"Una serata italiana" - la București

Dana Ene
Marile iubiri nu se uită

- Dacă visați la albastrul Mediteranei, la parfumul de leandru și portocal și vă numărați printre iubitorii culturii și muzicii din Peninsula Apenină, evenimentul pe care-l prezentăm în continuare va fi pentru dvs. un dar -

Pe 22 martie, la Sala Palatului din Capitală vă așteaptă un spectacol-eveniment: "Una se­rata italiana". Un adevărat regal muzical și cultural, conceput cu "de toate". Veți putea asculta muzică tradițională, dar și pop sau rock, muzică cla­sică, dar și modernă. Spectacolul are și o distribuție aleasă: cu această ocazie, va reveni pe tărâmurile noastre una dintre cele mai cunoscute artiste italiene - Gigliola Cinquetti, dar îl veți putea admira pe scenă și pe celebrul Michele Placido, actorul cunoscut în lumea întreagă pentru rolul comisarului Corrado Cattani, din serialul "La Piovra" (Caracatița). Cape­te de afiș ale evenimentului, cei doi artiști vor fi înso­țiți și de o orchestră formată din 40 de muzicieni, sub bagheta maestrului Gianmichele D'Errico, de cant­autorul napoletan Carlo Faiello, de trupa pop-rock RADISKA și, nu în ultimul rând, de artista de origine română Olga Bălan, care va inter­preta, la rândul ei, frumoase melodii napoletane. Ea va fi și amfitrioană a spectacolului pe care-l va pre­zen­ta împreună cu producătorul și regizorul Dan Trifescu.

Ave Gigliola! Bine ai revenit printre noi!

Starul muzical al evenimentului este, fără îndoia­lă, Gigliola Cinquetti, una din marile voci ale Italiei din anii '60. La 67 de ani, încă în plină formă și de­bor­­dând de energie, ea revine pe scena românească după o pauză de 46 de ani. Gigliola a mai cântat la noi în 1969, când se afla în plină glorie. Atunci, solista italiană s-a numărat printre invitații speciali ai "Cerbului de Aur" de la Brașov, alături de Cliff Ri­chard și Juliette Gréco. A fost un eveniment de mare însem­nătate care i-a marcat pe români, căci la vremea aceea, Gigliola deținea deja două premii întâi la Festivalul de la Sanremo și câștigase Eurovisionul, pentru țara ei natală. Era curtată de sălile de con­certe din întreaga Europă și ocupa locul 1 în topurile din mai multe țări.
Născută pe 20 decem­brie 1947 într-o familie cu rădăcini nobiliare din Ve­rona, cu un bunic coman­dor și cavaler de Malta, Gi­gliola a crescut într-un me­diu cultural rafinat, chiar dacă familia ei fu­sese afectată de război și, între timp, sărăcise. A în­ceput să studieze pianul de la 5 ani. "Și eu, și sora mea, Robbi (Rosabianca), am luat lecții de pian încă din copilărie. Nu am învă­țat doar să cântăm fru­mos, ci am studiat muzica, căci acest lucru era lege în familia mamei... Tre­buia să mergem, însă, să exer­săm prin vecini, pentru că pianul de acasă fusese vân­dut încă dinainte să apar eu pe lume", se confe­sează italianca într-un interviu re­cent, acordat chiar fiului ei mai mare, ziaristul Giovanni Teodori. Extrem de timidă, micuța Gigliola a fost îmboldită de tatăl ei, Luigi, să cânte în fața musafirilor, ori de câte ori cineva nou le trecea pragul. Era mândră să-l facă fericit pe tata cu muzica ei, dar nu se gândea să facă din asta o meserie. Visa ca într-o zi o să con­struiască alături de el o casă, sau chiar mai multe, pentru că o fascina meseria lui de proiectant urbanist: "Tata mă lua adesea cu el pe șantier. Și când i-am văzut pe mun­citorii care con­struiau case, m-am hotărât pe loc să devin dul­gher sau pietrar. Era fascinant ce realizau ei cu mâinile goale", spune Gigliola în ace­lași interviu. Dar viața avea alte planuri pentru ea. La 5 ani își făcuse deja debutul artistic pe scena școlii, în postura de mamă a pruncului Iisus, iar la 11 ani, îm­pinsă de la spate tot de către tatăl ei, urca pe scena Teatrului Ristori din Verona ca să cânte în cadrul unui spectacol pentru copii.
A urmat liceul de artă și, la doar 15 ani, câștiga concursul muzical Castro­caro și semna un contract pe trei ani cu o companie de discuri. Un an mai târziu, obținea locul 1 la Festivalul Sanremo, cu melodia "Non ho l'età". "Un premiu la Castrocaro însemna ca­lificare automată la San­remo. Succesul de la San­re­mo m-a propulsat la Euro­vision. Și uite așa, în doar câteva luni, viața mea se schim­ba radical", mărturi­sește Gigliola. De aici îna­inte, s-a urcat în caruselul succesului. Aducea Italiei un prim premiu Eurovision și devenea, peste noapte, "dră­guța" Europei, primind apre­cieri chiar și în An­glia, unde se ajungea mai greu în to­puri. La 18 ani, era muza a milioane de tineri și obținea discul de pla­tină, cu trei milioane de albume vândute, într-o perioadă când acest lucru nu era deloc ușor.
În 1974, a concurat din nou la Eurovision, dar a ob­ținut doar locul doi, după tru­pa suedeză ABBA, care a triumfat cu melodia "Water­loo". Cu toate acestea, spre finalul anilor '70, Gigliola începe să intre într-un con de umbră, la fel de repede cum ajunsese în lumina reflec­toa­relor. Faptul n-o deran­jează totuși prea tare pe tânăra timidă, care își petre­cu­se întreaga adolescență expusă în fața lumii întregi. Uitarea aducea cu ea o formă de ano­nimat, care o ajuta să-și mai protejeze puțin viața privată. Era deja obosită de lumina blițurilor și de atenția deose­bită care i se arătase ani la rând. Se căsătorește cu ziaristul Luciano Teo­dori apoi, până la începutul anilor '90, se dedică mai mult meseriei de mamă, decât aceleia de artist. Gigliola are doi fii - Giovanni (33 de ani, ziarist) și Costantino (31 de ani, arhitect). În anii '90 a revenit pe micile ecrane din Ita­lia în postura de prezentatoare TV, iar în 2014, și-a încercat norocul și ca scri­itoare, lansând cartea autobio­gra­fică "In Viaggio con Lei". Din 2013, și-a reluat și concertele prin Europa, fiind primită extrem de călduros.

Un idol cărunt: Michele Placido

- Chiar dacă nu este cântăreț, ci actor, artistul italian își va avea, cu siguranță, propriii fani, în publicul de la Sala Palatului -

Michele are acum 68 ani, a albit de tot și se ocupă mai mult de regie și scenografie, decât de actorie. S-a născut pe 19 mai 1946, la Ascoli Satriano, într-o fami­lie modestă, cu opt copii. A visat să devină polițist sau artist. Poate tocmai de aceea, printr-o turnură a sorții, rolul care i-a adus celebritatea este cel al comisarului Corrado Cattani, din serialul "Ca­racatița". A studiat actoria la "Centro Sperimentale di Cinema­tografia" din Roma, apoi la "Acca­demia Nazionale d'Arte" și a debutat ca actor pe scena de teatru în 1969, în "Visul unei nopți de vară", de William Shake­speare. De la începutul anilor '70 și până acum, a jucat în peste 80 de filme și a regizat 13. Dar recu­noaș­terea internațio­na­lă i-a dus-o serialul "Ca­racatița". Chiar dacă a ju­cat doar în primele trei serii ale acestul film, prezența lui a fost marcantă și serialul îi este asociat. Din pă­cate, acest succes fulminant nu a reprezentat o con­stan­tă în cariera lui.
Nici în viața privată, actorul nu a scăpat de urcu­șuri și coborâșuri. Michele se află la cea de-a doua că­­să­­torie. El și-a oficializat povestea de iubire cu Fede­rica Vincenti (32 de ani) în 2012, după 10 ani de relație și un copil. Fiul lor, Gabriele, are acum 9 ani. Dar acto­rul mai are trei copii din prima căsătorie, cu actrița Si­monetta Stefanelli, care le calcă părinților pe urme: Violante (38 ani, actriță și cântăreață), Miche­langelo (25 de ani, actor și cântăreț) și Brenno (24 de ani, actor).
Organizatorii nu au dezvăluit încă ce anume va face Michele pe scena Sălii Palatului, dar întâlnirea cu actorul italian este, în sine, un eveniment. Chiar și când e vorba de cinema, marile iubiri nu se uită.
(Prețul biletelor la serata italiană este cuprins între 75 și 200 lei. Pot fi achiziționate în rețeaua Eventim.)