dacă știam, nu ajun­geam în situația în care mă aflu acum.
Anul trecut, prin luna oc­tombrie, în urma unei infecții la un deget de la piciorul drept, am făcut cangrenă. Am fost operat, ca mai apoi să ajung să mi se taie piciorul drept, de la jumătatea gambei. În disperarea care a pus stă­pânire pe mine, am uitat de Sfântul Nectarie. Mi-am adus aminte de el abia când am ajuns la un atelier ca să-mi pun o proteză. După ce s-a uitat la picior, teh­nicianul a zis că nu-mi poate pune proteză, pentru că ciotul nu este vindecat, recomandându-mi să mai aș­tept 2-3 săptămâni.
Aveam 7 luni de la operație, timp în care am avut și un accident vascular (din cauza supărării) și apoi, din cauza statului pe spate, am contactat și o pneumo­nie. Eram într-o situație dezastruoasă. Când am plecat de la atelierul de proteze, le-am cerut copiilor mei să mă ducă la Mânăstirea "Radu Vodă" din București, unde sunt moaștele Sfântului Ierarh Nectarie. Acolo, în fața icoanei sale, l-am rugat să mă ajute să mă vindec la piciorul bolnav, prin rugăciunile sale către domnul nostru Iisus Hristos și Maica Domnului. Preotul din biserică m-a miruit cu ulei din candela Sfântului Nec­tarie. După ce m-am rugat încă o dată la Sfântul Nectarie și bunului Dumnezeu, am plecat la copiii mei, care locuiesc în București, cu gândul resem­nat să aștept 2-3 săptămâni să mi se vindece piciorul, ca apoi să-mi poată pune proteza. A doua zi, când fiica mea a venit de la serviciu, a pregătit toate cele nece­sare să mă panseze la picior. Când a dat jos bandajul, a strigat cu uimire că piciorul era vindecat. Sfântul Nectarie făcuse minunea într-o singură zi, slăvit să-i fie în veci numele! Când am mers la atelier și-a văzut și tehnicianul că piciorul era vindecat, a zis și el că este o minune certă și că mă vindecasem, și mi-a făcut mulajul pentru proteză.
V-am relatat toate acestea, cu rugămintea să publicați scrisoarea despre minunea săvârșită asupra mea, pentru a ști și alți bolnavi să se roage la Sfântul Nectarie, să îi citească Acatistul. Este un sfânt între sfinți ales de Dumnezeu ca să îi vindece pe oameni de bolile sufletești și trupești. Un sfânt degrabă vin­decător.
C. D. (învățător) - Suceava

"Rugați-vă, oameni buni! Rugăciunea are puteri uriașe!"

Cu ceva ani în urmă, am primit de la mătușa mea o cărticică cu Acatistul Sfântului Nectarie. Când i-am văzut chipul, mi-a plăcut imediat și am simțit o stare de liniște sufletească, protecție și multă siguranță. De atunci îl citesc în fiecare zi. Am citit și multe din căr­țile cu minunile pe care le-a făcut și, cu ajutorul lui Dumnezeu, am reușit să ajung și la Mânăstirea "Radu Vodă" din București.
Voi scrie, în puține cuvinte, ce a făcut pentru fami­lia noastră Sfântul Nectarie:
* pe mama mea, care avea oasele de la umeri cal­cificate și avea dureri foarte mari, neputând să-și miș­te mâinile, a vindecat-o;
* pe tatăl meu l-a ajutat să iasă nevătămat dintr-un accident de mașină, după ce a "zburat" de pe caro­sabil într-un șanț;
* pe fratele meu, care în urma unei căzături cu bicicleta și-a rupt brațul drept din umăr și a suferit două operații, l-a ajutat să treacă cu bine peste toate și încet, încet, să-și reia serviciul;
* pe mine m-a ajutat să ies teafără dintr-un acci­dent, m-a vindecat de dureri puternice de spate și, ce este mai important, m-a vindecat de glaucom.
Puține și sumare, rândurile mele se vor un îndemn: Ru­gați-vă, oameni buni! Rugăciunea are puteri uriașe. Împlinește dorințele și îți dă o liniște sufletească, pe care altfel nu o găsești. Iar între sfinți, dacă suferințele nu îngăduie amânare, alegeți-l pe Sfântul Nectarie. Vine la prima strigare. Vă stă ală­turi. Îl simți prezent. Nu cred să existe vreun sfânt mai degrabă ajutător. De aceea, închei această scrisoare, rugându-l pe Dum­nezeu să-i înmiască pute­rea, ca să se bucure cât mai mulți oameni bolnavi, trupește și sufletește, de aju­torul lui.
Mulțumesc Maicii Domnului și tuturor Sfinților care se roagă pentru noi, chiar dacă de cele mai multe ori nu merităm. Ne au în paza lor și ne protejează de toate relele în fiecare zi, fără ca noi să ne dăm seama.
Doamne ajută! Cu stimă și respect,
MARIANA B. - Roma, Italia