Ideea acestui articol mi-a dat-o un prieten, mare amator de carne, care, de câteva săptămâni, s-a hotărât să renunțe la consumul de... zahăr. Mă veți întreba: ce legătură are zahărul, un produs 100% vegetal, cu carnea? Una cât se poate de directă - încercând să nu mai mănânce deloc zahăr, omul nostru a ajuns să elimine din alimentație felul lui favorit, numit kaizer, din cauza conținutului acestuia de zaharuri modificate. Nu înțelegeam cum o bucată de carne, un soi de costiță cu mușchi și slănină în straturi alternative, poate conține zahăr, așa că m-am documentat în câteva supermarketuri. Ei bine, dacă citești cu atenție eticheta faimosului kaizer, poți deveni vegetarian în mai puțin de un minut. De ce? Pentru că o asemenea aglomerare de E-uri periculoase și de soia modificată genetic pare mai degrabă o otravă lentă, decât ceva comestibil. Extinzând cercetările și analizând toate preparatele din carne, de la banalul parizer și până la combinațiile de "carne" tocată pentru mici, veți vedea că ceea ce ni se prezintă drept mâncare are un potențial nociv ucigător, punând în pericol sănătatea noastră și mai ales pe cea a copiilor noștri.
Magia din galantar
Informațiile pe care vi le furnizez în continuare mi-au fost oferite sub protecția anonimatului. Asemenea dezvăluiri înseamnă, pentru oricine lucrează în industria cărnii, o decapitare. Iată cele patru reguli de aur ale majorității fabricanților de mezeluri:
* Orice țesut se transformă în carne - există niște așa-numite săruri de topire, care transformă într-o pastă orice porțiune de mușchi, dar și tendoanele, cartilajele, pielea, ghearele și copitele animalelor. Această pastă este bine amestecată, și apoi se combină cu alte substanțe, recăpătând consistența cărnii. Ce conțin sărurile de topire, cu care se realizează această magie a recompunerii cărnii, mi-a fost imposibil să aflu, pentru că este... secret industrial, protejat prin lege. Putem, însă, intui cu ușurință ce efecte poate să aibă o substanță capabilă să topească, efectiv, o bucată de carne!
* Soia se transformă în carne - în pasta de carne, înainte de întărire, se mai adaugă un ingredient-minune: soia modificată genetic. De obicei, aceasta se cumpără cu vagonul, la prețuri incredibil de mici, direct din America de Sud, unde este cultivată pe scară largă, folosindu-se îngrășăminte și pesticide puternice. Există studii serioase, realizate în Occident, care demonstrează că soia modificată genetic, spre deosebire de cea naturală, este nocivă pentru organism, afectând imunitatea și procesele de creștere, dar... profitul, desigur, nu ar exista fără acest ingredient, care se îmbină atât de bine cu pasta de carne, încât nu le mai poți deosebi.
* Culoarea este cea mai importantă - mezelurile ne-colorate artificial nu se vând, pentru că se oxidează și capătă o tentă brună-cenușie, deloc apetisantă. Au existat firme care au dat faliment, pentru că mezelurile lor nu au avut culoarea aceea roz-roșie, nenaturală, dar atractivă. Cei mai siguri coloranți sunt nitriții, care afectează puternic rinichii și ficatul, produc tumori digestive, dar dau o culoare roșie vie, proaspătă, cât se poate de comercială, ajutând totodată la conservarea mezelurilor.
* Gustul fidelizează clientul - culoarea roșie face mezelurile să fie seducătoare, dar după aceea intră în joc și gustul. Cea mai sigură este folosirea glutamatului monosodic, o substanță care afectează grav creierul și sistemul endocrin, dar care păcălește perfect papilele gustative, dându-ne iluzia că ceea ce mâncăm este foarte gustos. Dar glutamatul nu este suficient, mai trebuie adăugate și ceva zaharuri, eventual aromă de fum, ceva potențatori de miros, pentru că noi nu sesizăm gustul pur, ci o combinație a acestuia cu mirosul. Cu ajutorul acestei magii chimice descrise mai sus, se poate crea orice preparat care imită carnea. Faimoasa șuncă presată, despre care ai putea jura că este naturală, este de fapt o suprapunere de straturi de pastă colorată diferit și apoi întărită. Parizerul conține adesea doar 10% carne, celelalte 90 de procente fiind resturi topite, amalgamate cu soia modificată genetic și substanțe sintetice. Așadar, dacă vreți să mâncați cu adevărat carne, va trebui să o consumați pe cea neprocesată, deși există și aici secrete.
Porcii Feți-Frumoși
Vă amintiți, desigur, că în basmele românești, Făt-Frumos creștea într-o zi cât alții în șapte și se transforma, în doar câțiva ani, din copil, într-un flăcău mândru. Ei bine, porcii, păsările și celelalte animale crescute pentru carne în fermele de tip industrial transformă ficțiunea basmelor în realitate. Dacă un porc crescut în curtea unui țăran și hrănit normal ajunge, în doi ani, la aproximativ 120 de kilograme, porcii din crescătorii ating 160 de kilograme în doar șase luni! Cum? Prin adăugarea de vitamine și minerale de sinteză în nutrețuri, prin folosirea sistematică a antibioticelor, dar și prin administrarea de substanțe cu efect hormonal, care produc adevărate minuni în domeniul creșterii forțate. Problema este că acești hormoni de creștere ajung, în mod inevitabil, și în carne, fiind ingerați de către consumatorii de vârstă adultă și de copii. La adulți, hormonii de creștere favorizează dezvoltarea formațiunilor tumorale, în special a celor localizate la sân, ovare, testicule, prostată. Apoi, carnea dopată cu stimulatori de creștere favorizează depunerea de țesut adipos în exces, apariția supragreutății și a obezității. Din păcate, de obezitate nu sunt feriți nici copiii hrăniți cu carne din crescătoriile de tip industrial, care produce și o altă tulburare foarte gravă: pubertatea precoce. Sunt semnalate deja mii de cazuri de fetițe care ajung ca la vârste incredibile de 8, 9 sau 10 ani să aibă menstruație, dar și de băieți care intră la pubertate la 11-12 ani, cu "ajutorul" hormonilor de creștere ingerați din carnea cu care au fost hrăniți din belșug de către părinți. Mai ales în mediul urban a ajuns ceva obișnuit ca cei mici să sufere de supragreutate, să prezinte caracteristici ale adulților de la vârste foarte fragede, pentru ca la adolescență să sufere dezechilibre fizice și emoționale grave. Speriați, mulți părinți au hotărât să nu-și mai hrănească deloc copiii cu carne și au recurs la pește, care este bogat în proteine, grăsimi sănătoase și oligoelemente, dar... și aici există secrete nu tocmai vesele...
Peștii otrăvitori
Peste jumătate din peștele comercializat în magazinele noastre provine nu din apa oceanelor, râurilor sau lacurilor naturale, așa cum ne-am aștepta, ci din crescătorii în care sunt crescuți intensiv cu aceleași ingrediente sintetice ca și animalele sau păsările. Mai grav, adesea, peștele de crescătorie este importat din țări asiatice, unde nicio normă de poluare nu este respectată, rezultând produse chiar mai toxice decât cele animale. De exemplu, supermarket-urile noastre sunt pline de file de pangasius, un pește asiatic extrem de ieftin. Ei bine, pangasius este la origini un pește oceanic, manipulat genetic, ca să poată trăi în crescătoriile de pe fluviul Mekong, din Vietnam, considerat cel mai poluat din lume. Ca atare, fileul de pangasius conține cantități impresionante de arsenic, mercur, pesticide, hormoni de creștere, problema ajungând chiar în Parlamentul European, unde s-a dezbătut oportunitatea interzicerii sale. Deocamdată, nu s-a ajuns la o concluzie, iar țările din Europa (inclusiv România) importă, nestingherite, aproape un miliard de kilograme de pangasius.
Atunci, ce mâncăm?
Personal, fac 25 de ani de când nu am mai mâncat niciun fel de carne și pot certifica faptul că se poate trăi foarte bine și sănătos și fără acest tip de hrană. De asemenea, cunosc persoane care de copii au fost hrănite doar cu lactate, ouă și vegetale, dezvoltându-se foarte bine și fiind foarte sănătoase. Totuși, la nivel de masă există, de multe ori, o opoziție furibundă față de regimul ovo-lacto-vegetarian. De asemenea, medicii au păreri foarte împărțite despre acest subiect, de multe ori apărând controverse care nu își au sensul. Pentru cei care nu sunt dispuși, deocamdată, să renunțe la alimentația cu carne, din diferite considerente, iată câteva reguli simple de urmat:
* Căutați carnea produsă în gospodăriile țărănești, provenind de la animale hrănite exclusiv natural. În satele noastre, din fericire, creșterea animalelor prin metode tradiționale încă nu a murit, așa încât mai putem găsi cu destulă ușurință carne, dar și lapte sau ouă produse natural.
* Nu consumați carne mai mult de două ori pe săptămână - este o recomandare făcută după studii de nutriție extrem de bine documentate, care arată că organismul uman este capabil să-și extragă necesarul de aminoacizi din cantități mai modeste de carne decât ne-am putea imagina. Ideea că adulții și mai ales copiii trebuie să consume carne zilnic, pentru a fi sănătoși, este aberantă și poate conduce la intoxicații cronice ale organismului, indiferent de tipul de carne pe care îl consumăm.
* Alegeți doar peștele oceanic sau pe cel crescut natural, în ape dulci - firește, poate exista și în acest caz un anumit grad de toxicitate, datorat poluării apelor, dar în niciun caz comparabil cu peștii de crescătorie hrăniți artificial. Așadar, fie că se numește păstrăv, crap, Pangasius ori somon de crescătorie, evitați cu strictețe să consumați acești pești, care de multe ori au fost manipulați genetic și stimulați hormonal pentru a crește rapid.
* Consumați carnea împreună cu vegetale crude - mai ales cu cele bogate în clorofilă, cum ar fi salata verde, varza, spanacul, frunzele de pătrunjel și de mărar, andivele. Toate aceste frunze se consumă sub formă de salată, la fiecare masă cu carne sau pește. Ele sunt bogate în fibre alimentare și în clorofilă, substanțe care atenuează într-o măsură considerabilă potențialul toxic al cărnii, inclusiv efectele hormonale nedorite.
* Folosiți zilnic substitute sănătoase ale cărnii - este o recomandare valabilă în primul rând pentru alimentația copiilor, care sunt cei mai vulnerabili la substanțele nocive din carne. Cel mai bun substitut sunt ouăle, care conțin toți aminoacizii esențiali, dar și fierul și alte oligoelemente necesare organismului prezente în carne. La fel, polenul de albine, în mod special cel crud (păstrat la congelator), conține toate substanțele nutritive prezente în carne și ceva în plus. La acestea se adaugă sursele complexe de proteine de origine vegetală, care sunt atât de importante, încât vom vorbi despre ele pe larg.